În anul 118, la un an după ce a preluat conducerea Imperiului, împăratul Hadrian a început construcția unei reședințe de vacanță în micul oraș Tivoli, la 30 de km de Roma. Orașul situat într-o zonă pitorească, pe dealurile Tiburtine, străbătut de râul Anio cu minunatele sale cascade, are toate datele unei stațiuni turistice și ar fi greu de imaginat un loc mai potrivit pentru o locuință dedicată relaxării. Exemplul lui Hadrian a fost urmat de succesorii săi, apoi, după câteva secole de uitare, Tivoli a devenit locul de retragere preferat de elita Romei renascentiste.
Împăratul Hadrian a fost un strălucit strateg militar, dar a rămas în istorie mai cu seamă pentru talentul său de administrator, soluțiile găsite pentru apărarea teritoriilor cucerite de predecesorii săi și construcțiile ingenioase proiectate de el însuși. Boemul împărat, pasionat de arhitectură, colecționar de artă și admirator al culturii grecești, a încălcat codul estetic al demnitarilor romani, purtând barbă, asemeni filosofilor greci. Pasiunea sa pentru arhitectură s-a exprimat aici, în Villa Hadriana, care se întindea pe 120 ha. Doar 1/5 din vestigiile acestui vast domeniu au fost scoase la lumină de arheologi. Pe lângă palatul imperial, clădirile destinate oaspeților și cele în care locuia numerosul personal, complexul mai cuprindea o bibliotecă latină și una greacă, două teatre, un hipodrom, două terme și un muzeu. Hadrian a mai construit replici ale unor clădiri care l-au impresionat în călătoriile sale de la un capăt la altul al Imperiului și le-a decorat cu obiecte de artă aduse din aceste teritorii îndepărtate. Construcția villei din Tivoli a durat 16 ani și a fost finalizată cu doar patru ani înainte de moartea lui.
După aproape doua milenii, Villa Hadriana este o destinație preferată de cetățenii Romei pentru plimbări și picnicuri. Printre măslini și chiparoși, zidurile ridicate de împărat pentru plăcerea lui și a norocoșilor săi apropiați asigură și astăzi decorul perfect pentru o zi de odihnă. Acestea, prăbușite sub apăsarea vremurilor, lasă loc imaginației să reconstituie clădirile și să le ghicească utilitatea. Ceva în alura construcțiilor trădează destinațiile acestora: banchetele, spectacolele și tot ce însemna distracție pentru romanii bogați, de la contemplarea artei, la răsfățul oferit de terme, de la spectacolele de teatru, la competițiile sportive ale timpului. Atmosfera nu este apăsătoare, cum se întâmplă în preajma ruinelor. Decorul are elemente amuzante, așa cum este statuia crocodilului asezată pe marginea bazinului din Canopus sau enigmatica clădire pe care arheologii au numit-o Teatrul Maritim – o construcție circulară, înconjurată de apă.
Cardinalul Ippolito d’Este, fiul Lucreziei Borgia, om de stat, diplomat trimis la curtea Franței, de cinci ori candidat la scaunul papal, a construit în Tivoli, 14 secole mai târziu, Villa d’Este, capodoperă a arhitecturii renascentiste. Când a fost numit guvernator al orașului, acesta a primit drept reședință oficială o veche mănăstire benedictină din secolul al IX –lea. Clădirea mică și sobră nu satisfăcea pretențiile cardinalului neântrecut organizator de recepții somptuoase și pasionat de artă, dar avea o poziție privilegiată, pe coama unui deal, cu o priveliște superbă spre Valle Gaudente (Valea Plăcerii) – un nume predestinat – și acces la bogate surse de apă. Apa este elementul principal aici, farmecul construcției stă în grădinile terasate și fântânile arteziene, adevărate minuni ale tehnicii secolului al XVI –lea. Dacă ar fi să aleg o fântână preferată aș spune că cele 100 de căderi de apă înșirate pe marginea unei alei sunt de o frumusețe incredibilă, iar Fântâna cu orgă este cu siguranță cea mai interesantă. Mecanismul hidraulic al acesteia a fost restaurat în anul 2003 folosindu-se materiale moderne, dar principiile de funcționare au rămas cele din 1571. Orga acționată de jocul dintre apă și aer încântă turiștii cu piese muzicale timp de patru minute, din două în două ore. Cel care a coordonat întreaga lucrare a fost pictorul, arhitectul și arheologul Pirro Ligorio, iar interioarele villei sunt acoperite de fresce realizate de cei mai importanți reprezentanți ai manierismului renascentist. Ippolito d’Este, un mare patron al artelor, i-a avut sub protecția sa pe sculptorul Benvenuto Cellini, compozitorul Pierluigi da Palestrina și poetul Torquato Tasso.
O umbră planează asupra minunatei Ville d’Este și a memoriei fascinantului ei proprietar, căci, din dorința de a realiza cea mai frumoasă locuință a Europei, acesta a dezgropat piese din Villa Hadriana pentru a decora interioarele și grădinile, contribuind astfel la distrugerea sitului antic. Statui, coloane și plăci de marmură alese de împăratul Hadrian pentru reședința sa împodobesc de cinci secole villa cardinalului.
As fi curios sa vad macar orga cu apa desi tot ce ai scris atrage spre o excursie la Tivoli.
Obiceiul de a îngloba în construcții fragmente din ziduri antice este frecvent. La noi, biserica din Densuș conține astfel de relicve din perioada daco-romană. Eu aș zice că a fost un lucru bun, căci altfel piesele alea s-ar fi pierdut.