Pornind de la tema lunii aprilie a Maratonului literar, am ajuns la Sideways. Nu doar că am descoperit un film foarte bun – pentru mine este una dintre acele rare bijuterii cinematografice, de care nu am auzit nimic înainte și care m-au surprins cu atât mai mult. Aș mai enumera: Win Win (2011), The Savages (2007), Synecdoche, New York (2008) și nu în ultimul rând, dar mai ales The Station Agent (2003). Dacă nu le-ați văzut încă și aveți chef de-un feel good movie, puteți începe cu oricare dintre ele.
Câștigător al unui Oscar pentru cel mai bun scenariu adaptat, dar nominalizat și la categoriile de cel mai bun film, cel mai bun actor în rol secundar (Thomas Haden Church) și cea mai bună actriță în rol secundar (Virginia Madsen), filmul se recomandă singur, ce mai. A, da, a luat și două Globuri de aur, din șapte nominalizări. Așa că ce ar mai trebui să vă spun eu, să vă conving că Sideways merită pe deplin cele peste două ore pe care trebuie să le investiți ca să îl vedeți?
Cu o supărare încep. Ei na, ce să-i faci? Își exprimă și omul frustrările pe unde poate. M-a dezamăgit că Paul Giamatti n-a fost inclus și el la nominalizările pentru Oscar. Omul ăsta, în opinia unul dintre cei mai buni actori ai generației noastre, n-a acumulat până acum decât o nominalizare pentru Cinderella Man (2005), unde joacă un rol secundar. Să enumer doar câteva dintre filmele în care a făcut un rol demn de toată atenția: American Splendor (2003), John Adams (mini-serie TV, 2008), Cold Souls (2009), Barney’s Version (2010), Win Win (2011). Se spune că pe Leonardo DiCaprio l-a ocolit multă vreme Oscarul că ar fi prea frumușel și cool. În acest caz, cred că pe Paul Giamatti îl ocolește pentru că este prea morocănos și nu are o fizionomie demnă de invidiat. Dar să mergem mai departe…
Regia filmului o semnează Alexander Payne, de la care am mai primit minunatele Nebraska (2013), The Descendants (2011) și unul dintre filmele mele preferate, pe care îl voi revedea cu această ocazie, About Schmidt (2002).
În Sideways, Paul Giamatti îl joacă pe Miles, un depresiv degustător de vinuri, divorțat, care își convinge cel mai bun (singurul?) prieten, pe Jack (T. H. Church), să-l însoțească într-o călătorie prin California, numită și țara vinului. Jack mai are o săptămână până la nunta cu o pipiță de bani gata. Planul lui Miles este să se oprească pe drum, pe la proprietarii de podgorii, și să deguste diferitele soiuri de vin. Descoperim (după cum bănuiam deja), că treaba asta este o adevărată artă. Dar prietenul lui nu caută de fapt decât o ultimă aventură înainte de a-și pune pirostriile. Ocazia nu va întârzia să apară iar lucrurile se complică, inevitabil, spre groaza protagoniștilor și deliciul spectatorilor.
Filmul abundă de situații comice și este foarte bine executat, din toate punctele de vedere. Degustarea vinului am asociat-o cu trăirea vieții. Imaginea este plină de culori vii, cu peisaje deosebite, nimic nu pare grăbit sau forțat, penibilul unor scene reușind să sublinieze și mai bine întreaga construcție. Prietenie, iubire, criza vârstei mijlocii, inadaptare – sunt câteva din temele pe care le veți descoperi în Sideways. Așa că, vă spun fără nici o rezervă: Fete și băieți, vedeți-l! Îmi veți mulțumiți după.
…………………………………………………
Notă film: [s3r star=10/10]
„Cele mai importante două zile din viața ta sunt ziua în care te-ai născut și cea în care afli de ce.” – Mark Twain
Subscriu și, dacă îmi fac timp, îl voi revedea. N-ar fi avut Giamatti cum să-i sufle Oscarul lui Jamie Foxx în 2004, pentru „Ray”, dar sunt de aceeași părere. A făcut un rol deosebit aici. Toți actorii și-au interpretat magistral rolurile. Așa se întâmplă când investești pasiune în ceea ce faci. E și meritul regizorului, de altfel. De fapt, sunt sute de oameni care lucrează la un film, e muncă de echipă. Avem gusturi asemănătoare. Mi-a plăcut și mie foarte mult „About Schmidt”. Dar ce zici de „As Good as it Gets”?
As Good…? It’s fucking epic, man! :) Si cred ca Paul Giamatti a fost mai bun si decat Jamie Foxx. Le-a luat fata si lui Leo si lui Johnny Depp in 2004.
M-ai convins, chiar azi o să-l văd. Textul meu cu vinul este deja scris, așa că am starea de spirit necesară pentru a vedea și un film pe acest subiect :)
Dupa recenziile pe care ti le-am citit, presimt ca iti va placea filmul. Sa ai si un pahar cu vin la indemana. Cu textul pentru concurs ne tii in suspans, inteleg ;)
Ma atrage mai ales ca simt nevoia in ultimul timp sa vad comedii (inteleg ca e spre comedie?).
Am vazut Nebraska, The Descendants si About Schmidt – intr-adevar bune toate, dar About Schmidt stands out..
Am retinut si The Station Agent, merci!
Da, un film reconfortant, ca o vacanță. Însurățelul amator de turism sexual și-o ia în barbă (de fapt, în nas), iar depresivul divorțat experimentează pe viu complicata chimie a vinului și a dragostei.
Tot despre vin și femei e vorba și în povestirea Team building (titlu alternativ In vino veritas), pe care cred că o s-o pun în curând pe site.
Reconfortant – ai descris intr-un singur cuvant filmul, perfect :) Sa mai incerci si din cele de care am mai pomenit in recenzie, daca mai ai pofta de un film care sa iti transmita aceeasi stare. The Station Agent si About Schmidt, neaparat :)
Sigur, o să caut să le văd zilele astea.
Am vazut filmul aseara si mi-a placut foarte mult. Mi-a facut pofta si de altele si The Station Agent va fi urmatorul. Mersi! (◕‿◕)
Si eu acum 3-4 zile. Mi-a placut, buna recomandare!
Prieteni, ma foarte bucuresc (fara sa fiu in Bucuresti) daca v-a placut :)