Spania către Catalonia: “Iarăși, WTF ?!“

Am un amic catalan din Barcelona și e de neuitat modul în care am aflat că Luis nu e spaniol ☺
Eram la o terasă cu mai mulți și un altul (bineînțeles, român) mă întreabă peste masă, tare, ca să se facă auzit:
“Deci tu măcar știi ce nație e Luis?”
S-a creat un moment de liniște în care am găsit de cuviință să răspund, nedumerit de stupizenia întrebării:
“Bineînțeles că știu, Luis e spaniol!”
“I-auzi Luis ce spune Cornel, că tu ești spaniol…”
Am știut imediat că am greșit după expresia înțepată pe care a luat-o Luis. M-a corectat, jignit. Nu îi picase bine răspunsul meu.
De atunci a început să mă intereseze subiectul Catalonia și în timp am aflat de la el și alte lucruri interesante:
– Luis se considera trilingv pentru că vorbea cursiv spaniolă, engleză și catalană.
– Catalonezii sînt foarte diferiți de spanioli. Fizic și comportamental.
– Catalonia ar duce-o mult mai bine ca țară de sine stătătoare ale căror venituri nu ar mai fi supte de guvernul ineficient de la Madrid.
 
Ironia sorții făcuse ca Luis să se îndrăgostească de o spaniolă cu care avea deja un copil. La spanioli există o tradiție a păstrării, perpetuării numelor ambilor părinți mai departe la copii. Mai exact, copilul moștenește ambele nume de familie, al mamei și al tatălui dar ordinea în care sînt ele scrise în buletin rămîne la latitudinea părinților. Ordinea are totuși mare importanță, pentru că mai departe, la nepoți, numai primul nume de familie va rămîne scris în acte. Al doilea dispare pe vecie ☺
 
Bărbații sînt orgolioși și sentimentali, în general ei țin mai mult decît femeile la propagarea numelor lor peste milenii ☺
Cum să faci, dacă te cheamă Luis Coerre-Sardanion și ești catalan să o convingi pe soția ta Maria Hernandez-Ferreira ca pe copil trebuie să îl cheme Manuel Coerre-Hernandez și nu Manuel Hernandez-Coerre? ☺
“Hernandez e un nume super comun pe cînd Coerre e aproape unic!” Dar în capul lui, mai exact, fraza sună așa:
“Coerre e un mîndru nume catalan pe cînd Hernandez e spaniol toată ziua” ☺
 
Dacă, de exemplu, județul Iași ar avea produsul regional al Cataloniei (203,62 miliarde de euro) adică 20% din Produsul Intern Brut al Spaniei și dacă ar avea 18 milione de turiști străini (din afară țării!) pe an, vă spun eu că și ieșenii ar vrea să-i arate degetul mijlociu guvernului Dragnea și să-și gestioneze singuri banii. Pentru că Bucureștiul, ca și Madridul, arde cam mult aiurea și distribuie fondurile oprind mereu partea leului.
Cu doar 16 % din totalul populației Spaniei, regiunea catalonă e responsabilă pentru 25% din totalul exporturilor. Un sfert din economia Spaniei e acolo!
 
Și totuși, de ce este separarea din nou la modă? A fost separarea statelor întotdeauna la modă? Este oare un fenomen cauzat de ifose, de prea mult bine, la fel cum e în lumea mondenă: divorțez pentru că ziarele de scandal începuseră să mă dea uitării? Am nevoie de mai mulți bani eu singură, numai ai mei?
Să fie oare aceste separări dorința unei organizații masonice care vrea să realizeze o divizare pentru ca mai apoi să recoaguleze la loc toată răcitura numită Europa? Cumva în mai multe entități structurale, probabil mai ușor de controlat?
Părerea mea este că la nivel regional și micro-economic ne confruntăm cu o stare de nemulțumire generalizată pe fondul unei lungi perioade de liniște – una dintre cele mai lungi din istoria omenirii. (Cu excepția anilor ’90 și a ce s-a întîmplat în fosta Yugoslavie, prin zonă, nici o nație nu a mai căsăpit o alta de ceva timp.)
 
