Corpul ei…

Corpul ei era flacără şi foc, suplu şi şerpesc, hainele refuzau să-l acopere
Rochiile, sutienul, bluzele, chiloţii cădeau de pe ea repede ca un blestem
Şi palmele nu ştiau unde să se ducă mai întâi, pentru că era fluidă ca tornada
Arăta năucitoare ca o hartă a comorilor şi chiar voiai să cauţi, să cauţi
Jur pe Dumnezeu, când stătea întinsă sânii ei adunau toată roua dimineţii şi asta beam
Și cădeam în ea, cădeam în ea, pentru că trupul ei era făcut să cazi
Între picioare avea un pulsar, coapsele fierbinţi ca magma topită
Ochi în care dacă te uitai prea mult vedeai aurole boreale
Când spunea te iubesc se aprindeau steluţe în pielea ei, părul începea să-i vuiască
Şi gura ei prindea formă de fruct oprit, uneori de căpşună, uneori de mură
Un sărut de-al ei avea dulceaţa primei senzaţii, primei guri de lapte
Și am făcut dragoste cu ea inconştient, am iubit-o pînă m-am topit în umbra ei


3 comments

  • O poezie sensibila si suav de romantica. De altfel nu poti avea suav fara romantic. Mi-au placut imaginile si mai ales finalul care vine ca o resemnare, cuvantul „topit” e foarte bine ales. Frumos

  • Merci, Bianca, dar numai suava si romantica nu e.
    Si nici cum a scris un tip mai inainte (am sters comentariul): „un fel de shawarma cu fructe de padure” :) :)
    Am zis sa scriu si eu o poezie de dragoste de un erotism moderat, in concordanta cu vremea de afara. Gasesc ca, in marea lor majoritate, marii poeti ai internetului romanesc expun o poezie fara vlaga, „sensibila si suav de romantica” asa ca am incercat sa scriu ceva diferit… se vede treaba ca nu am reusit :)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *