Alături de nume arhicunoscute ca Dostoievski, Tolstoi, Pușkin, Bulgakov face parte din acel grup de autori clasici slavi care ne-au schimbat viețile și ne-au populat lecturile la un moment dat. Când am luat prima dată contact cu literatura rusă am simțit că undeva în mine ceva s-a schimbat iremediabil.
Maestrul și Margareta este cea mai faimoasă operă a autorului, cea care l-a și consacrat. În 1933 cartea a fost citită prima dată în public, iar în 1966-1967 a fost publicată. Autorul s-a temut că nu o va termina de scris. Cea care îl ajută să își ducă la bun sfârșit corecturile este ultima sa soție, Elena Sergheevna despre care se crede că ar fi fost chiar modelul în viață al Margaretei. Primul titlu al cărții a fost Inginerul cu copite.
Maestrul și Margareta de Mihail Bulgakov este o carte scrisă pe două planuri: planul prezent, Moscova anului 1930 și trecutul, săptămâna Patimilor când Iisus a fost răstignit. Autorul alterneaza planurile amețind cititorul și stârnindu-i curiozitatea în același timp. Un oraș mare în care aparențele contează, gura lumii ucide mai repede decât orice sabie, exact ca într-un sat românesc și un bărbat misterios care apare în rolul unui magician pentru a fascina și a conduce haosul. Combinația fatală. Mulțimea este în delir, gata să adore orice personaj-iluzionist care îi farmecă ușor oferindu-le haine sau bani. Este o scenă grotescă să vezi oameni goi pe străzi, păcăliți de ochiul diavolului, dar și de dorința lor zadarnică de a avea cât mai mulți bani și lucruri materiale. Ceea ce m-a frapat este faptul că deși știam ce citesc, absurdul situației, nu m-a speriat. Totul părea de un calm imuabil. Bulgakov nu mă sperie, mă fascinează.
Iluzionistul Woland răstoarnă Moscova de la un cap la altul. Oamenii nu știu cine este și ce vrea de la ei. Viețile lor par mici în ochii celui care vine în acest oraș dintr-un moft, pentru a se distra pe seama defectelor umane și ușurinței cu care oamenii pot fi influențați, manipulați, controlați, împinși într-o anumită direcție. Oamenii sunt marionete neajutorate în mâinile dibace ale unui personaj cu adevărat malefic. Ceea ce m-a uimit la acest personaj este faptul că până într-un anumit punct nu mi-am dat seama că este personajul negativ. Ușurința, calmul cu care își duce la bun final fiecare reprezentație, fiecare plan este similar unui om abil, un strateg bun, un om orientat spre rezultate, un șarlatan veritabil.
Fața Moscovei se schimbă total: oamenii mor, accidente au loc, poeții înnebunesc, oamenii își pierd încrederea în ei înșiși și în ceilalți, mulțimea este dezorientată, nu înțelege ce se întâmplă și cine este de vină. Autorul a creat o situație haotică într-un oraș real, situație care relevă modul cum se comportă oamenii, cum își schimbă comportamentul, cât de ușor pot fi manipulați atunci când legile și forța nu mai funcționează. Mi-a venit în minte o carte oarecum similară: Eseu despre orbire, oamenii sunt puși în situații limită pentru a le forța caracterele, pentru a îi prezenta exact așa cum sunt în adâncul sufletelor lor, pentru a arăta că oamenii, în situații extreme, renunță la principii pentru supraviețuire și sunt capabili de lucruri monstruoase. Mulțimea revoltată, furioasă, are personalitatea sa proprie: o voce devine vocea tuturor, o idee se răspândește cu repeziciune, oamenii judecă prea repede și aruncă piatra fără să se uite la ei prima dată. Psihologia mulțimii m-a dus cu gândul la mulțimea din Alexandru Lăpușneanu care preia ideea unui singur om și cere capul lui Moțoc pentru a-și potoli nemulțumirea.
Antagonia între bine și rău, inocent și malefic, milă și neîndurare, iubire și ură, credință și deznădejde, speranță și deziluzie, om și ființă superioară, om și demon, domină romanul. De fapt pe acest principiu este construit. Îmbinând lucruri esențial diferite creează un întreg perfect. Deși scrisă acum 80 ani, cartea mi s-a părut modernă, scrisă într-un mod lipsit de rigorile acelor vremuri, o carte care este clasică doar prin epoca relevată, nu și prin mijloacele artistice folosite. Aparține sferei fantasticului prin suita diabolică, intrigă și scenele de iluzionism. Suita lui Woland conține un motan încălțat și mai mulți discipoli. Fiecare capitol este o piesă dintr-un puzzle imens care la final, odată alcătuit, prezintă măreața Moscovă în toata splendoarea sa, cu coloritul său de oameni obișnuiți și de artiști, cu o forfotă permanentă similar Bucureștiului nostru. Un oraș cosmopolit în care totul este posibil, unde s-au adunat oameni din toate părțile țării și cu orice statut social. Diversitate culturală, libertate, creație artistică. toți caută secretul unei vieți liniștite, cheia spre succes într-o lume de artiști, inspirația novatoare, libertatea spiritului și a inimii. O lume boemă cu miros de poezie și vodkă. Oare de aceea a ales Woland Moscova?
