Jane Roberts a fost o scriitoare americană, a scris poezie, proză și literatură SF, fiind prima femeie invitată la Conferința autorilor de SF în 1956. Înainte de asta, Jane obținuse o bursă de studiu cu care a urmat cursurile de literatură ale unui colegiu obscur, specialitatea poezie. Abandonează și nu își obține diploma de absolvire.
Se căsătorește și călătorește cu soțul ei pe coasta de vest a Americii unde după cîțiva ani, la o petrecere îl cunoaște pe Robert Fabian Butts, cel care va deveni colaboratorul ei în scrierile seriei “Seth”. Fără a-l cunoaște prea bine (a patra oară cînd îl revede la o petrecere) îi face acestuia propunerea de a forma un cuplu, pentru că oricum divorțează, “voi fi singură sau cu tine.” La petrecere venise însoțită de actualul soț.
Jane Roberts este un caz unic: autoare cu 32 de cărți, traduse în 11 limbi, cu vînzări de 7 milioane de exemplare – care susține că nu are nici un merit în conceperea materialului, acesta fiind furnizat în totalitate de o entitate numită Seth. Cărțile lui Seth (sau ale lui Jane Roberts, în funcție de varianta pe care doriți să mergeți) au 4.2 stele din 5 posibile pe goodreads și încă generează vînzări. Ce veți găsi în continuare este o scurtă recapitulare a acestei povești incredibile, cu siguranță unică în istoria publicației de carte tipărită.
La vîrsta de 34 de ani, într-o seară liniștită în care soțul ei picta iar ea încerca să compună poezii, Jane are o avalanșă de gînduri ce i se par că-i vin din senin, un amestec de cosmologie, spiritualitate, ocultism, viață de după moarte/spiritualism. Înainte de asta, nu fusese interesată de fenomenele psihice și, deși ficțiunea ei se ocupa în mod obișnuit de teme precum clarviziunea și reîncarnarea, ca intelectuali și atei nici ea, nici Butts nu credeau în abilități extra-senzoriale sau că ar exista viață de după moarte. Cei doi iau hotărîrea de a investiga mai departe acest subiect cu atît mai mult cu cît Jane reușește să prindă un contract cu un editor din New York în vederea realizării unei cărți despre percepții extra-senzoriale.
Primele “experimente” se desfășoară cu ajutorul unui “joc” destul de popular în acea vreme care se numește Ouija (pînă și jocul are o istorie intersantă, mi-am pierdut timpul documentîndu-mă și despre el). Participanții la acest gen de “experiment” de spiritism țin toți mîna pe un cerc iar acesta se mișcă “liber” sub atracția spiritului pînă se oprește deasupra unei litere sau a unei cifre de pe masa de joc. Prin acest mijloc au loc primele comunicări dintre Jane Roberts și Seth – așa își dictează entitatea numele pe tabla de joc.
În timpul ședințelor care vor urma, treptat și pe perioade din ce în ce mai lungi, Jane Roberts va începe să vorbească în transă pe altă voce, cu un accent neidentificabil. În transă, vocea îi devine gravă, aproape masculină, iar expresiile feței i se schimbau vizibil. Susține că trupul ei a devenit un receptor prin care îl “captează” pe acest Seth. În timp ce Seth vorbește prin ea, soțul ei dactilografiază cuvînt cu cuvînt, carte după carte (pe parcursul a 21 de ani, cît vor dura ședințele).
Seth specifică că nu este un spiritul unei persoane decedate ci o altfel de “entitate” și “propăvăduiește” pe o varietate de subiecte: evoluție, Univers, viață de după moarte, vise, motivație, etc. Seth se autodescrie ca o prezență energetică care nu se mai regăsește în realitatea fizică. Seth susține că Jane Roberts este doar o parte a unei conștiințe mai mari, din care „el” face parte desemenea, Seth fiind un nume ales din motive de conveniență. Pe tot parcursul “lucrarilor” Seth se referă la Jane Roberts ca „Rupert” (numele entității ei) și la Robert Butts ca „Joseph” (numele entității lui) în plus afirmă că Seth, Rupert și Joseph s-ar fi cunoscut reciproc în alte numeroase încarnări.
