Un film cu „L’air de panache”

Nu cautați în sistemele de rezervări  hoteliere Grand Budapest Hotel. Acesta nu există. Nu căutați pe harta  Europei statul Zubrowka. Acesta nu există. Există doar visul regizorului Wes Anderson, în jurul căruia s-a construit un întreg univers.

The Grand Budapest Hotel este un film în continuă mișcare, comic, antrenant, colorat. Wes Anderson spune că acest film are la bază un amestec  de inspirații, inclusiv comediile anilor 30 și poveștile și memoriile scriitorului vienez  Stefan Zweig. A fost creată astfel o lume la limita dintre fantezie și realitate, regizorul construind o atmosferă credibilă a unei Europe interbelice din anii ‘ 30 deși acțiunea se desfășoară într-un oraș-stațiune fictiv , dintr-o țară fictiva și ea, Zubrowka.

Filmul este turnat în totalitate în Germania , fiind o coproducție germano-britanică. Chiar dacă hotelul și țara practic nu există, acestea (simt nevoia să o subliniez din nou) par foarte reale.  Republica Zubrowska este parțial inspirată de imaginea și aspectul orașului  Karlovvy  Vary din Cehia. Imaginea Grand Budapest Hotel este inspirată de hoteluri din Karlovy Vary. Rezultatul fiind o machetă roz, un model-miniatură. Scenele de interior sunt filmate într-o clădire din Germania construită în 1912, pentru patiseria Mendl’s a fost găsită o locație deosebită în Dresda și s-a realizat o machetă a observatorului Sphinx din Elveția pentru scenele de urmărire pe munte. Toate locațiile în care s-a filmat,  prin  imaginea și arhitectura lor, fac trimitere la perioada interbelică în care se desfășoară  acțiunea filmului. Interesant este faptul că se folosesc machete și butaforie și se renunță la suita de efecte speciale cu care suntem obișnuiți, fapt care ne apropie și mai mult de acea epocă. Chiar și replica trenului funicular din Karlovy Vary se poate regăsi în film.

Interesul si pasiunea regizorului pentru acea perioada și acea istorie a secolului XX în Europa de Est, pe care fasciștii au încercat să o ocupe în anii 30 dar și pentru un anumit tip de personaj ,Monsieur Gustave, care este administratorul hotelului, cred că stau la baza realizării acestui film. O distribuție de excepție și o interpretare pe măsură îl ajută pe Wes Anderson să-și spună povestea: Ralph Fiennes, Tony Revolori, F.Murray Abraham, Mathieu Amalric, Adrien Brody, Willem Dafoe, Jeff Goldblum, Jude Law, Harvey Keitel, Bill Murray, Edward Norton, Saoirse Ronan, Tilda Swinton, Tom Wilkinson, Owen Wilson.

În centrul acțiunii se află Gustave H și Mustafa Zero, primul fiind administratorul hotelului iar al doilea un tânăr angajat pe postul de lobby boy. Între cei doi este o relație profesionala dar și afectivă, toate celelalte personaje participă la evidențierea acestora. Povestea are ca subiect furtul și recuperarea unui tablou, disputa pentru o avere de familie și  derularea unei povesti de dragoste – toate acestea în timp ce pe continent lucrurile se schimbă, începe războiul. O clientă a hotelului și persoană foarte apropiată de Gustave  moare, iar acesta va fi acuzat de crimă.

Ralph Fiennes îl interpretează pe Gustave H și intră perfect în pielea personajului. Gustave H este înainte de toate un hotelier profesionist, angajatul perfect cu mare grijă față de clienți și oameni în general. Nu ezită să devină amantul doamnelor în vârstă și bogate care vizitează hotelul, este un romantic , un poet și un iubitor de parfumuri. Este  arogant  și totuși sub această mască se ascunde un om devotat și sentimental. Alege să-l protejeze pe Zero față de răutatea și brutalitatea lumii. Este un om loial. Ce parfum iubește el? L’air de panache.

