Nu se știe ce a apărut mai întîi, omul sau povestea?
Nu este o glumă avînd în vedere geneza și Biblia – povestea care pretinde că s-a scris înainte de Adam. Dar cine a scris-o? – cine altul decît Dumnezeu. Ceea ce înseamnă că Dumnezeu, deasemenea, știe să aprecieze o poveste bună iar pe oameni i-a făcut după chipul și asemănarea lui, împătimiți ascultători de basme. Cu cît mai detaliat e basmul cu atît mai bine. Dar nici prea elaborat nu e bine, sofisticarea poveștii trebuie să fie în concordanță cu inteligența ascultătorilor. Din cauza asta poveștile arhaice sînt mai simpliste: oamenii erau mai proști pe atunci.
Imaginați-vă un scriitor din ziua de azi, un mare povestitor ca Orhan Pamuk, născocind povești prin secolul cinci era noastră. Nu numai Orhan Pamuk, dar orice scriitor de Booker Prize ar fi de rîsul lumii dacă ar călători înapoi în trecut cîteva mii de ani. Mark Twain, da, el ar trăi și în secolul 3 la fel de bine cum a trăit în secolul 19-20.
Dar ce mă uimește pe mine cu adevărat nu este aspectul ăsta: al incompatibilității în acest sens, din prezent în trecutul îndepărtat, ci invers, al acceptării unui mit sau vechi legende pînă în zilele noastre. Secolul 21, era Wikipidia și a decodificării genomului. Cînd poveștile au devenit atît de anacronice, grosolan peticite, eronat construite dar lumea continuă să le creadă. Mitul femeii inferioare bărbatului, care trebuie să stea cu nasul în podea și basmaua trasă peste frunte în biserică, ei bine, mitul ăsta a fost complet și pentru totdeauna spulberat la magnitudine planetară (cîndva, unda de șoc o să ajungă și în Arabia Saudită, fiți fără grijă) de Marie Curie – singurul om care ia un premiu Nobel în două discipline: chimie și fizică. Nu singura femeie, singurul om!
Pe bună dreptate, biserica catolică a început să umble pe ici colo, încercînd să repare unele mari erori ale marii povești. Papa a aprobat utilitatea folosirii prezervativului. Îndemnul “Creșteți și înmulțiți-vă !”avea logică la (nici măcar) un milion de agricultori pe toată planeta, cînd predicatorii știau că o creștere a productivității poate fi dată numai pe baza înmulțirii forței de muncă și cînd copiii pe care îi făceai erau de fapt viitorii tăi muncitori la cîmp cu ziua. La 8000 de milioane de locuitori, în era mecanizării, “Creșteți și înmulțiți-vă!” nu mai e necesar. Dumnezeu trebuie să rescrie Biblia, să o readapteze la secolul 21. În lipsa lui o fac oamenii lui Dumnezeu.
Am fost într-o biserică din Montreal, uimit să descopăr o slujba ținută de o femeie-prelat. Era prima oară cînd vedeam asta, preoteasa predica foarte bine și atunci am realizat că femeile sînt în general mai comunicative și mai bune povestitoare decît bărbații. Sînt mai pacifiste și mi-e imposibil să cred ca o femeie s-ar deda la acte de pedofilie. “Ce mișcare inteligentă!”, m-am gîndit, “asta poate prelungi viața acestei povești care e Biblia pentru încă un secol.” Mi se pare incredibil că oamenii pot crede că, să spunem, Isus a hrănit o gloată de oameni înfometați cu un coș de pește și o singură pîine. Sau că a mers pe apă. Spune chestia asta o dată cuiva și îți va răspunde în față că ești mincinos. Dar spune aceeași minciună (și mai ales repet-o) mai multe secole și vei avea ca rezultat o religie.
Oamenii au fost înzestrați cu o minte predispusă la cercetare. Sîntem curioși, începem să punem întrebări de mici copii. Părinții ne găsesc de multe ori agasanți, pentru că întrebările sînt de multe ori prea îndrăznețe sau imposibil de explicat la nivelul nostru de înțelegere. Eu nu zic că nu există Dumnezeu. Ce zic este că sigur Dumnezeul care ne este prezentat acum nu poate răspunde la o multitudine de întrebări esențiale. Unele sînt puerile, de suprafață (Dacă este bun, omniprezent și vede tot cum de a lăsat un copil mic să cadă și să moară într-un canal uitat fără capac în Constanța?) altele sînt filozifice și esențiale (de unde pînă unde necesitatea existenței diavolului?!). Răul este 100% creația omului și pentru că, explicabil, răul există laolaltă cu umanitatea și cu binele, atunci, inexplicabil, a trebuit să apară și în toate religiile existente. Dar dacă lumea ar fi fost creată de o ființă superioară, ca Dumnezeu, atunci cu siguranță acea ființă perfectă ar fi eliminat răul din start.
