Mojici

Se suie Sandu al meu astăzi pe birou, nonşalant nevoie mare. Zice:
– Bă, gunoiule, stinge ţigara!
Tresar întâi. Adică, tupeu ca tupeu, dar chiar să muşti mâna care te-a hrănit?
– Ce-ai zis,mă?
– „Mă” vine de la „mă-ta” şi mie îmi zici Sandu, da? Stinge ţigara!
Nu, clar, o fi fost Whiskas-ul expirat, altfel nu îmi explic. Încerc să preiau controlul:
– Da’ ce pana păsării măiestre ai, bă, grasule? Ai mâncat de pe jos?
Nu se pierde. Ba se înfoaie mai rău.
– E în lege, boule! Nu ai voie să fumezi în locuri clasificate ca şi „locuri de muncă”. E menţionat expres în lege.
Mă gândesc, bă, ce-o fi mâncat, ce nu, dar ştie Sandu ăsta cuvinte fancy, nu glumă.
– Cum adică „loc de muncă”? Ia mai dă-te că îmi iei lumina şi nu mai văd să frec manganul ca oamenii.
– Freci manganul, ruşinea ta. Dar alţii mai şi muncesc aici, bă, nenea nimeni cu acte false!
– Cine. mă? Vrei să zici că tu?
– Păi da!?
– Tu, mă? Uită-te, mă, la tine, că arunc măslina asta şi începe să graviteze în jurul tău!
– M-am îngrăşat de la stres, bă, da’ tu nu înţelegi, cap de gumă! Că înţelegi tu din Vonnegut şi Rose şi Goma şi ce căcat mai citeşti tu… Păi, ce, ăia ştiau ce e munca? Uită-te la tine ce uscat eşti! Cla-aaar nu munceşti!
– Da’ tu ce munceşti, mă, fie-ţi Whiskas-u’ uşor la stomac?
– Nerecunoscătorule! Dar cine îţi îngroaşă mochetele?Cine îţi încălzeşte pulovărele? Cine te trezeşte dimineaţa când dormi ca vita?
– Şi ce vrei?
– Să stingi ţigara, adică să mă respecţi!
Numa’ fierb în mine şi îmi vine să-i puşc una peste ochi. El începe să râdă şi îmi dă cu laba peste umăr.
– Hai, mă, că am glumit! Păi tu crezi că io-s mojic ca ăia?
Pleacă agale şi tot chicotind şi io îmi zic:
– Bă, ce om de omenie e motanul ăsta!

Cristian Zoicaş