Pentru a complica lucrurile şi mai tare, Rupert este pentru Seth ceea ce Seth II este pentru Seth III, fiecare personalitate numită este doar un aspect al unei entităţi întregi mai mari sau, ceea ce am putea numi un „întreg”. În paradigma “Seth Univers”, un “întreg” este compus din mai multe entităţi, personalităţi şi fiinţe ale unor anume personalităţi, în concordanţă cu teoria universelor multiple sau paralele. “Întregul” creează entităţi, entităţile creează la rîndul lor personalităţi şi fiecare personalitate individuală are un număr infinit de “proiecţii” pe universuri diferite, fiecare locuind în realităţi independente. “Întregurile”, entităţile, personalităţile şi toate “proiecţiile” există simultan şi sunt în permanentă comunicare. O astfel de comunicare, susţine Seth, apare, în general, în stări de vis, precum şi în aşa numitele stări de “vis lucid” sau, în cazul lui Jane Roberts, în timpul stărilor de transă.
Avem traiectorii comune, nu ne atingem potenţialul spiritual şi intelectual datorită limitelor pe care ni le trasăm singuri, sau care ne sînt trasate de societate prin îngrădirea spiritului aşa cum o face religia, conceptele de bine/rău, aşteptările de a funcţiona în anumiţi “parametri”, etc. Trebuie să ne conştientizăm existenţele în sensul acceptării noastre ca fiinţe responsabile, co-creatoare şi participante la întregul Univers spiritual existent – şi nu ni se va permite accesul într-un sistem “superior” dacă nu atingem această stare de percepţie, cu alte cuvinte trebuie să devii conştient de menirea ta, de forţa ta spirituală şi în plus trebuie să duci o existenţă armonioasă în ce priveşte felul cum îi tratezi pe ceilalţi, pe tine însuţi, natura înconjurătoare.
După Seth, sentimentul, emoţia pe care te face să o simţi iubirirea este ceea ce îţi dă cea mai bună percepţie a ceea ce înseamnă găsirea lui Dumnezeu – în sensul filozofic de atingere maximă a potenţialului spiritual.
Deasemenea, potrivit lui Seth, la cel mai profund nivel, nu există Timp. Este o iluzie după care noi (sufletele încarnate în lumea materială) convenim să co-existăm. Prin „fără timp” Seth ar sugera că totul se întîmplă simultan. Practic, se înţelege că fiecare clipă este nesfîrşită, dar absenţa timpului nu trebuie interpretată şi ca o absenţă a acumulării de experienţă. Din contră, acumularea de experienţă substituie noţiunea de trecere a timpului. Astfel, autorul (Seth şi / sau Jane Roberts) introduce o nouă modalitate de a reflecta la problema cosmogenezei. Suntem cu toţii Zei: dar acest concept nu este doar un panteism; noi, fiinţele sîntem cu toţii nişte zei creativi, fiecare înfăptuim creaţia.
După Seth, singurul „Rău” este Nimicul, “nimicnicia” non-fiinţei, aşa cum este înţeleasă ea ca o inactivitate (stagnare sau pierdere de potenţial) şi astfel poziţia lui Seth poate fi considerată a fi un fel de budism inversat. Nu există nici o judecată după moarte, şi spre deosebire de alte religii care invocă cicluri karmice, “teoria” Seth pretinde că nu există o pedeapsă după moarte, doar o revizuire a vieţii trăite de acea “personalite”, după care aceasta ar avea de ales între o reîncarnare fizică suplimentară, sau între a găsi un mijloc alternativ de dezvoltare a spiritului (una în care nu ar fi necesar trupul fizic).
