Langoș

Un băiat fumează pe grinda unui hambar. Capătul hambarului se deschide spre o grădină de nuci. Pe grindă mai urcă un băiat, ceva mai micuț.
– Dinu, spune el. Mătușa Meri m-o ars cu joarda.
Dinu continuă să fumeze, privind punctele de lumină dintre țigle.
– Dar ce i-ai făcut, frate-miu?
– O venit cu o saltea ce-o găsit-o pe stradă, și mi-o zis s-o ajut s-o bage în curte. I-am zis să-mi dea zece mii, să-mi iau langoș, și mi-o zis că atunci când eram copil și mă ștergea la cur, nu-mi cerea niciun zece mii, și atunci i-am zis că-i o nefutută.
Înghite în sec și îi dau lacrimile.
– Și mi-o dat peste picioare.
Fratele cel mare stinge țigara de o țiglă.
– No, hai cu mine.
Copiii coboară de pe grindă și ies din hambar. Curtea e ocupată de mobila dintr-o fostă bucătărie verde. Scaune și bufeturi mâncate de carii. Salteaua adusă de Meri se sprijinea de casă. Dinu îi spune fratelui mic să rămână în curte, în timp ce el urcă cele două-trei trepte până la ușa casei. Se opintește și o deschide cu greu.
Se cațără pe mormanul de haine înalt de un metru, care se întinde în tot holul. Miroase a șobolan. O ia la dreapta și intră în sufrageria întunecoasă. Podeaua e plină de haine și saci cu haine. O femeie grasă stă pe o canapea, ca și cum ar sta pe sol, și mănâncă dintr-o oală.
Băiatul cel mare scrutează camera, apoi, fără un cuvânt, îi apucă geanta și o zbughește afară. Femeia grasă țipă după el, dă să se ridice, dar până să ajungă în curte, ei deja săriseră poarta. Dinu aruncă geanta mătușii în șanț, păstrând doar portofelul. Îl ia pe frate-su și se duce în piață, la chinezi, de unde ia două pistoale cu bile și mai multe pachețele de muniție.
Întorcându-se spre casă, se opresc în dreptul gheretei cu langoși. Dinu ia unul cu mujdei, fratele cel mic se lăcomește și vrea doi. Femeia le întinde langoșii, cu șervețelele transparente de la ulei. Se așează pe bordură să mănânce.
– Auzi, Dinu? Cum era la tata, la Timișoara? îl întreabă fratele cel mic.
– Nu știu. Era fain. Covoarele erau curate.
– Și tata cum era?
– Nu știu, că nu prea dădea pe-acasă. De unde Doamne vrei să le știu eu pe toate? Când am plecat, eram mai mic decât ești tu acum.
– Auzi, Dinu?
– Zi.
– Ce-i aia „nefutută”?
Mătușa lor îi aștepta în dreptul porții, cu mâinile în șold.
– No, bată-vă Dumnezo, unde mi-i geanta? Mă Dinule, eu, care atâta vă iubesc.
– Dă-te, Meri, zice Dinu.
– Dinule, dă-mi geanta, că acuși tre’ să plec la școală.
Copiii scot pistoalele și trag. Fratele cel mic ține pistolul orizontal, ca gangsterii. Femeia țipă. Bilele o pișcă pe burtă și pe sânii revărsați. Rupe o creangă subțire din dudul din fața porții, îl curăță de frunze dintr-o singură mișcare și se repede la ei. Cei doi o ocolesc și încep să joace prinsa cu ea. O iau la fugă prin curte, înspre grădină, și acolo se urcă într-un nuc cu crengile joase.
Meri se oprește la rădăcina copacului, gâfâind.
– No, să vezi c-o sun pe mă-ta, să știe și ea ce-ați făcut. Alo, Gina, uite ce fac pruncii tăi. Mi-o furat geanta, Gina, și-o cumpărat niște câcaturi de celea de pistoale, și mă-mpușcă. Asta-i răsplata mea pentru anii care.
– Mami, strigă fratele cel mic, hai înapoi la Timișoara!
Dinu desface portofelul, scoate buletinul lui Meri și-i dă foc.
Femeia țipă. Se apleacă, apucă pietre de pe jos și aruncă. O piatră îl nimerește pe fratele cel mic în frunte. Băiatul cade de pe creangă. Dinu rămâne încremenit o clipă. Coboară din copac și îngenunchează lângă fratele lui. Meri dă să vină spre ei.
Băiatul cel mare se ridică și o îmbrâncește. O lovește de câteva ori cu piciorul în burta grasă. Îi ia telefonul și sună la Ambulanță. Le dă adresa, apoi iese să-i aștepte. Femeia plânge. Se târăște în patru labe spre fratele cel mic. Îi apucă mâna.
– Și eu, care atâta de mult v-am iubit…

Daniel Pandele

M-am născut într-o familie de ingineri. Am terminat liceul în București, am plecat la facultate în Cluj și am ajuns în China.

www.facebook.com/daniel.pandele