P
atologii ale politicii româneşti de la Revoluţie la generaţia Facebook
Cititorii pasionaţi de talk show-ul politic vor recunoaşte în Triburile vocea sociologului şi analistului Vasile Dâncu, unul dintre invitaţii preferaţi de moderatorii televiziunilor de ştiri. Vasile Dâncu are o carieră politică impresionantă: a fost ministru în guvernul Năstase între anii 2000-2003, senator între anii 2004-2008, europarlamentar din Mai până în Decembrie 2007, este vicepremier şi ministru al dezvoltării regionale şi al administraţiei publice în guvernul Cioloş din noiembrie 2015. Este profesor la Facultatea de Sociologie a Universităţii Bucureşti şi la Facultatea de Ştiinţe Politice, Administrative şi ale Comunicării din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai Cluj Napoca. În anul 2013 a lansat revista de cultură şi analiză politică Sinteza, iar din anul 2014 a devenit membru al Uniunii Scriitorilor din România.
Volumul Triburile continuă seria de lucrări inspirate de tranziţia societăţii româneşti din care fac parte Politica inutilă (2007), Patrie de unică folosinţă (2010), Mitologii, fantasme şi idolatrii (2011) şi O Românie interioară (2013). Scrisă într-un limbaj accesibil publicului larg, Triburile nu este o lucrare ştiinţifică. Se adresează consumatorilor de politică, interesaţi să înţeleagă complicatul sistem politic românesc şi mutaţiile care au avut loc în societatea românească odată cu apariţia Internetului şi, mai ales, a reţelelor de socializare.
Nu întâmplător titlul împrumută un termen din domeniul medicinei, căci autorul face o radiografie a politicii româneşti postdecembriste, pe care o scrutează cu ochi de diagnostician şi căreia îi găseşte nenumărate maladii.
Analiza riguroasă a sociologului alternează cu umorul pe care scriitorul îl strecoară uneori discret printre rânduri, alteori îl anunţă în titlu. Autorul vorbeşte despre o politică disfuncţională, dar o face cu un zâmbet în colţul gurii şi descrie elemente amuzante ale societăţii româneşti în capitolele Oglindă pentru nevestele politicienilor, Despre voluptatea de a spune şefu’ , Bacşişul de partid şi de stat. Analizează în detaliu scena politică românească, surprinde atmosfera belicoasă şi descrie starea conflictuală permanentă a politicienilor, vorbeşte despre alternativele spaţiului public românesc – “înlocuit de ceea ce numim sociologic comunităţi paralele” – în capitolele Politically incorrect şi Vremea triburilor politice – “astăzi nu mai avem electorate clasice, ci triburi politice”.
Cum se schimbă orientarea politicienilor români, care depun eforturi demne de o cauză mai bună încercând să vândă electoratului o nouă doctrină, veţi afla din capitolul Politica mutantă, antreprenorul politic şi partidul franciză. În politica românească stânga şi dreapta sunt concepte goale de conţinut căci omul politic autohton este un antreprenor iar partidul său, o franciză. Îmbrăţişarea unei doctrine este un capriciu de moment, aceasta va fi abandonată atunci când se întrevede pierderea puterii. Pentru sociolog acest tip de comportament se dovedeşte un material de studiu fascinant, însă, societatea condusă de politicienii-antreprenori este dominată de haos. Autorul, bazându-se pe experienţa sa de analist politic, îşi avertizează cititorii: “Cei care mai visează la purificarea politicii prin revenirea la valorile stângii sau dreptei trăiesc o mare iluzie.”
“Acum, că masele fac baie în fiecare săptămână, cum vom mai recunoaşte un gentleman?” Cititorii vor fi surprinşi de acest motto preluat dintr-un număr al revistei Vogue din secolul XIX, în deschiderea capitolului Cum recunoaştem un gentleman în politică? O misiune grea, căci în politica românească manierele sunt doar o peliculă fragilă care acoperă precar bădărănia, iar politicienii gentlemani sunt o specie rară.
Capitolul Miopia politică vorbeşte despre una dintre maladiile de care suferă politicianul român, interesat exclusiv de votul electoratului: […] “cetăţeanul nu este niciodată privit ca un partener.” Politicianul miop refuză să cunoască realitatea, se închide într-un grup restrâns, se înconjoară de cei care îi asigură confortul aprecierii şi al consensului evitând riscurile şi efortul dezbaterii de idei.
Autorul face o asociere originală şi amuzantă între mitul nemuritorului din legendele scoţiene – highlanderul devenit celebru datorită serialului omonim – şi politicianul reciclat după Revoluţie în capitolul Sfârşitul politicii nemuritorilor.
Capitolul Politica fără mesaj este dedicat controversatei trupe de hip-hop Paraziţii, ale cărei versuri – greu digerabile de către cititorul educat în spiritul corectitudinii politice – sunt citate în încheiere.
O mare pierdere a societăţii româneşti este absenţa intelectualilor din arena politică. Acuzaţi de dezinteres atunci când nu se implică, intelectualii sunt desfiinţaţi de presă şi de comentatorii din mediul virtual atunci când îndrăznesc să ia atitudine. Această situaţie ingrată este analizată în capitolul Intelectuali prinşi în maşinăria politicii.
Autorul acordă o atenţie deosebită scenei politice virtuale, care, îşi revendică tot mai mult atenţia electoratului – “Baia de mulţime tradiţională a fost înlocuită cu baia de mulţime electronică, pe Facebook sau pe Twitter”. Ultima parte a lucrării, Fecebookistan şi triburile politice, este dedicată relaţiei care s-a stabilit între politică şi reţelele de socializare, pe care sociologul o descrie folosind termenii teoreticianului francez Guy Dabord: “politică – spectacol” într-o “societate – spectacol”.
Vasile Dâncu şi-a propus şi a reuşit să surprindă în Triburile toate aspectele vieţii politice româneşti, pornind în demersul său cu determinare de investigator şi cu detaşare doctrinară. Critica sa nu este tăioasă şi distructivă, ci competentă şi constructivă. Cunoscut ca om politic de stânga, Vasile Sebastian Dâncu păstrează aici o atitudine echidistantă şi realizează o analiză obiectivă a întregului spectru politic românesc, oferind cititorilor săi o lectură instructivă şi plăcută.
Un polician care scrie cu ”detașare doctrinară” și citează versuri din Paraziții.
Asta trebuie să fie foarte interesant!