Bineînţeles, în cercurile religioase, “materialul Seth” a fost imediat catalogat drept carte scrisă în totalitate de diavol, iar Jane Roberts şi Robert Butts au ales de bună voie să comunice direct cu demonii, în plus, toţi cei care vorbesc pozitiv sau chiar neutru (cum fac eu ☺ ) despre aceste scrieri slăvesc cuvîntul diavolului. Am căutat pe youtube înregistrări video cu Jane Roberts în transă şi trebuie să accept că într-adevăr nimic nu aduce mai bine cu o fiinţă posedată de diavol decît acele înregistrări. Dar dacă cădem de acord că nu există diavol, se poate încerca explicarea acestui caz făcînd o analiză pragmatică şi eliminînd toate posibilităţile una cîte una sau aplicînd principiul (legea) lui William Ockham: dintre ipotezele concurente trebuie aleasă aceea care conţine cele mai puţine presupuneri ☺.
1. Totul este un fals pe care cuplul l-a pus la cale într-un mod ingenios pentru a realiza beneficii materiale. M-am gîndit imediat la un caz celebru al unor surori care pretindeau că vorbeau cu spiritele prin intermediul semnalelor sonore şi deabia după moartea uneia dintre ele, cealaltă mărturiseşte modul foarte simplu prin care păcăleau audienţa: trosnindu-şi nişte oase în corp, în aparenţă păstrîndu-şi complet imobilitatea. Totuşi, spre deosebire de aceste surori, cuplul Roberts/Butts nu a pretins bani celor din audienţă. La apogeul “sucesului” existau sute sau mii de “practicanţi” ai religiei Seth. Cu toate că se poate argumenta că vînzările cărţilor au generat profituri materiale, Jane Roberts nu şi-a schimbat niciodată modul de viaţă, ducînd o existenţă foarte simplă. După moartea lui Jane, soţul continuă să se ocupe de propagarea doctrinei. Cei doi nu au avut copii – după mine e greu de explicat un fals de anvergura aceasta, fals pe care cel puţin să nu îl admiţi printr-o scrisoare-testament după moartea ta. Jane dictează fraze întregi în transă (în cadrul acestui punct 1 “transă” s-ar traduce prin “din memorie”), iar cuvintele sînt tipărite motamot, şi cu toate acestea teoria este teribil de alambicată, conceptele sînt de-o mare varietate, totul este destul de nou, practic o întreagă religie şi cel puţin mie mi se pare incredibil faptul că cineva ar putea reţine atîta informaţie pe de rost, pe care tot el/ea ar scri-o în prealabil şi în plus ar “juca-o” ca pe o piesă de teatru. Există mărturii a unor serii de răspunsuri pe care Seth (prin Jane) le primea telepatic de la cei din audienţă. Aceasta ar însemna că la înscenare ar fi participat mai mult de două persoane, ceea ce este posibil dar face greu de explicat păstrarea perpetuă a secretului. Este greu de crezut că frauda sau trucurile să fi putut fi perpetuate cu succes timp de 21 de ani fără că nici un martor, psiholog, psihiatru dintre cei care au observat-o/analizat-o pe Jane să nu fi sesizat ceva suspect.
2. Sursa mesajelor ar putea fi însăşi mintea “mediumului”. Conţinutul cărţilor este furnizat de memoria subliminală. Provocarea aici este de a lămuri cum a putut obţine Jane Roberts dintr-odată capacitatea de a compune o lucrare filosofică, un material atît de sofisticat şi riguros “asamblat” din punct de vedere intelectual fără studii precedente, fără instruire prelabilă – totul dintr-o suflare.
Explicaţia ar putea fi că informaţiile au fost înregistrate de Jane Roberts fără ca ea să vrea, fără că ea să fie conştientă. Cumva, în timpul stării de veghe accesul la acele informaţii era blocat chiar datorită conştientizării, dar apoi accesul spre informaţii ar fi putut fi “canalizat” într-o altă stare, şi anume în transă.