Mustafa Zero este lobby boy, hamalul care va ajunge proprietarul hotelului și este cel care ne povestește aventura. Tony Revolori, un începător în ale actoriei este acela ce îl interpretează pe Zero. Zero își ajută șeful să scape din situații complicate dar în același timp trăiește și o  poveste de dragoste cu Agatha,  o tânără lucrătoare la patiseria Mendl’s din Zubrowka, care face cele mai bune prajituri din oraș, „Courtesan au chocolat”. Ralph Fiennes și Revolori  fac o echipă perfectă , poate și acesta este un punct forte al comediei, chimia dintre cei doi. De urmărit și Edward Norton în rolul căpitanului de poliție din Lutz, iar Willem Dafoe este Jopling, un asasin cu sânge rece. Așa cum am mai spus, toți actorii joacă superb, nu contează că au un rol principal sau apar în film doar 5 minute . Cu siguranță aici se recunoaște și mâna sigură a unui regizor riguros și foarte atent la detalii. Nimic nu pare lăsat la întâmplare – scenele și replicile sunt toate acolo unde trebuie să fie. Este un film presărat de prăjituri colorate, care, veți vedea, își au rolul lor în comedie. Chiar și violența din anumite scene este jucată și prezentată într-o cheie comică. O scenă care îmi place în mod deosebit este aceea în care membrii Societății Cheilor Încrucișate vin în ajutorul lui Gustave H. Membrii sunt administratori concierge din marile hoteluri europene, iar atunci când Gustave H are probleme, aceștia își lasă fiecare sarcinile în grija asistenților pentru a-l ajuta. Este o scenă ca un dans, cu o coregrafie bine făcută și este poate o descriere nostalgică a unei perioade extraordinare a ospitalității sistemului hotelier.

The Grand Budapest Hotel este un film în care importanța este estetica vizualului, extraordinar realizat din toate punctele de vedere, însă și conținutul, povestea, se ridică la același nivel. Poate că este un film pentru copii ca o carte frumos ilustrată, poate este un film ciudat, poate are un umor  negru sau neînțeles, poate nu spune nimic. Mă gândesc cum ar fi fost această poveste, cu un hotel și un tablou furat, spusă folosind o rețetă clasică de film polițist de la Hollywood. Un alt film de aventuri și atât. The Grand Budapest Hotel este un film care ori îți place foarte mult, ori nu îți place deloc.

Eu am văzut și revăzut  filmul anul trecut, am dvd-ul filmului și o sticlă de votcă Zubrowka (am uitat să menționez, dar Zubrowka este un brand de votcă poloneză) primită de la un musafir de la Varșovia, iar filmul fiind și câștigător de curând al unui Glob de Aur (a fost premiat și în 2014 la Berlin) m-am gândit ca ar fi bine să vorbim puțin despre el. Nu am pretenția că mă pricep  la recenzii de filme, așa că vă redau ca o concluzie ce spun avizații în materie:

Owen Gleiberman-Entertainment Weekly: ”The Grand Budapest Hotel este un film cât se poate de tipic pentru Wes Anderson, dar, totuși, un tip nou, din moment ce Anderson, pentru prima dată, reușește să ne încânte fără să „spună” nimic.”

Emmerdeur – Emmerdeur.ro: ”Cu The Grand Budapest Hotel recunoaște explicit originile imaginației sale. Pentru prima dată, Anderson pare să scoată capul pe fereastră, să își plimbe personajele și acțiunea afară, să le dea drumul din lesă în lumea mare, ieșită din insulița imaginară a lumii andersoniene, şi să ia contact cu „the barbaric slaughterhouse once known as humanity”.”

Angela Georgiana Alexandru – Anzhela Movies: ”Te seduce cu produsele de cofetărie, cu interpretările fandosite ale unei distribuții formate cu tipare. Și te tratează cu texte inteligente și decoruri de grandoare. Pentru ca la final sa te lovească un sentiment de melancolie teatrală.”

Glenn Kenny – Roger.Ebert.com: ”Anderson, maestrul iluziei, este mai mult decât minunat, este copleșitor, iar cu acest film a creat un refugiu artistic care consolează și compătimește. Este o iluzie, dar nu o minciună.”

Dragoş Marin – Film Reporter: ”Inspirat din scrierile lui Stefan Zweig, un autor pe care regizorul l-a descoperit recent, dar cu care împarte destule lucruri – printre care obiceiul de a-şi încadra poveştile în altele, ca niște coji de ceapă – The Grand Budapest Hotel/ Hotel Grand Budapest e cel mai Andersonian dintre Wes-uri.”

iUrsul – Metropotam: ”Umor, pe alocuri negru, lux, intriga, răsturnări de situații, momente dramatice ale unei istorii pe care nu trebuie să o uităm și interpretări excepționale ale unor actori celebri.”

Damon Wise – Empire: ”Încă un film de Wes Anderson meticulos de stilat și lipsit de expresivitate, care calcă pe o linie fină între capodoperă și nebunie.”

Notă film: [s3r star=10/10]

Andrei Șerban

Aller Anfang ist schwer