Mântuire ©

Raimond Stefanov este tânărul din Botoşani care a ales să-şi decoreze pereţii exterior ai garsonierei  în care locuieşte cu cu două icoane uriaşe şi o cruce. Vecinii îl descriu pe Raimond că fiind un om foarte credincios, muncitor şi cumpătat. După ce blocul a fost reabilitat termic  tânărul de 33 ani, a strâns semnături de la vecini pentru a putea pune icoanele pe faţada blocului drept mărturie a credinţei sale. Blocul decorat cu icoane din Botoşani a devenit loc de pelerinaj,  oamenii se opresc în dreptul clădirii şi îşi fac cruce. Preoţii din Botoşani au altă părere şi suţin că aşa ceva nu este posibil în afară şi fără aprobarea Bisericii, dar locuitorii cartierului consideră icoanele lui Raimond la fel de sfinte ca cele din Biserica, doar este vorba despre credinţă adâncă a tânărului din comunitatea lor. Inspirat de credinţă  pare să fi fost şi Parlamentul României care în toamna anului 1992 adopta legea 103. Ce spune această lege:

”Art. 1. Biserica Ortodoxă Română şi celelalte culte religioase au, în exclusivitate, dreptul de producere şi valorificare a obiectelor şi veşmintelor de cult, precum şi de tipărire a cărţilor de cult, a celor teologice sau cu conţinut bisericesc, necesare practicării cultului. Prin obiecte de cult, în sensul prezentei legi, se înţeleg vasele liturgice, icoanele metalice sau litografiate, crucile, crucifixele, mobilierul bisericesc, cruciuliţele şi medalioanele cu imagini religioase specifice cultului, obiectele de colportaj religios şi altele asemenea. Se asimilează obiectelor de cult şi calendarele religioase, precum şi produsele necesare exercitării activităţii de cult, cum ar fi tămîia şi lumînările, cu excepţia celor decorative şi a celor pentru nunţi şi botezuri. Prin veşminte de cult, în sensul prezenţei legi se înţeleg şi stofele şi broderiile specifice, necesare realizării veşmintelor respective. De asemenea, se asimilează obiectelor de cult tipăriturile de cult, manualele şi cursurile teologice necesare desfăşurării activităţii din instituţiile de învăţămînt religios ale cultului respectiv.

Art. 2. Producerea sau valorificarea bunurilor prevăzute la art. 1 de către alte persoane, fizice sau juridice, decît cultele religioase se poate face numai cu autorizarea lor prealabilă, dată în condiţiile stabilite de către fiecare cult în considerarea propriei sale exclusivităţi.”

Putem trage concluzia că Biserica Ortodoxă Română , pe scurt BOR, sesizând că iniţiativa privată îi va putea face concurenţă pe această piaţă a decis să–şi securizeze în acest fel veniturile şi să poată controla , eventual elimina,  potenţialii competitori. Nu puţini sînt comercianţi care se plâng că doresc să obţină autorizaţiile prevăzute de lege şi întâmpina nenumărate piedici din partea reprezentanţilor Bisericii.

O lege a monopolului? O lege constituţională? Şi cum în România legea nu e tocmeală, ea trebuie aplicată.  BOR a făcut apel la Garda Financiară să intervină şi să penalizeze pe cei care nu respectă această lege, pe cei care produc şi comercializează, fără autorizaţia sau binecuvîntarea Bisericii,  obiectele de cult  menţionate în art 1 din legea 103. BOR nu vrea să piardă o piaţă care produce anual milioane de euro. Patriarhia reclamă că se fac averi ilegale prin producerea şi comercializarea obiectelor de cult fără autorizaţia BOR. Conducătorii Bisericii au  interzis şi colaborarea cu monetăria statului care lucra mii de obiecte de cult pentru biserici. O colaborare care a început în urmă cu mai bine de 15 ani,  prin care o parte din banii Bisericii ajungeau înapoi la stat, vorbim aici de sute de mii de euro. Acum BOR  are atelierele proprii, deci banii rămân în casă. Casa Domnului vreau să spun. Legea 103 este absurdă, nici nu poate fi aplicată cu stricteţe. În România sînt sute, poate mii de meşteşugari, bijutieri, artişti plastici care lucrează cruciuliţe sau pictează icoane. Ar trebui activitatea lor interzisă?