3. Am putea avansa ipoteza că textul îi era transmis pe cale telepatică, ceea ce ar însemna să acceptăm că a) există telepatie şi b) că se pot transmite fraze întregi pe cale telepatică. Numai că pînă acum nu s-a înregistrat nici un experiment telepatic reuşit în care să se fi transmis mai mult de un cuvînt, două sau o stare, o imagine: obiect, culoare, etc.
4. Schizofrenie şi tulburare de identitate / personalităţi multiple.
Conform acestei ipoteze, Seth reprezintă o a doua personalitate (reprimată) a lui Jane Roberts, una care se manifestă cu o remarcabilă coerenţă. Dar dacă Seth este o personalitate secundară, Jane Roberts ar trebui să prezinte simptome care să denote instabilitate mentală. Totuşi, Jane Roberts este perfect integrată, funcţională şi nu prezintă niciunul dintre semnele obişnuite care însoţesc un bolnav de schizofrenie. În al doilea rând, sînt o mulţime de scrieri, ce conţin sute de fraze-idei pe o varietate subiecte, şi totuşi nu se pot detecta urme indubitabile de alienare mentală. (bineînţeles, compar de exemplu cu imaginea unor fiinţe care clocotesc într-un cazan în iad, imagine în care mulţi cred fără ca sănătatea lor mentală să fie pusă la îndoială ☺ ).
5. Seth chiar există!
6. Poate aveţi voi vreo altă ipoteză.
După mine “materialul Seth” poate fi explicat cel mai logic printr-o combinaţie între punctele 2 şi 4. Este oare imposibil ca Jane să fi avut două personalităţi, personalitatea “Seth” manifestîndu-se ca una net superioară intelectual celei numite “Jane”? În acest caz, informaţiile înregistrate inconştient de Jane Roberts ar fi putut fi nu numai accesate în starea de transă dar chiar reformulate şi dezvoltate. Cazul Jane Roberts ar putea fi prin urmare un caz unic de reprimare a inteligenţei în starea “normală”. În realitate, Jane Roberts a fost abandonată de părinţi avînd dificultăţi de adaptare. De la vîrsta de şase ani începe să sufere de artită reumatică şi presupun că a luat toată viaţa calmante împotriva durerilor. În plus, Jane Roberts avea glandă tiroidă hiperactivă ceea ce dă bolnavului modificări bruşte de dispoziţie, tulburări de de somn. Mi se pare o teorie viabilă dar imposibil de cercetat în lipsa autoarei de la a cărei moarte au trecut mai bine de 30 de ani…
Surse: Wikipidia, scrierile Seth piratate de mine :) precum şi http://www.academia.edu/7324810/CAHogan_New_Yorks_Forgotten_Channeler_Jane_Roberts_and_the_Seth_Material_
Mă consider un bun povestitor şi atît.
Escroc S.R.L. este prima mea „poveste” de 500 de pagini, publicată de Humanitas în 2013 sub forma unui roman.
Am luat cu ea „Cel mai bun roman” la Concursul de Debut Literar Unicredit/Banca Ţiriac.
În martie 2015, am fost ales laureat al Le Festival du premier roman de Chambéry (juriu din Franţa).
Al doilea roman, LIFTUL, a fost publicat în 2019 la Humanitas, în colecția Scriitori români contemporani.
Apariție în numărul 5 al revistei Iocan: Pe Ana Lugojana.
Cel de-al treilea roman al meu, Ultima Armată a aparut în 2020 la Casa de Pariuri Literare.
Nominalizat pentru „cea mai bună povestire SF 2019” cu Ultima Frontieră apărută în numărul 5 al revistei CSF. O altă povestire SF poate fi citită în revista Galaxia 42 unde deasemenea colaborez: Sferoidul. Locul 2 la Concursul Național de proză scurtă SF Helion 2021 (locul 1, neacordat):
Artificial
Locul 1 la acelaşi concurs din 2021 cu Maşina de teleportat contrafăcută.