Ce poate face omul în fața răului absolut, care știe, vede, controlează tot? Dacă lumea este controlată de rău ce poate face omul care așteaptă a doua șansă de la destin: să se vândă, să se prefacă sclav al acestuia pentru a-și apăra interesele? Ca multe alte femei din literatura rusă, Margareta este soția nefericită, căsătorită cu un om pe care nu îl iubește. Iubirea extraconjugală este cea care o împlinește și pe care o va alege. Această iubire îl face pe poet să înnebunească, iar pe ea să-și vândă sufletul diavolului pentru a-ți găsi iubitul pierdut în lume, Maestrul după cum îl numește ea. Iubirea lor va fi reînnoită prin efort și sacrificiu. Margareta va primi puteri magice, va zbura deasupra orașului și îi va pedepsi pe oamenii care și-au bătut joc de Maestru. Ea este salvatoarea care deși pare slabă la început, devine o forță în continuă mișcare, o luptătoare pentru a-și apăra iubitul ca pe un copil naiv și iubit peste puteri.
Amândoi depășesc statutul de om comun devenind supra-oameni. Răul îi forțează să iasă din vechile vieți și roluri pentru a îmbrățișa unele noi, eliberatoare. Iubirea transformă oamenii și îi face nemuritori. Până și diavolul respectă limitele iubirii. Nimeni nu se poate împotrivi îndeplinirii viselor unor îndrăgostiți. Suflet generos, Margareta îi cere diavolului să nu îi mai pună pe masă Fridei batista cu care și-a omorât copilul. Frida are remușcări de conștiință de fiecare dată când i se amintește de crima odioasă, iar Margareta este cea care o visează astfel în mod repetat. Deși îi oferise doar o dorință, diavolul îi va mai îndeplini una din moment ce prima nu era o dorință personală. Se pare că diavolul are milă sau doar mi se pare mie? În multe scene mi s-a părut un om calm, care are în cap o întreagă reprezentație nu pentru faimă, ci spre amuzamentul propriu: ce caractere jalnice au oamenii Moscovei.
Casa Griboedov unde se adună poeții, scriitorii, oamenii interesați de cultură în general, este locul de întrunire al grupării MASSOLIT care înseamnă Asociația moscovită a scriitorilor sau Literatura de masă. Acești oameni au în comun, pe lângă dragostea pentru cultură și pentru obârșia lor rusească, ateismul. De aceea Woland se arată prima dată unor amici atei. Nu știu dacă este vorba de faptul că ei sunt mai deschiși la minte sau mai ușor de corupt, de condus, de prostit.
Maestrul și Margareta de Mihail Bulgakov este un roman al haosului constructiv care relevă adevărata natură a oamenilor, al iubirii nemuritoare care se împlinește prin sacrificii din partea ambelor parteneri, al speranței și al disperării, al renunțării și al înnoirii, al vechiului și al unui nou început.
Citate reprezentative:
– Dostoievski a murit, spuse cetăţeanca, dar parcă nu prea sigură pe ea.
– Protestez ! strigă cu înflăcărare Behemoth. Dostoievski e nemuritor !
Dragostea ne-a ieşit în cale aşa cum apare, ca din pământ, un asasin pe o ulicioară întunecoasă, şi ne-a răpus pe amândoi dintr-o singură lovitură. Aşa loveşte fulgerul, aşa loveşte pumnalul.
Cine ţi-a spus că nu există pe lume iubire adevărată, devotată, eternă? Să i se taie mincinosului scârnava-i limbă.
Şi ce s-ar fi făcut binele tău dacă n-ar fi existat răul, şi cum ar fi arătat pământul văduvit de umbre? Căci umbrele vin de la lucruri şi oameni.
Omul fără surprize lăuntrice, fără ceva aparte acolo, în cutiuţa lui, nu e interesant.
Toate vor fi bine intr-un final. Este fundatia pe care a fost creata lumea.
Maestrul și Margareta de M. Bulgakov rămâne una dintre lecturile mele favorite pentru spectrul de emoții pe care mi l-a creat. M-a ținut în suspans, un suspans liniștit, nu amețitor, dar care te face să nu lași cartea din mână. La finalul cărții m-am întristat, chiar mă gândeam cum ar fi fost să avem și volumul al doilea cu acțiunea într-un alt oraș sau chiar o continuare. Este fascinant cum rușii pot scrie atât de complex, de profund, dar atât de frumos. Nu înțeleg de ce oamenii fug de literatura rusă considerând-o grea. Pentru mine este acea bucată de rai care mi-a dat cele mai profunde, importante lecții de viață. Magicul, iubirea, neprevăzutul, profunzimea, filosofia, meditația, toate vor caracteriza literatura rusă. Niciodată plictisitoare, niciodată lipsită de substanță, niciodată o lectură pentru așteptarea la ușa doctorului.
Întotdeauna o carte pentru o lectură fascinantă!
Ma numesc Oana si am 26 ani. Am absolvit o facultate de profil economic, dar am ramas cu speranta ca voi face ceva pe partea creativa. Imi place sa scriu pe blogul personal si sa citesc. In ultima vreme citesc foarte mult online. Sunt interesata de dezvoltarea personala si de studierea comportamentului oamenilor.
Este una din cărțile mele preferate. Mi-ar fi plăcut să scrii toată recenzia în stilul personal al ultimului paragraf. Este o carte fascinantă prin felul genial în care aduce persoanele Evangheliei în lumea noastră.
Am vazut recenzii scrise in stil impersonal si am crezut ca trebuie sa scriu in acelasi fel, sa nu par eu mai cu mot/ciudata.
Eu prefer recenziile care sună mai mult a destăinuiri personale decât a referat științific. Pe Liternautica așa sunt majoritatea, personalizate, ca un articol de blog, și cele de carte, și cele de film, deoarece sunt făcute de amatori, care nu posedă criteriile și limbajul consacrate academic. Dar e numai părerea mea, alții pot gândi altfel.