Zilele trecute am aflat că în Turnul Londrei există șase îngrijitori de păsări și că acești șase îngrijitori au un șef și un îndrumător. Acest al șaptelea îngrijitor se numește Ravenmaster (Maestrul Corbilor, în traducere). Toți cei șapte sînt angajați ai majestății sale, regina Marii Britanii și au o misiune extrem de importantă. Ei trebuie să se asigure că în Turnul Londrei sînt întotdeauna cel puțin șase corbi mulțumiți și bine hrăniți pentru că o legendă veche de secole spune că dacă sînt mai puțin de șase, atît Turnul Londrei cît și monarhia se vor prăbuși.
O condiție obligatorie pentru a fi considerat pentru această poziție: cel puțin 22 de ani de serviciu militar în slujba reginei. Apoi, dacă obții acest serviciu, pe lîngă pensia de militar, primești echivalentul a 35000$ CAN plus locuință în plin centrul Londrei, cei șapte și familiile lor locuiesc chiar acolo, în Turn. De 700 de ani tradiția cere acestor îngrijitori de corbi să locuiască cu corbii și atîta timp cît monarhia și casa regală va avea admiratori și susținători fanatici, tradiția va continua.
Îi povesteam fiului meu povestea și din senin îmi pune o întrebare pertinentă.
“Atunci, dacă siguranța Marii Britanii depinde de bunăstarea a șase corbi de ce ISIS nu omoară corbii? Un atentat ca ăsta, asupra unor păsări, e mult mai ușor de pus la cale!”
Chiar nu știu de ce.
Cred doar că oamenii încep să își dea seama că unele povești sînt doar povești. Dar mai mult decît atît, o cultură poate identifica ridicolul din spatele religiei (tradițiilor) altei culturi dar nu le poate vedea pe ale sale.
E ca și cum poveștile esențiale sînt integrate în ADN de la naștere. Pur și simplu le iei ca atare.
Mă consider un bun povestitor şi atît.
Escroc S.R.L. este prima mea „poveste” de 500 de pagini, publicată de Humanitas în 2013 sub forma unui roman.
Am luat cu ea „Cel mai bun roman” la Concursul de Debut Literar Unicredit/Banca Ţiriac.
În martie 2015, am fost ales laureat al Le Festival du premier roman de Chambéry (juriu din Franţa).
Al doilea roman, LIFTUL, a fost publicat în 2019 la Humanitas, în colecția Scriitori români contemporani.
Apariție în numărul 5 al revistei Iocan: Pe Ana Lugojana.
Cel de-al treilea roman al meu, Ultima Armată a aparut în 2020 la Casa de Pariuri Literare.
Nominalizat pentru „cea mai bună povestire SF 2019” cu Ultima Frontieră apărută în numărul 5 al revistei CSF. O altă povestire SF poate fi citită în revista Galaxia 42 unde deasemenea colaborez: Sferoidul. Locul 2 la Concursul Național de proză scurtă SF Helion 2021 (locul 1, neacordat):
Artificial
Locul 1 la acelaşi concurs din 2021 cu Maşina de teleportat contrafăcută.
Volumul de povestiri SF cu titlul Artificial apărut în 2022 la editura Pavcon.
În prezent, scriu un mini-roman SF cu titlul (provizoriu) Abundent.
„Unele povești sunt doar povești”. Iar restul ce sunt? Cornel, știi poziția mea: existența lui Dumnezeu (pe care o admiți) implică existența acelei opere educative și adevărate în spiritul ei, numită Biblia, inspirată de Dumnezeu, și care a circulat milenii pe cale orală înainte de a fi fixată în scris pe la anii 500 î. Hr. Sigur că poți avea spirit critic față de poveștile scrise în ea, dar cui servește? Putem noi să punem în circulație altă operă educativă universală în locul celei lăsate de Dumnezeu? Sau, hai, să-i facem o revizie, o reeditare?