Volumul de povestiri SF cu titlul Artificial apărut în 2022 la editura Pavcon.
În prezent, scriu un mini-roman SF cu titlul (provizoriu) Abundent.
Stiam despre cazul acesta, dar nu citisem niciodata povestea in detaliu. Felicitari pentru ideea de a scrie un editorial pe tema asta, mi s-a parut interesant. In privinta tablei Ouija exista o explicatie stiintifica, si anume, se pare ca mesajele sunt transmise de subconstientul nostru prin intermediul efectului ideomotor, adica prin acele miscari inconstiente ale mainii, in speta de fata, care indica litera dupa litera, formand astfel cuvinte si propozitii intregi. In legatura cu cealalta cale de transmitere a „mesajelor” lui Seth, despre care se face vorbire in text, nu pot exista decat doua variante: schizofrenie, respectiv posedare demonica, iar aici, la prima vedere, alegerea pare usor de facut, desi, la momentul actual, nu cred ca stiinta are explicatii pertinente pentru absolut toate fenomenele din sfera paranormalului.
M-a interesat întotdeauna subiectul misticilor. De Edgar Cayce ai auzit, presupun. Și de madame Blavatsky. Sunt foarte mulți. Cădeau în transă și dictau cărți. În momentul de față scriu (refac) un roman pe subiectul ăsta, al spiritelor care se manifestă, așa că discuția asta este foarte oportună. Schizofrenia este un concept prea facil, sub care se ascund multe alte lucruri neexplicate. Medicația îi poate face legume pe schizofrenici (Zbor deasupra unui cuib de cuci) dar mai mult nu se cunoaște. Șarlatania a fost întotdeauna suspectată, dar nu întotdeauna dovedită. Ipoteza mistică (Seth există) nu s-a dovedit niciodată.
Atâtea motive pentru speculație…
Merci, Dane! Prin studentie am facut si eu un experiment in genul ala, dar cu o carte, si oricit ar parea de incredibil raspunsurile referitoare la viitor s-au adeverit. La cele din trecut, intr-adevar, se poate aplica ce zici tu.. f interesant, nu m-as fi gindit.
Florin, am citit acum despre Edgar Cayce.. f interesant. Ipoteza mistica e imposibil de dovedit. Multumesc!
Habar n-aveam de tărășenia asta! Fantastic! Credeți că așa își scrie operele și Mircea Cărtărescu? Eu cred că e posibil să intri în „transă” fără ca o entitate să îți comunice neapărat opiniile sale despre univers și învățăturile sale gratuite. Dar cred că există oameni care cred sincer, sunt convinși de fapt, că ceea ce vine din mintea lor este un terminal al unui spirit universal cu origini cel puțin incerte. Scrieți ceea ce vă trece prin cap pentru 10 minute fără să vă gândiți la cum vă iese fraza și la sensul integral. Nu sunteți posedați, e mintea voastră care parcurge traiectoria normală a oricărui gând și voi care ați redus cenzura la minimum.
Am inteles, Pavel, vrei sa spui ca poti intra in transa cu tine insuti… clar ca asta face si Mircea C. si uneori ii iese foarte bine :) Alteori sint doar fanii-cititori intrati in transa cu semnatura lui de pe coperta cartilor. Ha ha :)
Dupa mine scrierile astea sint mai in concordanta cu civilizatia actuala (luate ca si concept religios). In religia crestina sint atitea lacune si nimeni nu le poate indrepta din moment ce cuvintul sfint a fost scris acum mii de ani. Dumnezeu l-a facut pe om dupa chipul si asemanarea sa. Asta inseamna ca Dumnezeu are penis? Daca da, ce face cu el? La fel si cu islamismul, sint pb mari pe-acolo dar Biblia si Coranul au un punct comun „crede si nu cerceta”, (dincolo e scris un pic diferit: „This is the Book (the Qur`ān), there is no doubt in it, a guidance to the way of God”).