În anul 2012, cel mai important pelerinaj din ţară de Sfânta Parascheva s-a încheiat cu  mari câştiguri pentru Biserică. S-au strâns în jur de 2 milioane de euro numai din pomelnice şi din vânzarea de candele, icoane, lumânări sau cărţi religioase. În 2013 s-a făcut un mic calcul ţinând cont de numărul credincioşilor particpanti la acelaşi pelerinaj şi s-a obţinut un venit de cel puţin 600.000 euro numai din pomelnice şi vânzarea de lumânări. Nimeni din afara Bisericii nu cunoaşte însă ce se întâmplă cu aceşti bani, şi văzând sumele strânse devine lesne de înţeles de ce Biserica vrea să suprime orice concurenţă pe piaţă producerii şi comercializării obiectelor de cult. Pînă una altă, Garda Financiară este solicitată să sprijine o activitate cu caracter privat. Ce spune Codul Fiscal (art 15, alin. f): “cultele religioase sunt scutite de la plata impozitului pe profit pentru: venituri obţinute din producerea şi valorificarea obiectelor şi produselor necesare activităţii de cult, potrivit legii, venituri obţinute din chirii, alte venituri obţinute din activităţi economice, venituri din despăgubiri în formă bănească, obţinute că urmare a măsurilor reparatorii prevăzute de legile privind reconstituirea dreptului de proprietate, cu condiţia că sumele respective să fie utilizate, în anul curent şi/sau în anii următori, pentru întreţinerea şi funcţionarea unităţilor de cult, pentru lucrări de construcţie, de reparaţie şi de consolidare a lăcaşurilor de cult şi a clădirilor ecleziastice, pentru învăţământ, pentru furnizarea, în nume propriu şi/sau în parteneriat, de servicii sociale, acreditate în condiţiile legii, pentru acţiuni specifice şi alte activităţi nonprofit ale cultelor religioase, potrivit Legii nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor.” Oare a controlat cu adevărat  Garda Financiară ce se întâmplă cu banii Bisericii şi cum respectă această lege fiscală?

În 2012 Judecătoria Botoşani – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 din Legea nr. 103/1992 privind dreptul exclusiv al cultelor religioase pentru producerea obiectelor de cult. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Universum” – S.R.L. din Botoşani. În motivarea de neconstituţionalitate, comercianţii de la Botoşani vorbesc de monopol, discriminare, drepturile comercianţilor, economie de piaţă. Judecătoria Botoşani găseşte poziţia solicitanţilor neîntemeiată, dosarul ajunge la Curtea Constituţională. Această va respinge în 2014 excepţia de neconstituţionalitate. Cultele şi BOR sînt protejate de legi, obiectele de cult au un caracter sacru şi nu oricine le poate produce/comercializa, imaginea cultelor trebuie păstrată etc. Am parcurs motivarea Curţii şi nu ai obiecţii atât timp cât există legi în vigoare, în concluzie cultele sînt persoane juridice de utilitate publică (statut stabilit prin lege în 2006), autonome dar se bucură de sprijinul statului. Acestea se organizează după principii şi legi proprii , în conceptul general de autonomie intrând şi autonomia financiară , dar tot statul este obligat să le sprijine financiar, răspunzând astfel unei nevoi sociale generale. Puţin cam confuză relaţia dintre culte şi stat , nu-i aşa? Poate şi mai multă confuzie şi lipsa de transparenţă există în cazul relaţiei dintre BOR şi stat, direct proporţională cu valoarea finanţărilor către Biserică.

O parte din sursele de venit ale BOR sînt asigurate de banii primiţi de la bugetul statului. Nu menţionăm sumele , ele diferă de la o sursă la altă. Cei care se opun finanţării de la stat spun că sumele sînt foarte mari, Biserica şi susţinătorii spun că de fapt sînt mici faţă de ce nevoi trebuiesc acoperite. Nici în datele oficiale nu putem avea încredere , atât timp cât nu există o transparenţă totală asupra veniturilor şi cheltuielilor BOR. Finanţarea statului către culte ajunge la zeci de milioane de euro, se îndreaptă se pare spre 0,4% din PIB. Cea mai mare parte din bani ajunge la BOR. BOR mai primeşte bani şi de la autorităţile locale, primarii şi consilii judeţene. Donaţiile şi încasările din activităţile comerciale pe care le întreprinde, completează sursele de venituri ale Bisericii. Ong-urile care se opun finanţării spun că sume mult mai mici foloseşte aceasta pentru activităţi filantropice şi acte caritabile. Iată un mod de cheltuire al banului public dintr-un  raport al Curţii de Conturi  care arată  că reprezentanţii Consiliului Judeţean Satu Mare au cheltuit zeci de mii de euro pentru organizarea de evenimente religioase cu prilejul unei vizite de două zile a PF Daniel, patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Este vorba despre o deplasare pe care mai marele BOR a făcut-o, în 2012, în Satu Mare, la invitaţia Parohiei Negreşti Oaş, pentru a sfinţi catedrala din localitate. 50.000 de euro au fost cheltuiţi pentru acest eveniment la care au participat  PF Daniel şi încă 17 şefi ai BOR. Banii s-au cheltuit pe cazare şi masă, cadouri, aranjamente florale. Consiliul județean  Satu Mare a alocat suma respectivă de bani la solicitarea Primăriei şi Protopopiatului din Oaş. Legea Cultelor nu spune nimic de alocări de fonduri din bani publici pentru astfel de evenimente.

70% din lăcaşurile de cult din România (în jur 18.000) sînt deţinute de BOR. În medie, pe an , în ţară noastră apar 90 biserici noi, acestea fiind ortodoxe. Şcolile sînt construite în număr mult mai mic, media anuală este de numai 17 unităţi construite. După anul 1989 raportul dintre bisericile şi şcolile noi construite este de 5 la 1. Satul Valea Plopului din judeţul Prahova are 28 de biserici, poate şi biserica nr 29 este deja terminate. Nu există canalizare , nu există apă curentă dar sătenii au de unde alege când au de gând să-şi facă o cruce şi să se roage la icoane. S-a ridicat şi o catedrală la Mioveni. Cele 5 clopote ale catedralei au costat peste 200.000 de euro, bani plătiţi de autorităţile locale. Mai mult, numele primarului localităţii a fost inscripţionat pe clopote. În Zalău, oraş unde biserica nu a fost în stare să facă o cantină a săracilor sau un cămin de bătrâni, s-a ridicat o catedrala care a costat zeci de milioane de lei şi un impresionant sediu al episcopiei Sălajului pentru care s-au plătit 1.000.000 de euro. Sediul are un spaţiu administrativ de 1.600 de metri pătraţi,  capela, birouri, parcare la demisol, o cramă la subsol şi apartamente pentru episcop şi oaspeţi. Interioarele sînt pline de marmură, candelabrele cu cristale şi picturi în care sunt înfăţişaţi Patriarhul României şi Episcopul Sălajului. În Făgăraş , oraş cu 28.000 de locuitori (majoritatea şomeri şi bătrâni), se va ridică o nouă catredală. Înalta catedrală de 65 metri a înghiţit până în toamna anului 2014  6 milioane de lei, şi încă mai era nevoie de 3 milioane. 100.000 lei a donat Consililul Judeţean Braşov, Guvernul a sărit în ajutor cu 2 milioane de lei. În oraş mai există 10 biserici, dar nici o cantină socială, iar căminul de bătrâni nu este funcţional deoarece nu are mobilier şi nu se găsesc bani pentru a fi plătiţi îngrijitorii. Biserica nu a dat 50 bani pentru căminul de bătrâni. Înţelegem din declaraţiile preoţilor că această catedrală a secătuit bugetul sfânt, dar după terminarea construcţiei se vor găsi resurse şi pentru problemele sociale. Cetatea Făgăraşului, construită la 1300 este deja amintire, eclipsată fiind de catedrala acoperită cu inox titanizat de culoarea aurului. Poate printre aceste proiecte deosebite, BOR va găsi  timpul şi  banii pentru restaurarea a peste 100 de biserici de patrimoniu din sudul Transilvaniei şi nordul Olteniei. Bisericile sînt de lemn, vechi de câteva sute de ani şi sînt într-o avansată stare de degradare, şi se alătură altor 100 de biserici vechi lăsate în paragină din întreagă ţară.

Lângă Palatul Parlamentului, pe un teren de 11 hectare, primit prin ordonanţă de urgenţă de la autorităţi şi pentru care existau la dată eliberării autorizaţiilor de la primărie 18 cereri de retrocedare,  BOR a început construcţia celei mai mari catedrale din ţară: Catredrala Mânturii Neamului. Termenul de finalizare prevăzut este situat la finele anului 2016, iar costurile se situează în jurul a 400 milioane de euro,  aşa cum informează purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române.  Catedrala Mântuirii Neamului va avea o înălţime de 110 de metri, va fi asigurată împotriva cutremurelor de peste 8 grade pe scară Richter şi va avea o suprafaţă de 38.000 de metri pătraţi. În imensa clădire vor putea intra aproape 5.000 de credincioşi, însă slujba ar putea fi urmărită de la faţă locului chiar de 125.000 de persoane. Catredala va avea cinci etaje, între care trei subterane şi două deasupra solului, 12 lifturi, 250 de locuri de parcare subterane şi două spaţii de cazare, totalizând 500 de locuri. De asemenea, lăcaşul va avea trei altare şi un pridvor care va rămâne deschis zi şi noapte. Se vor mai construi în complexul sub formă de potir bisericesc o cantină, un spital şi un centru cultural. De menţionat că guvernul Năstase aprobase construirea Catedralei în zona unde se află Parcul Carol, acesta urma să fie distrus  dar a existat un proces câştigat de Primărie vs Guvern şi amplasamentul construcţiei a fost mutat. Oricum lucrurile erau stabilite prin legea construirii ansamblului arhitectural Catedrala Mântuirii Neamului nr. 376 din 2007. Se recunoaşte caracterul naţional al proiectului Patriarhiei Române, considerat că fiind necesar pentru cult şi reprezentativ pentru credinţa majorităţii poporului român, care, la ultimul recensământ al populaţiei din anul 2011, şi-a declarat apartenenţa la Biserica Ortodoxă Română în proporţie de 86 la sută.

De unde vin banii? O mare parte e formată din banii publici oferiţi anual de Guvern şi Primăria Bucureşti. De exemplu în 2012 , Guvernul da 19 milioane lei, iar Primăria Generală şi primăriile de sector dau câte 18 milioane de lei în 2011 şi  la fel în 2012. Se cunoaşte şi colecta pe care a început-o BOR şi în ţară cerând consiliilor judeţene să doneze cât mai mult pentru proiect. Pentru construirea Catedralei sunt  şi bani care vin  din fondurile Bisericii şi din donaţiile credincioşilor. Pe site-ul de donaţii on line în aprilie 2013 figurau 766 donatori iar în februarie 2015 numai 1.255 donatori. Site-ul este bine făcut, comercial şi îţi oferă posibilitatea să donezi online 5, 10 sau 20 euro, sau prin sms suma de 2 euro, pentru donaţie se primeşte un certificat de donator personalizat. Site-ul ne informează despre necesitatea construirii Catedralei cât şi despre faptul că Ştefan cel Mare a construit 40 de biserici. Întotdeauna este bine să ne asociem cu numele mari, acestea ne dau credibilitate. Biserica are şi magazine online unde vinde obiecte de cult (de la clopote până la tămâie) cărţi , icoane, cd-uri şi dvd-uri. Biserica are radio şi post de televiziune (transmit şi online), agenţie de ştiri, agenţie de turism, ziar  şi bibliotecă online. BOR , aşa cum spuneam la început, are atelierele proprii de pictură, gravură, tâmplărie şi sculptură, prelucrări metalice, ţesătorie, broderie, croitorie, tricotaje, toate producând obiecte bisericeşti necesare desfăşurării cultului ortodox despre care ce face vorbire în legea din 1992. Nu numai vânzarea obiectelor de cult aduce venituri Bisericii ci şi producţia şi vânzarea de vin bisericesc. Vinul folosit la slujbe, sărbători şi pomeni trebuie achiziţionat de parohii şi biserici din producţia Bisericii. BOR vrea un monopol şi pe această piaţă, vinurile din comerţul liber nu se pot numi “ bisericesc” sau “liturgic”, aceste titulaturi aparţin numai Bisericii. Preoţii care cumpără un altfel de vin decât cel produs de Biserică vor fi daţi afară iar comercianţii şi agenţii economici care vor comercializa vinuri sub denumirile mai sus menţionate, vor fi reclamaţi autorităţilor şi acţionaţi în judecată. Deşi vinul produs de biserica nu este pentru comercializare, acesta se vinde la liber către credincioşi fiind aşezat printe lumânări şi icoane, contribuind astfel la creşterea veniturilor Bisericii.