Bine punctat. Inspirata intrebarea pustiului tau. 😏
E un subiect vast la care mereu se gaseste ceva de dezbatut sau adaugat. Tocmai asta e frumusetea abordarii unei tematici de genu’…☺
Povești….Ce să faci cu dolarii canadieni în centrul Londrei/ Nici la pub nu îi poți folosi ;) ..Glumesc. Frumos.
Unele religii încep să se modernizeze. Se adaptează din mers. Și cred că ar fi logic să fie așa.
Dacă atunci când eram copil îl credeam pe bunicul când ne povestea cu entuziasm cum se bătea el cu nemții în al doilea război mondial, cum îi călca în copitele armăsarului lui preferat, care a primit o medalie pentru vitejii deosebite, acum n-aș mai fi la fel de încrezător :)
Mintea omului s-a mai dezvoltat și ea, datorită accesului la informație. Secretele atât de bine păzite altădată (de biserică sau stat și alte organizații) nu mai sunt mari secrete. Adevărurile/credințele de mai înainte au devenit simple povești.
Foarte simpatică dar şi pragmatică întrebarea fiului tău. Probabil că răspunsul ar putea fi: „e o legendă în care nu mai crede nimeni, dar o păstrează din tradiţie” .. sau poate că ISIS nu a aflat încă despre corbii din Turnul Londrei.
Mi s-a părut interesant ce spui despre femeia prelat din Canada, pe aici nu ar prinde încă, poate peste vreo 200 de ani.
Pornind de la fraza asta care mi-a plăcut – „Ceea ce înseamnă că Dumnezeu, deasemenea, știe să aprecieze o poveste bună iar pe oameni i-a făcut după chipul și asemănarea lui, împătimiți ascultători de basme”- eu cred că omenirea va continua să se lase purtată de farmecul basmelor, poveştilor şi legendelor, gustul pentru supranatural şi fantastic este în ADNul omului pentru a umple golul şi teama de necunoscut, la fel şi cu religiile. Ceea ce mă preocupă în ultima vreme este că multe dintre aşazisele legende considerate basme de adormit copiii încep să se confirme în prezent prin recente descoperiri arheologice şi nu numai, de unde reiese că „sâmburele de adevăr” este acolo ascuns în poveste ca şi în credinţă.
Scriitorii străbuni nu erau mai proști, e foarte greu să scrii simplist în vremea de astăzi. Cică ar fi apărut o nouă Biblie, prin anii 40, interzisă încă publicării, referitor la readaptarea acesteia odată cu cotidianul. Inedită pildă: „spune aceeași minciună (și mai ales repet-o) mai multe secole și vei avea ca rezultat o religie”! M-a odihnit și bucurat popasul!
Florin, nu vad prea mari diferente intre descrierea asta a preotilor zeilor Egiptului antic si preotii BOR. Si la fel tot ce tine de o religie sau alta. Sint prea multe elemente comune cu o aceiasi sursa: frica de moarte.
The role of the priest was very important in Egyptian Society. The Egyptians believed the gods lived in the temples. Only the priest was allowed to enter the sacred area of the temple and approach the statue representing the god or goddess. The people could pray at the gate or in the court to the Pharaoh who acted as a go-between the people and the gods.
The Egyptians believed the priest played a vital role in providing for the needs of the gods. If their duties were neglected, it was believed problems would arise. Due to the importance of their role for the society, the priest were well compensated.
The priest would care for the god in the following ways:
In the morning, the high priest breaks the seal, lights a torch to walk the god, says prayers, lights incense, washes the statue (which may be solid gold), places fresh clothing and jewels on it and places offerings of food and drink near it. Singers offer hymns of praise to the god. At the end of the day, the priest backs out of the shrine, sweeping away his footprints as he goes, and seals the sacred area again.
The priests role was to care for the needs of the god/goddess. They have no role to oversee or care for the people of Egypt. They did not try to educate the people on the religion or look after their morals.
Exact ca si acum: preotii nu incearca sa educe oamenii ca dovada majoritatea celor care se duc la biserica au un nivel de cultura/educatie mult scazut decit cei care NU se duc la biserica. O fi asta vreo intimplare? Preotul care venise la mama cu sfintirea casei (din intimplare eram in vacanta acolo) ma intreba pe mine cum sa faca sa emigreze in Canada, el, sotia si cele doua fete. De ce ar fi asa innebuniti dupa o viata mai buna aici cind urmeaza aia si mai buna dincolo? :)
Merci, Dana!
