Ploua mărunt pe zgârie nori / Și se zgâria sticla cu picuri

@dedicație

Îmi plac zgârie norii de sticlă
și atât!

Îmi fulgeră privirea prin oglinda lor.

Împărțeala ferestrelor și a etajelor
geometrică
O foaie goală de matematică,
riglată la tipar.
Îmi plac zgârie norii pentru că
stăteam ore întregi în fața caietelor de matematică.
Stăteam și în fața celor de română
cu liniile perfect paralele,
le priveam cu mult interes și pe acelea.

Uneori mă imaginez un uriaș
asezat lângă un zgârie nor,
cu degetele trecute peste imaculatul unei fațete
ca atunci când simțeam hârtia
primei pagini de caiet nou
cum îmi lăsa apoi mâna catifelată.

Stau lipită de un zgârie nor
și mă uit cum a început să plouă peste mine.
Privesc în sus, cerul și norii,
de undeva de-acolo,sunt mici.
Iara eu,
sub adăpostul unui gigant lung și strălucitor.
Lunganul meu cu armura lui chiar lângă mine
Ploaie cea rece face zgomot de clopoței
când se lovește de el.
Stropii ce cad pe mine sunt
(de la frecarea cu aerul)
mai calzi,
după ce știu că au coborât
treizeci, patruzeci, o sută de etaje.
Altă dată, vreau
să am ventuze lipite pe tălpile papucilor,
să încep a merge pe pavajul vertical de sticlă
cu spatele la tot ce e pe trotuar,
pe străzi
să merg mult până pot să ating
fumul de vapori albicios.

Îmi plac mai mult zgârie norii
priviti de jos în sus.
Catedrale ce amintesc că e frumos să fii modest.
Îmi plac zgârie norii
Ei pun o egalitate peste și între oameni.

Curge ploaie peste zgârie nori
Și am un bloc de oglinzi
Să văd cum se plânge.

Ioana Bianca Miulescu

DomnisoaraMi