În Europa resursele scad, populația crește și totuși, cumva, nimeni nu moare de foame.
Toate lumea tinde să trăiască mai bine muncind mai puțin, e un ideal utopic generalizat și o stare de fapt posibilă atîta timp cît guvernelor li se permite să funcționeze în deficit.
Milă mi-e de tine dar de mine mi se rupe inima, e un proverb care sună amenințător spus de la națiune la națiune. Îl spune Trump cu al său plan America first, Marea Britanie cu a sa Britexit, și îl spun și alții prin Europa care, din fericire, încă nu au ajuns la pupitrele de comandă.
 
Ce s-a întîmplat cu pînă mai ieri globalizarea totală și promisiunile că va aduce bunăstare și prosperitate întregii planete? Pur și simplu e un capitol care nimeni nu spune că tocmai a fost închis.
Nu putem nega că lumea civilizată fusese cuprinsă de o anumită delăsare. O lene, o picoteală plăcută din care nici nu ne vine să ne trezim pentru că încă nu pare nimic serios.
Rușii au luat Crimeea și amenință Ucraina.
Referendumul kurd pentru separare tocmai a luat 90% dar e o chestie care se petrece departe de noi (ne desparte doar Marea Neagră și Turcia).
Britexit, problemele cu refugiații și atacurile teroriste au făcut ca vechea mare problemă, Grecia, să fie uitată cu toate că în 2017 ea continuă să fie un alt punct nevralgic al UE. Tocmai au primit o a treia transă de împrumut ceea ce face ca datoria lor la FMI să fie de 86 miliarde de dolari fără ca reforma economică să dea vreun semn de ameliorare. Dacă România va fi al cincilea copil care se îmbolnăvește, tare mi-e că mama Europa va spune că s-au terminat antibioticele exact la noi.
 
Revenind la Catalonia, singurul aspect pozitiv este că referendumul are totuși loc în “lumea civilizata”.
Nimeni nu le-a transmis catalonezilor ceea ce le-a spus Erdogan kurzilor separatiști: că vor trebui să plătească independența cu foametea. Nu, aici lucrurile sînt mai degrabă hazlii.
Site-ul catalan pentru referendum a fost blocat de guvernul spaniol, fermierii catalonezi au venit cu tractoarele la votare în Barcelona, la rîndul lui guvernul spaniol a trimis mii de polițiști pentru a confisca baloturile de vot dar și “la intimidare”, pentru ca mai puțin de jumate dintre ei să iasă la urne – dar catalonezii au spus din moment ce constituția UE fost votată cu 40% din populație atunci ar fi ok ca și separarea să treacă cu mai puțin de 50% (un moment de reculegere pentru referendumul Băse, 2012 ☺).
 
L-am sunat pe Luis să-l întreb dacă iese la vot.
Tocmai îi născuse soția al doilea copil, veniseră socrii la ei să aibă grijă de nou născut.
“Deci sînt înconjurat si păzit de trei spanioli 24/7… să dea naiba dacă am vreo șansă să scap la vot.”
Am mai vorbit una alta apoi la final i-am spus că am luat un set de CD-uri Rosetta Stone pentru copiii mei să învețe spaniola.
-De ce nu catalana?! a zis Luis.
Un moment de tăcere.
Pînă și el și-a dat seama că spunea aberații…

Cornel Balan

Mă consider un bun povestitor şi atît.
Escroc S.R.L. este prima mea „poveste” de 500 de pagini, publicată de Humanitas în 2013 sub forma unui roman.
Am luat cu ea „Cel mai bun roman” la Concursul de Debut Literar Unicredit/Banca Ţiriac.
În martie 2015, am fost ales laureat al Le Festival du premier roman de Chambéry (juriu din Franţa).
Al doilea roman, LIFTUL, a fost publicat în 2019 la Humanitas, în colecția Scriitori români contemporani.
Apariție în numărul 5 al revistei Iocan: Pe Ana Lugojana.
Cel de-al treilea roman al meu, Ultima Armată a aparut în 2020 la Casa de Pariuri Literare.
Nominalizat pentru „cea mai bună povestire SF 2019” cu Ultima Frontieră apărută în numărul 5 al revistei CSF. O altă povestire SF poate fi citită în revista Galaxia 42 unde deasemenea colaborez: Sferoidul. Locul 2 la Concursul Național de proză scurtă SF Helion 2021 (locul 1, neacordat):
Artificial

Locul 1 la acelaşi concurs din 2021 cu Maşina de teleportat contrafăcută.

Volumul de povestiri SF cu titlul Artificial apărut în 2022 la editura Pavcon.

În prezent, scriu un mini-roman SF cu titlul (provizoriu) Abundent.