Frumoaso, nu te mai plimba printre morminte

Gina în rochie albă radiază. În partea ei, se văd scaunele neocupate.
Doar pe două locuri din față stau fratele și bunica. Mirele este cam plăpând. Spune „da” și o sărută. Aplaudă frații, surorile, unchii, mătușile.
Îmi șterg transpirația de sub șapcă și încep să trag niște cadre de atmosferă. Fotograful e creț și se fâțâie de colo-colo. Oamenii își fac fotografii, socializează. Râd. O soră de-a mirelui trece grăbită prin fața obiectivului. Bunica miresei stă de vorbă cu frații acestuia. Flutură din gene, oferindu-le sfaturi despre cum să trăiască.
Nuntașii trec în restaurant. Mirii se așază la masa lor, înălțată pe o scenă. Servesc prânzul, apoi urmează activități de divertisment, proaspete și tinerești. De dansat, nu se dansează. E nuntă de pocăiți.
Momentan, beau heliu și recită poezii. Montez trepiedul lângă părinții mirelui, Nicu și Stela, și las camera să filmeze. Ies la stradă și-mi aprind o țigară. Mă întâlnesc cu fratele miresei, care vorbea la telefon:
– Tată, înțelege, la nunta mea te chem, că știu ce-ți trebuie ție. Dar asta e, dacă nu vrea Gina să vii… Păi cum de ce nu vrea? Ia gândește-te un pic.
Cavalerul de onoare iese din restaurant. Îi spune fratelui că au început discursurile, și îl roagă să vină să spună și el câteva cuvinte.
– Deci, tata, eu zic să stai pe popoul tău.
Aruncă țigara și se duce. Mă întorc și eu. Băiatul urcă pe scenă.
– Cam crispat fratele acesta al ei, se aude vocea mamei mirelui. Dar uite, Nicule, vezi că nici el nu e urâțel. Poate ne mai încuscrim odată… Gata, ia uite, vin cu tortul.
Avansez cu camera către miri. În curând, va trebui să schimb bateria. Mirii apucă împreună cuțitul.
– Gina! strigă cineva. Toată lumea se întoarce către ușă. Fratele miresei duce o mână la frunte.
Un bărbat cu părul grizonant avansează spre mireasă, care îl privește țintă. Mirele se uită nedumerit. Fratele Ginei se ridică de pe scaun și dă să-l intercepteze.
– Hai, tata, să ne cinstim și noi un pic.
– Păi stai puțin, s-o pup pe fi-mea întâi, spune bărbatul. Ajunge la ea, dă să-i apuce mâna.
– Vai, Ginuța, ce te-ai împlinit. Vorba cântecului: „Frumoaso, nu te mai plimba printre morminte căci, frumoasă cum ești, scoli și morții din groapă.”
– Aurele, ce-i vorba asta? Termină cu prostiile, îi spune bunica Ginei.
– Păi mamă, se-ntoarce bărbatul către ea, dacă nu voiai prostiile mele, nu mă chemai.
– Tu l-ai chemat? o întreabă Gina.
Bunica scâncește.
– Atunci plecați amândoi.
– Ce-ar fi să ne liniștim, intervine mirele.
– Imediat plecați! se răstește Gina.
Îi dau lacrimile de nervi. Izbucnește:
– După ce-ai băgat-o pe mama-n pământ, îndrăznești…
Fratele miresei dă să-l tragă pe tatăl său înspre bar. Acesta îi dă un dos de palmă, strigă:
– Ce mă freci atâta? Băi, aicea te snopesc!
Mirele sare să-i despartă. Bărbatul se întoarce spre el.
– Și tu ce vrei, mă?
Îi repede un pumn în figură. Mirele se împleticește și cade peste fotograf, care cade peste tort și mi-a murit bateria.
Mă duc după rezervă.
Bunica plânge în stradă. O sirenă de poliție se aude tot mai depărtat. Mai iese câte un om pe poarta restaurantului. Fratele Ginei are o zgârietură lungă pe obraz. Îl pocnise cu inelul. Își aprinde o țigară.
– Te-a mâncat în cur să-i zici. Pupă-te, buni… Mă, tu încă mai filmezi? Închide camera aia, că iau o piatră și-ți crăp.

Daniel Pandele

M-am născut într-o familie de ingineri. Am terminat liceul în București, am plecat la facultate în Cluj și am ajuns în China.

www.facebook.com/daniel.pandele