Seth asta nu ameninta cu nici o pedeapsa, asta mi se pare un mare pas inainte. Cum poti atrage pe cineva sa creada in ceva, orice, inclusiv religie, bazindu-te pe amenintari si nu pe cuvintul bun? Recompense pe lumea cealalta la ambele religii.. that’s so much bullshit. Preotii o duc f bine pe lume asta, oare de ce? Si la musulmani, la fel, 4 neveste pe lumea asta, oare de ce? Si ce primesc ele in schimbul supuseniei? Na, ca Allah s-a induplecat si le-a lasat de anul asta sa conduca masini.
(scuze, am urmat indemnul lui Pavel sa scriu un comment in „transa” :) )
Au și românii din sec. XX misticii lor. La noi se numesc prooroci și desigur că au dorit să întemeieze secte. Au activat mai întâi sub biserica ortodoxă, unii au rămas aici alții au fost expulzați și și-au creat propriile secte. O sectă se crează în momentul în care găsești adepți, ori în mediul rural din România interbelică, zguduit de revolta calendariștilor, lumea era puternic afectată de sentimente religioase.
Ei (ele) spun că prin gura lor a vorbit fie Maica Domnului (Veronica Gurău https://ro.wikipedia.org/wiki/Veronica_Gur%C4%83u )
fie Duhul Sfânt ( „sfânta proorociță” Virginia de la Pucioasa și Noul Ierusalim http://nip-noulierusalimdelapucioasa.blogspot.ro/2009/07/36-sfanta-virginia.html). Acestea și alții ca ele cădeau în transă și dictau un fel de noi Scripturi pe care țăranii le luau în serios.
Mesajul lor era unul apocaliptic.
Mănăstirile și cultul întemeiat de ele există și azi, fiind tolerate sub BOR. Dar mesajul propovăduit e unul de spaimă.
Din primul link mi-a placut replica din fragmentul de aici:
” La sugestia măicuței Veronica, aduce inovația desei împărtășiri cu Hristos Euharistic, așa cum făceau primii creștini și recurge la spovedania în comun (cu dezlegările de rigoare), silit de dorința sutelor de mii de credincioși. La acuzațiile că spovedește în bloc, părintele răspundea: „Și diavolul fură sufletele, tot în bloc!””
La link-ul doi am ramas uimit de cita munca a investit doamna respectiva.
In ce priveste aceasta munca monahala, dedicarea vietii in totalitate ca sa ajuti oamenii din mediul rural, si pe cei napastuiti in general, ma refer la toate proiectele de genul asta.. nu pot sa nu ma minunez ca Dumnezeu permite unor atei ca Soros sau Bill Gates sa ajute incomparabil mai multi oameni decit toata preotimea de pe toata planeta la un loc. Asta ar trebui sa ne dea de gindit. Si chiar ar vrea sa stiu, niste oameni ca astia, daca mor atei se duc in iad? O sa aflam cu siguranta pe lumea cealalta :)
Misticii au construit mișcări para-religioase în zona de influență a creștinismului ortodox sau catolic, în vreme ce în zona protestantă sau non-religioasă (Stale Unite) au construit mișcări ocultiste.
–––––––––––––––––––––––––
Articolul din Wikipedia despre maica Veronica este scris de persoane care îi țin partea. În realitate, mișcarea inițiată de ea a fost foarte dur reprimată și marginalizată de B.O.R., duhovnici importanți ca părintele Cleopa sau Arsenie Papacioc au fost trimiși la fața locului și au scris articole incendiare împotriva ei.
Împotriva celeilalte mișcări de la Pucioasa reacția Bisericii a fost încă și mai violentă.
Alți vizionari și mistici, ca de pildă un anume Visarion, au fost caterisiți (dați afară din cler) și chiar excomunicați (dați afară din Biserică). Există la ora actuală o biserică paralelă cu cea oficială, cunoscută sub numele „Biserica secretă”, o ramură dizidentă a Bisericii, inițiată de acești predicatori răzvrătiți.