Mihai, 22000 lire nu mi spunea nimic, asa ca am facut conversia :)
Mihai, asa e, au devenit povesti, dar nu foarte simple. ca dovada uite ce complicatii provoaca: gropi comune in Irak (200 gasite zilele astea), coptii ucisi la inceputul saptaminii in Egipt (acum o saptamina pe jurnalul France2, reportaj de 20 de minute despre relansarea turismului in Egipt.. dar in ziua atentatului, stirea cu coptii a durat 30 de secunde si fara imagini! …fucking unbelievable!)
Merci, Daniela!
P.S. Am uitat sa punctez asta „Due to the importance of their role for the Egypt society, the priest were well compensated.” Nici o diferenta de la filozofia BOR! :)
Cornel, nu m-am referit la preoți și la Biserică, ci la Biblie, care e o carte inițial de cult, dar pe care protestantismul a transformat-o (și) în carte de lectură privată. Dar rămâne și carte de cult, deci are o utilizare bivalentă. Poți lua poveștile din ea atât cu rol literar, cât și sacru. Eu le iau în ambele ipostaze, deci cred că în spiritul (și uneori și în itera) lor sunt adevărate. Credința însă nu poate fi nici demonstrată nici judecată.
Hm, bine punctat. E clar ca orice doreste sa supravietuiasca (poveste, religie sau fiinta) e musai sa se adapteze. Sa renunte la idei care nu se mai aplica si sa adopte altele noi in locul lor. Amuzanta intrebarea copilului, dar probabil ca raspunsul tine de limita pana la care esti dispus sa cobori, chiar si ca membru ISIS, cand vine vorba de legend care pur si simplu nu sunt lasate sa moara, pentru ca-s prea dragute si prea absurde.
P.S. de un an de zile imi fac curaj sa ma apuc de „Ma numesc Rosu” al lui Orhan. Posibil sa reusesc pana la sfarsitul anului.
Florin, asta e paradoxul: puterea Bibliei sta in cite miliarde de naivi cred in asa ceva.. pt ca daca ar fi vreo suta de mii, si cartea si-ar pierde magia. That was my point. La fel si cu Coranul, numarul adeptilor face subiectul demn de discutat. Tanahul ebraic, desi e apropiat de Vechiul Testament, avind mai putini adepti face mai putine valuri. Si despre care apropo, prof. Richard Friedman, prezentat ca autoritate mondiala în materie de Biblie ebraică zice „nu este o carte, ci mai multe cărți, o întreagă bibliotecă având între 100 și 150 de autori, scrisă de-a lungul unui mileniu. Este un miracol că acești autori au reușit să prezinte un mesaj coerent”. Vechiul Testament din Biblia noastra are pasaje copy/paste de acolo. Sa crezi ca e scris de o mina divina mi se pare hilar. Tocmai pt ca e clar ca scrierea apartine unui om din vremea aia. Daca „divinitatea” ar scrie acum o Biblie, (adica cei mai inteligenti oameni ai momentului si-ar propune asta, ha ha), fii sigur ca ar scri-o atit de credibila ca m-ar pacali si pe mine. Cum poti crede ca Dumnezeu scrie la nivelul unui copil de 7 ani din ziua de azi?! – (Pt ca din pacate asta era nivelul de cunoastere pe vremea aia, aia care scriau Vechiul Testament credeau ca Soarele se invirteste in jurul Pamintului. Si da, mi-ar place sa descopar in Biblie un adevar stiintific necunocut oamenilor pe atunci – dar logic, el ar trebui cunoscut lui Dumnezeu -, dar acel adevar nu exista! ). Povestile alea sint de-a dreptul puerile. In 1001 de nopti gasesti povesti cu la fel de mult tilc, morala, si care sa-ti dea inspiratie ca cele din Biblie.
