O să mă știi de undeva – Petronela Rotar

N-ai cum să dormi cu “O să mă știi de undeva” în casă, pe noptieră, pe pat, în minte. Pur și simplu nu ai cum. Citești câteva pagini. Încă nu ești acolo. Te gândești la vremea imbecilă, la câți bani mai ai în portofel, dacă rușii vor lua Ucraina, dacă Băsescu se duce dracului odată de la Cotroceni. Orice. La carte nu te gândești . Mai citești o dată începutul lui Vakulovski. Cine mai e și ăsta? Petronela Rotar este o scriitoare care… bla bla bla… Volumul are trei părţi…bla…bla…bla… Prima parte :“Hani”. Dragoste, trecut, bla bla. Partea a doua: “o să mă știi de undeva” ; am mai citit asta pe copertă, zici. Un personaj pentru care scrisul este vital, sinonim absolut cu trăitul. Se aprinde ceva în creierul tău. Un led mic, economic. Partea a treia: “pizda lirică”. Da, ai citit bine , nu este nici o greșeală. Pizda lirică Nu mai faci economie de leduri. Ești halogen deja. Ai uitat de vreme, chiar și de Băsescu. Îți vine să treci direct la pizdă lirică -partea a treia. Dar te gândești că e păcat să pierzi preludiul. Şi începi sistematic. Acesta este locul unde Petronela se despielițează, se descărnează, se jupoaie, se desface în bucăți să ţi se dea ție, cititorului excitat brusc. Apoi, încet, începi să intri, cu grijă, te roagă Petronela, cu delicatețe, iar dacă respecți asta, puțin câte puțin, deschizi de fapt sufletul unei femei autoironice, hipersensibilă, imperfectă, cum zice ea. Cu toate defectele și câteva calități. Te avertizează că nu este vorba aici decât de o pizdă lirică…dacă ți-e frică, pleacă, dacă te crezi pudic, pleacă, dacă te crezi în stare, rămâi.
Vine „hani” ,din Petronela vine. Ea discută cu “hani”, dar îți spune și ție despre toate trăirile, angoasele, fericirile, țipetele, uralele din viața și inima sa. Despre buzele și sfârcurile nesfârtecate, despre finaluri, începuturi, iubire, moarte, despărțiri. O pizdă șmecheră se resoarbe, rămâne cool, rece și te ajută să dormi mai bine zice Petronela. Aici se înșală. Nu mai poți să dormi. Dai pagină după pagină, găsești bucățile din ea, din poetă, din scriitoare, dintr-o femeie diapazon. Îi studiezi și tu “defectele” fără să vrei. Dar aici te prinde. Citeşti și descoperi o femeie altfel, o femeie care arde. Se arde pe sine și cenușa ți-o dă ție, celui care citești. Ai grijă unde o aşezi. Există un singur loc unde ai putea să o păstrezi. Chiar în tine.
“Ce ai face dacă în spatele cuvintelor tale s-ar întrupa cineva perfect ție? un om care să-ți mângâie somnul. Care să creadă că ești cea mai frumoasă ființă din univers…” Citești… ce ar fi, te intrebi.
Te întrebi cine este aceasă pizdă șmecheră lirică. Citești iar. Partea a doua : “o să mă știi de undeva” . Începi să numeri, nu oi ca să adormi, somnul nici nu mai există. Numeri sentimente pe care poate, odată le-ai trăit și tu și nu ai știut să le urli cuiva, nici să le trăiești nu ai știut. Acum poți. Una de la ProTv, pe lângă care ai trecut și ai fluierat, despre care ai zis că e arogantă, fără să știi nimic cu adevărat despre ea, te ajută, numără cu tine. Nu te opri. Unu, doi, trei, patru, până la paisprezece. Respiri încet. Te oprești și te întrebi cine ești. Te întrebi de unde vii. Dacă mergi undeva și de ce cosmeticiana care epilează fofoloance de dimineață până se înnoptează, trimite toți banii pe care îi face, fiului ei ,în Germania, fiu care a trecut demult de vârsta la care ar fi trbuit să se întrețină singur. Te întrebi dacă porumbelul de pe cuierul cosmeticianei este nebun într-adevăr. Poate este doar excitat, zâmbești. Ajungi la partea a treia, partea care ți-a captat atenția acum o oră sau două, poate trei. Cui îi mai pasă.
Oricum e sâmbătă demult și plouă într-una. Mâine poți să dormi. Mâine poți să trăiești din nou. O pizdă foarte lirică te-a trezit ca să poți dormi. Citești „azi”, “căsuța celor trei fetițe”, “ascultă versurile”, „are we having fun yet?”. Toate părţile.
O vezi pe Petronela goală pușcă cum își face unghiile la picioare și ascultă Tom Waits recitând Bukovski. Nu știi cine e Bukovski. Ai putea sa cauți pe net, să nu pari incult, dar cui îi pasă…Petronela e acolo, goală în mâna ta și te descoperă pe tine. Afli că nici o iubire nu trece de tot, te calcinează. Că rămânem arși pe viață. Tu cât de ars ești ?
Şi tu ești o matrioșkă. o păpușă în altă păpușă în altă păpușă? Scormonește-te, râcâie-te și tu, fă-te că nu te doare. No pain. no gain.O să scot păpușile alea, o să le decojesc de vopseaua aia nouă, neverosimilă și o să le privesc așa cum sunt. Dezgolite, cu sufletele la vedere, zice Petronela Rotar. Tu poți?
Închizi cartea. Habar n-ai pe ce lume ești. Auzi cocoșii cântând. Nu-ți mai pasă de ploaie, de ruși, de Băsescu.
Îți spui doar că ai făcut cel mai mare chilipir din viața ta. Cu două zeci de lei ți-ai schimbat prioritățile, viața.
Oricum, acum nu mai poți să dormi.

Adrian Paparuz

Născut la data de 10 aprilie 1968 Zărneşti,Braşov.
Aparitii lirice în ” Zărneşteanul”,articole de fond.
Premiul al II-lea Festivalul Naţional de Poezie „Andrei Mureşanu”-1990 Braşov.
Premiul al II-lea la Festivalul Naţional de literatură,secţiunea poezie „Eusebiu Camilar-Magda Isanos”-2008 Suceava.
Premiul al III-lea la Festivalul National de literatura,sectiunea proza: „Eusebiu Camilar-Magda Isanos”-2009 Suceava.
Premiul 1 la festivalul de poezie „Andrei Muresanu” editia a 9 a-,Brasov iunie 2012.
Premiul 2 la festivalul de poezie”Andrei Muresanu” editia a 10 a-, Brasov,iunie 2013.
Apariţii lirice in revista „Dealul Melcilor” Braşov-2007.
„Sub soarele speranţei” volum de poezie editat în 2007.
„Ingerul din urmă” -volum editat in martie 2009.
„balerina timpului”- volum de poezii editat dec 2011- editura „Eikon”,Cluj.
„Jurnal sentimental”-volum comun de poezii impreuna cu Nuta Istrate Gangan(Florida –USA) iunie 2013 editura „Pastel” Brasov.
„Dresorul de fluturi”- 2014, poezie,editura Arania, Brasov.
„Heart tango”- volum comun de poezii impreuna cu Nuta Istrate Gangan(Florida –USA)- editura Amazon-USA.
Premiul 3 la festivalul de poezie”Andrei Muresanu” editia a 12 a-, Brasov,iunie 2015.