–––––––––––––––––––––––––––––
În afară de aceste femei, cu siguranță ați auzit de cazul lui Petrache Lupu de la Maglavit, cel căruia i s-a arătat Dumnezeu Tatăl, contemporan cu Veronica și cu aparițiile Fecioarei de la Fatima (Portugalia), Lourdes în Franța și de la Mejdugorie în Bosnia. Toate astea s-au întâmplat cu foarte puțin timp înainte de izbucnirea celui de al II-lea Război Mondial. A existat atunci un curent mistic în toată lumea, ceva demn de Dosarele X. Părerea mea este că aparițiile mistice și mesajele profetice (toți au avertizat că se apropie un sfârșit al lumii) sunt în legătură directă cu catastrofalul război care a schimbat complet și definitiv înfățișarea lumii.
Da, posibil sa ai dreptate, Florin: pierderea de milioane de vieti omenesti ce urma sa vina a fost ca o unda de soc resimtita de cei capabili sa simta la cel mai profund nivel. Da, pe o corabie care urmeaza sa se scufunde, daca soarecii aia care presimt pericolul cu citeva minute inainte ar crede in Dumnezeu, cu siguranta s-ar pune in genunchi…
Oricum, intre noi fie vorba subiectele de genul asta au mare priza la public. Nu stiu daca ai avut la rindul tau un presentiment care a devenit realitate sau un vis premonitoriu, daca da, stii bine care este senzatia: chiar esti tentat sa crezi ca ceva exista :) Daramite cind te trezesti din transa si vezi citeva zeci de pagini pe care gura ta le-a dictat si de care nu ai habar? :)
Tabloul nu este complet dacă nu-i cuprindem și pe cei care nu au părăsit Biserica. În aceeași epocă italienii l-au avut pe Padre Pio, care a avut stigmatele (rănile lui Hristos în palme), care se înălța la 10 metri în aer când se ruga, și care era ubicuitar (prezent în mai multe locuri simultan). Biserica catolică l-a hărțuit ani de zile în procese pentru gestiune frauduloasă,,,
La noi, tot atunci, celebrul Arsenie Boca și preotul pomenit mai sus, Iovan, care erau clarvăzători. Știau totul despre cineva înainte ca acela să intre pe poarta mănăstirii. Aceștia nu au avut însă dicteuri, nu au avut revelații, ci s-au păstrat în limitele canonice.
Cu siguranță însă știau mult mai multe decât predicau.
Carmen, „2 si 5” nu prea merge pt ca 5 exclude orice alta ipoteza :)
Poti spune 2 sau 5…
Florin, ca iar revin la dialogul nostru, un pic paralel cu subiectul editorialului… dupa parerea mea spovediania e un lucru bun, usureaza sufletul si preotul ar trebui sa intra si in rol de sfatuitor/ghid spiritual ar fi si mai bine. In schimb, trebuie sa recunoastem, dezlegarea de pacate e un lucru rau pentru ca din ce in ce mai mult ea este luata ca o aprobare tacita de a continua cu altele in ideea ca si acestea vor fi oricum sterse la urmatoarea spovedanie.
Seth poate fi un ”daimon”.
*dai-mon” în greacă, făuritor dar si ”împărțitor” de destin. În Dialogurile lui Platon daimonul se plasează între om și zeu, este un spirit, un fel de înger păzitor al omului, dar poate fi și o latură a sufletului său – subconștientul. Potrivit lui Platon daimonul coexistă cu sau în noi de la naștere și până la moarte. Fiecărui individ îi este atribuit daimonul său prin tragere la sorți. Tragerea la sorți este un aspect interesant al hazardului vs destin, mai ales că și cei 12 apostoli după moartea lui Iisus au tras la sorți in ce parte a lumii va propovădui fiecare. Un artist în momentele sale de inspirație se află sub puterile daimonului, ca să evităm cuvântul ”posedat”. Dar atunci când ”te lovește” inspirația ți se poate întâmpla să scrii ca un posedat. Să fie oare Seth, varianta modernă a daimonului pentru Jane Roberts? Este și nu este subconștientul ei, sa-i spunem o entitate mai presus de ea dar care sălășluieste în ea. Preoteasa Diotima în ”Banchetul”, poate unul dintre cele mai frumoase dialoguri ale lui Platon, îi spune lui Socrate că Dragostea nu este asemeni unei ființe muritoare, ci a unui Daemon (Daimon), adică a unui intermediar între divin și uman. Diotima descrie daimonul ca interpretând și transportând factorul uman pentru și către zei dar și aducând divinul în oameni , așadar daimonul este un fel de vas comunicant între uman și divin. Un alt dialog al lui Platon ”Apologia lui Socrate” , care este versiunea lui Platon asupra discursului de apărare a lui Socrate împtoriva acuzațiilor de a fi corupt tineretul și de a nu fi crezut în zeii Atenei, ne dezvăluie că Socrate pretindea că un daimon, ceva sau cineva de origine divină, îl prevenea sub forma une voci atunci când făcea greșeli dar nu îi spunea niciodată cum ar trebui să acționeze sau ce să facă.
Unii oameni pot fi mai ușor hipnotizați si au calități de medium. Telepatia există dar nu înseamnă transmitere prin fraze sau cuvinte. Tot așa există și visele premonitorii. Sectele sau șarlatanii vor profita mereu de naivitatea oamenilor sau de dorința lor de a ”evolua” spiritual.
Daimonul/Seth pot fi entități primite prin ”tragerea sorții” la naștere și este mult mai ușor să le spunem, subconștient, talent, inspirație, premoniție, transă, legătura umanului cu cele nevăzute. Dacă ceva este inexplicabil sau nevăzut, nu înseamnă că nu există.
Daniela: sau la fel de bine daimonul / Seth poate fi o entitate exterioară binevoitoare care doar comunică informații. Asta este accepțiunea biblică: îngerii apar și dispar, vorbesc, fac câte ceva, iar oamenii ascultă și uneori scriu.
Cornel: Dezlegarea de păcate este pasul 2 al spovedaniei, care este condiționat de existența pasului 1: regretul sincer al păcatelor și hotărârea de a nu le mai repeta. Așadar, dacă pasul 1 nu se realizează, nu se dă nici dezlegarea, sau este una inefectivă.
Daniela, f bune observatii, tot ce spui se potriveste si completeaza f bine articolul.
Florin, punctul vulnerabil e la „hotarirea de a nu le mai repeta”. Tin minte acum vvreo 10 ani m-am dus la un consult medical si-i zic doctorului ca vreu sa-mi verific colersterolul. Si el raspunde ca nu ma trimite, nu are rost atita timp cit nu imi schimb dieta. Daca mi-o schimb, scade automat, daca nu mi-o schimb la ce ma ajuta ca stiu ca e mare, moral mai rau imi face. Bineinteles ca mi-am schimbat doctorul de familie dupa asta, dar in principiu asa e si cu spovedania. Daca regreti fapta si esti hotarit sa nu o repeti, ce rost are sa te spovedesti? Daca nu, esti la fel de pacatos ca inainte, asa ca iar, ce rost are sa te spovedesti?
Da, e un mister aici. Treaba este că hotărârea de a nu mai repeta fapta trebuie probată cu timpul scurs. Fiecare păcat are o perioadă de probă (pentru păcatele clasice gen adulter, hoție, omor, sodomie etc perioadele de probă sunt statornicite de primele sinoade ecumenice de acum 1500 de ani și perioada maximă este de vreo 20 de ani). Este ca un fel de prescriere. Dacă ai depășit timpul de prescriere, preotul nu-ți mai dă canon de îndreptare, că se zice că te-ai vindecat singur. Totuși, chiar și prescrise, păcatele trebuie spovedite și iertate, căci altfel ele apar la Judecata de Apoi.