Dacă cineva m-ar întreba în ce zeu cred, i-aş răspunde că în surorile Bronte. Ştiu că sună nebunesc dar eu cred că operele lor pot constitui foarte bine textele unui cult religios. Şi de ce nu ar fi o religie? Biblia şi alte cărţi reprezentative nu sunt şi ele până la urmă doar un fetiş textual ? Ei bine, biblia mea este “Jane Eyre”. Operele surorilor Bronte abundă în lecţii de umanitate, integritate, iubire, puritate şi de spirit de independenţă.
În romanul “Jane Eyre” se urmăreşte emoţiile şi experienţele eroinei cu acelaşi nume, începând cu copilăria grea a micii orfane la Gateshead Hall, undeva în Anglia secolului al XIX-lea, unde este abuzată fizic şi emoţional de mătuşa şi verişorii săi şi continuând cu educaţia ei la şcoala Lowood unde îşi face prieteni şi întâlneşte oameni care o înspiră dar unde suferă de privaţiuni şi opresiune. Aici Jane are parte de o educaţie severă care îi conturează personalitea transformând-o într-o fată modestă, educată, independentă care îşi ştie locul în lume. Paşii o duc apoi pe eroina noastră la Thornfield Hall unde se angajează ca dadacă şi unde are parte de noi experienţe de toate felurile care îi vor schimba viaţa. Aici descoperă iubirea, dar şi tristeţea, durerea, dezamăgirea, lacrimile. Viaţa i se schimbă atunci când îl întâlneşte pe Edward Rochester, angajatorul ei, de care se îndrăgosteşte. Jane încearcă să-şi ascundă sentimentele fiind chinuită şi de sentimentul de inferioritate dat de condiţia ei socială. Dar inteligenţa şi felul de a fi a lui Jane îl cuceresc iremediabil pe Rochester.
Temele des întâlnite în opera lui Charlotte Bronte sunt moralitatea, Dumnezeu şi religia, egalitatea între clasele sociale, egalitatea de sexe, iubirea şi pasiunea, feminismul, iertarea şi căutarea unei case şi a unei familii.
Ador acest roman pentru că mă regăsesc în personajul principal Jane Eyre. Asemenea ei, şi eu cred în importanţa independenţei femeii. Iubesc faptul că surorile Bronte au fost diferite de femeile din epoca lor şi au sfidat regulile societăţii. Acest spirit revoluţionar se transpune şi în operele celor 3 surori care militează pentru egalitate emoţională, intelectuală şi financiară faţă de bărbat, independenţa femeii şi egalitatea de clase. Jane seamană foarte mult cu Elizabeth Bennet, personajul principal din “Mândrie şi prejudecată” a lui Jane Austen. Au acelaşi spirit de independenţă, acceaşi inteligenţă sclipitoare care le fac atât de unice pentru epoca lor, unde femeia funcţiona altfel şi anume era supusă unei societăţi patriarhale. Cred ca avem nevoie de astfel de modele feminine în artă dar mai ales în viaţa reală.
Ce nu mi-a plăcut a fost faptul că Jane a rămas cu Edward Rochester. Nu i-am putut ierta lui Rochester faptul că a minţit-o pe Jane. Şi cred că Jane se descurca foarte bine şi singură.
În încheiere, o recomand cu mare drag tuturor. E o carte care nu o poţi lăsa din mână iar modul de a scrie a lui Bronte te acaparează iremediabil. “Jane Eyre” de Charlotte Bronte este după părera mea cea mai frumoasă carte pe care am citit-o vreodată.
Acesta este un cont de administrare al LiterNautica.com
Lasă un răspuns