Mai este credinţa, în acest caz, cucernicie şi cuvioşenie, evlavie, pietate, pioşenie, religiozitate sau smerenie? Mai putem vorbi de spiritualitate într-o instituţie prinsă atât de mult în treburile lumeşti şi mercantile pe care altfel le recomandă a fi ocolite ? Nu vedem decât o mare deschidere a bisericii faţă de economia de piaţă, BOR devenind o corporaţie ce acumulează constant capital şi venituri iar PF Daniel un antreprenor de succes. Biserica nu a ezitat să-şi instituie monopolul asupra celor lumeşti care îi aduc venituri, strângând la piept cu putere conceptul de liberă iniţiativă devenit accesibil tuturor după 1989. Protejată de un sistem politic corupt în care şi-a găsit un partener de afaceri, Biserica nu ezită să fie agent electoral pentru orice politician sau partid, care are nevoie de popularitate, influenţă şi voturi, în schimbul banilor, fie ei de partid sau suplimentaţi din bugetele publice. Doar am răsfoit puţin paginile unui manual de practici în comerţ  făcut cu o credinţă confiscată pe care s-a pus monopol, iar sumele de bani aflate sunt ameţitoare. Vorbim de foarte, foarte mulţi bani într-o ţară foarte, foarte săracă. România este ţara unde pensia minimă este mai mică de 100 de euro. România este ţara pe locul 3 în Europa că număr de analfabeţi şi cu o rată a abandonului şcolar de 17 %, dintre cele mai mari. 150.000 de analfabeţi are România, iar autorităţile vorbesc de un eşec al sistemului şi de un eşec social. România este ţară cu un sistem sanitar în colaps, cu spitale ajunse adevărate focare de infecţie şi unde mai profesează dor 13.500 de medici faţă de 26.000 cât spun normativele Ministerului Sănătăţii. România este  ţară părăsită de oamenii ei cei mai inteligenţi din cauza lipsei fondurilor şi a perspectivei, şi este ţara părăsită de cerşetorii ei din aceleaşi motive. România este  însă  ţara care va avea cea mai mare catedrala din sud estul Europei. Este în acest moment nevoie de aşa ceva?

Nu intrăm  în discuţii privind modul în care cultele sunt finanţate în alte ţări, nu sondăm relaţia Bisericii cu mediul politic, nu vorbim de colaborarea cu securitatea din vremea comunismului, toate acestea vor face subiectul unui alt articol. Vorbim acum numai despre ipocrizie, lăcomie, megalomanie despre lipsa de respect a Bisericii faţă de tânărul din Botoşani şi faţă de alţi români care poate şi-au făcut o cruce de lemn în curtea casei, sau faţă de cei care vin cu miile să se închine în faţa unei icoane. Vorbim despre o Biserica ce susţine că românii sunt de acord cu proiectele ei , în timp ce încrederea acestora în ea a scăzut constant în ultimii 5-6 ani, aproape cu 20% din 2009 până astăzi. Poate că dacă ar fi transparentă, dacă s-ar implică cu adevărat în rezolvarea problemelor sociale, dacă ar ieşi public să critice clasa politică pentru modul în care conduce ţara şi chiar să se dezică de aceasta, Biserica ar deveni credibilă şi ar putea vorbi de mântuirea neamului. Până atunci este doar un simplu intermediar de care mulţi realizează că poate nu mai au nevoie. Mântuirea înseamnă credinţă, iubire şi fapte bune şi nu puţini  sunt aceia care au început acest drum, fără să mai anunţe şi să mai ceară aprobare la preotul de la biserica de cartier. Să sperăm că nu vor fi vizitaţi prea curând de garda financiar ortodoxă care le va cere să plătească copyright pentru mântuirea personală.

Andrei Șerban

Aller Anfang ist schwer