Măsura lucrurilor e mama
Din firele de iarbă crescute în grădina raiului, Mama croşetează aripi noi pentru îngeri şi sfinţi.Noaptea coboară cu smerenie când am somnul liniştit pe o scară sprijinită de cer şi îmi ia măsura lacrimilor uscate în artroza mâinilor.
Pleacă grăbită cu un strigăt împietrit în zori şi îmi trimite din când în când un semn născut din ploi cu stropi de împăcare.
Soarele-i sus şi îl adun în batic
Femeia cu mâinile toarse fuioare își luă broboada, un batic înflorat îl scutură ușor peste sat, cu pleoapele udate de rouă, cu o fustă ca lumea pe ea nici prea bună nici prea rea şi în picioare o pereche de sandale cu o cataramă ruginită de dor ieşi în curte. Luă calul de căpăstru din şură, cu grăunțe şi o mână de mohor în opalca timpului, animalului îi alinta gâtlejul cu o căldare de apă proaspătă.
Calul şi bătrâna înhămați la o umbră de căruţă îşi purtau hamul ca o bijuterie de preţ auzise că ’’veșnicia s-a născut la sat”. Bătrâna ca o scândură scoaptă întinsă pe coşul despuiat cu oasele tremurânde sprijinite de biciul împletit din trifoi cu lucernă se ducea la adunat de fân. Calul își scutura coama curtată de țânțarii somnabuli. Mergeau la pas şi șopti ca pentru ea “hai căluț că-i soarele sus și-l adun într-un colț de batic”.
Scriu pentru liniştea mea sufletească, mai bine sau mai rău, dar nu mi-am propus să devin scriitor.
Textul este mai apropiat de poemul liric în proză decât de genul epic. Cele două tablouri transmit sensibilitate și lirism, însă nu funcționează ca o structură narativă, unde avem nevoie de mișcare (personaje, scop, rezultate, etc). Ceva mai multă atenție la semnele de punctuație.
Mulţumesc pentru lectură.Scriu şi versuri.
Aceste texte au fost poezii la un moment dat şi le-am transformat în proză.
Întrucât aparțin genului liric, textele dumneavoastră, deși structura a fost modificată, nu pot fi considerate proze de sine stătătoare.
Le vom muta, deci, în Atelier.
Ce fac în Atelier? Au 100 de vizualizări şi dacă nu sunt bune le puteam retrage.