Cosmin, nu fi asa sigur ca nu s-ar cobori ei la nivelul ala de a ucide 2-3 corbi to send a message… Sau crezi ca nu s-ar gasi un crestin mai fanatic, unul sa arunce in aer piatra aia in jurul careia se invirtesc islamistii o data pe an.. doar asa sa vada ce nou reper isi aleg dupa aia? :)
Eu spun că e destul de puternic să afirmăm că oamenii din trecut erau mai proști decât cei de acum. Poate mai ușor de manipulat, asta da, însă cine era învățat își punea probleme la un nivel foarte ridicat, și aici mă refer nu doar la filosofi ca Platon și Aristotel, ci și la (mai ales) evreii pe care i-ai adus în discuție. Mintea unui om din trecut îndrăznesc să spun că era mai profundă decât cea a omului modern. Și aici mă refer la omul de rând. Cum erau ei fascinați de Dumnezeu și ușor de manipulat prin el, tot așa suntem noi fascinați de, să zicem, vedetele de azi, sau de TV sau de jocurile video. Cât despre cine a scris Biblia, până și cei mai sadea creștini susțin că mâna omului a fost cea care a așezat cuvintele pe pagină, inspirat, evident, de acela care în tradiția creștină e Dumnezeu, respectiv în cea islamică Alah. E ca și cum ai spune: muza care conduce mâna poetului. Este evident o metaforă, cine nu o înțelege, la fel ca cel care ia literal minunile lui Iisus (evident, niște pretexte pentru a comunica alte adevăruri) nu își înțelege cu adevărat religia și nu înțelege sensul profund al Bibliei. Cred eu.
Oh, my God.. chiar trebuie sa am discutia asta cu toata lumea, inclusiv cu sotia?! :) Ca Einstein exista la 1915 nu inseamna ca toata societatea era avansata! Cu un Platon nu se face primavara. E de necrezut ce naivi erau la 1900 fata de noi. Dar e si firesc.. gindeste-te ca la 1800 chiar credeau ca omenirea va sfirsi ingropata in balegar de cal. Sau ca au descoperit America convinsi ca e India.. si i-au numit pe bastinasi „indieni”. Ploaia vine de la Dumnezeu (unii pe la tara si acum cred la fel!) La 1600 incercau sa creeze vid cu niste pistoane cu niste tolerante de mori de ris. Sau sa faca aur din fier. Practic chimia a fost dezvoltata de alchimistii care incercau sa faca aur (!). In martieni credeam pina in 1960 si canalele alea erau irigatii cica. Normal ca erau mai naivi. Poate trebuia sa folosesc „naivi” in loc de „prosti”.. dar sincer exact asta e ideea.. trebuie sa fii atent ce cuvinte folosesti, prost, negru. C’mon, la anul 100 erau mult mai prosti in comparaie cu nivelul de acum erau retardati.
Cornel, suntem aici să discutăm, să ne confruntăm, așa că nu văd de ce ar fi o problemă. Putem avea și păreri diferite, nu-i bai, de aceea eu rămân la a mea și tu la a ta. E ușor să spui după mai mult de 2000 de ani, uite ce proști și naivi și idioți erau ăia, dar ceea ce voiam să supun atenției tale este că majoritatea, nu vorbesc de florile care nu fac primăvara, ci majoritatea, uite, cei care votează, spre exemplu, sunt la fel de proști precum ăia din trecut, ba chiar și mai și, din moment ce au acces la informație (prea multă!) și nu aleg niciodată în folosul lor, ci mereu în folosul preoților moderni – politicienii. Dar e doar un exemplu.
Faptul că aveau un alt sistem de valori acum 2000 și 4000 de ani nu înseamnă că cel actual e neapărat superior. Uite, budismul tibetan e acolo unde-l știm de mii de ani și e încă o religie infalibilă, ale cărei reguli, dacă le aplici, trăiești excelent, în comuniune cu natura, în respect față de tine și comunitate.
E adevărat, poți râde de alchimiști la distanța asta temporală, dar oare în 2000 de ani de acum nu vor râde de noi oamenii din viitor pentru că, spre exemplu, credeam că universul e infinit și când colo nu era așa? Și nu vor râde de noi că am fost atât de proști încât am făcut cercetare pentru a ”perfecționa” culturile dar ne-am otrăvit solurile și apa? Sau că ne-am terminat resursele după care am murit pe capete? Sau că ne-am bătut între noi ca chiorii în numele unor state naționale, fiecare dintre ele hotărât să-și arate mușchii și neînvățând absolut nimic la abia 50 de ani distanță de la ultima tragedie mondială? Astea sunt de fapt noile religii ale umanității.
Aici sint de acord. E foarte probabil si logic, peste citeva generatii, noi cei de la anul 2000 sa parem in retrospectiva de-a dreptul cretini.