E ca în experimentul ăla cu broasca. Ținută într-o oală în care apa e încălzită treptat pînă la fierbere, broasca moare opărită. Pe de altă parte, aruncată brusc în apa fierbinte, broasca are reacția așteptată: sare înapoi. Cel mai probabil, dacă trăiești în România ești asemenea broaștei din oală: simțurile ti s-au atrofiat, aburii te-au împresurat treptat, la început căldura a fost plăcută și acum e prea tîrziu să mai sari. Fierbi. Dar ca să nu înnebunești la gîndul ăsta, îți găsești gînduri de consolare.
E ciclic, au fost vremuri bune, e normal să fie acum unele mai puțin bune. Totuși PSD s-a ținut de promisiune: pensiile au fost mărite. Ți-ai trăit traiul, ți-ai mîncat mălaiul. O fi Dragnea hoț dar Iohannis și el este, Oprescu a furat și el (un om care rostise jurămîntul lui Hipocrate) – cum ar veni “toți fură, măcar să facă și cîte ceva bun pentru țară!”. Guvernul a fost ales democratic, orice decizie/ordonanță emisă e astfel justificată. România este o țară biecuvîntată de Dumnezeu, oricît de rău este, pînă la urmă el ne va ajuta să ieșim cu bine din asta, construim cel mai grandios lăcaș de cult din Europa așa că ajutorul divin nu va întîrzia să vină. Sîntem un popor cum nu mai e altul, de la daci încoace ne-am demonstrat dîrzenia, unicitatea, am rezistat turcilor, rușilor, calamităților (cutremure) vom fi pentru totdeauna de neclintit, ca stînca.
Toate “gîndurile” de mai sus sînt toxice, iraționale. Dacă le ai, înseamnă că trăiești în România și ca într-o povestire SF, creierul nu-ți mai aparține ție. Ești incapabil să acționezi, te-au “avut”. Ești “expirat” de la prea multă uzură (morală) și așa vei rămîne.
Dacă ești ca mine, plecat din oala aia, de fiecare dată cînd te întorci îți dai seama că nu mai poți să locuieșți acolo. În douăzeci de ani e ca și cum temperatura a crescut cu vreo patruzeci de grade. E mai mult decît poți duce. “Temperatura” fiind suma a mai multor gradienți. Nesimțirea, sărăcia, prostul gust, tupeul, fanfaronada, balcanismul, toate au atins cote alarmante și timpul petrecut într-o societate “normală” (nu cea românească) ti-a accentuat sensibilitatea la urît.
Ca tip plecat din România temporar, pentru cîțiva ani, cu intenția să pună niște bani deoparte și să revină cît de repede înapoi, pentru că eram patriot și foarte legat de țară, rude și prieteni, ar trebui să dau în judecată toate guvernele care s-au perindat în ultimii douăzeci de ani. Pentru că datorită lor, a guvernărilor dezastruoase, a fracționării (cu intenție) a societății, a alimentării abjecte cu incultură, România a ajuns o țară în care, din păcate, eu nu mai pot trăi. Știu că sînt mulți în situația mea dar știu că și mai mulți sînt cei care sînt acum în țară și simt că trebuie să plece. În ultimii zece ani au părăsit România 3,5 milioane de oameni ca mine. În Al Doilea război mondial, au murit 800.000 de români. Mie greu să mai cred că poate cineva stopa acest fenomen cînd chiar eu am auzit părinți spunînd despre copiii lor “învață bine, știe și engleză… sper să plece din România!”. Ce poate fi mai rău pentru un părinte decît să vrea să-și vadă copilul plecat de lîngă el? Nu afirm că toți părinții spun asta, dar dacă cîțiva, un procent semnificativ au ajuns să gîndească astfel, e un semn profund al disperării unei nații.
De ce s-a ajuns aici?
Pentru că guvernanții luptă să ajungă la putere nu pentru a se pune în slujba serviciului public sau al țării, ci în scopul intereselor personale. Nu salariul e ceea ce-i atrage, ci traficul de influență, fundurile secretarelor, căldura fotoliilor.
Pentru că alegătorii sînt paralizați în blazarea zecilor de ani în care practic le-a fost demonstrat acel nihilism “degeaba votez! pe oricine ai vota, rezultatul e totuna!”
Pentru că pînă și “modelele”, oamenii din presă, televiziune care pot influența pe ceilalți dau mesaje confuze, un semn, cred, de alienare generală (Doru Buscu să scrie că furturile vechi trebuiesc uitate/clasate pentru că economia de început a demarat pe ele!)
Pentru că CNA nu există decît cu numele. Televiziunile pot spune orice, invita pe oricine, răspîndi orice știre, defăima pe oricine, fără a fi amendate drastic. Practic merită să arunci cu rahat în toate direcțiile (momentan, rahatul face audiență) și să cîștigi zeci de mii de euro la pauzele publicitare pentru ca apoi să plătești o mie amendă. (Jegul se propagă atît de ușor. E simplu să scoti o placuță la mașină pe care să scrie “Muie PSD”. Mai greu e să și reușești ceva (practic) cu asta… în afară de a propaga obscenul la scară națională)
Pentru că educația și sănătatea au de suferit (competență, buget) în detrimentul unor organizații de tip Evul Mediu ca Biserica Ortodoxă Română. Taxează, frate, BOR, e secolul 21!
Pentru că la doi ani după ce e ales, un guvern nu poate fi forțat să dea socoteală în fața poporului. Nu există în Constituție o pîrghie prin care un guvern ales democratic dar pe niște promisiuni populiste (în realitate irealizabile) să poată fi dat jos. Exact așa cum în domeniul privat, un angajat care minte la interviu este dat afară în momentul în care angajatorul sesizează discrepanța între promisiune/angajament și rezultate.
Pentru că sîntem paralizați de lipsa investițiilor, infrastructurii, turismului extern, etc, dar continuăm să credem că impozitarea unică, cea care reține același 16% unic de pe miliardele unui afacerist (corupt) ca Sebastian Ghiță ca de pe salariul unei femei de serviciu din Școala Generală 87 este modelul economic de urmat. În 2010 PSD a venit cu această schimbare “în bine”. Opt ani mai tîrziu, cine e mai bine, nu tot “ei”?
Pentru că cei care au venituri mari sînt lipsiți de altruism, generozitate și nu văd sensul impozitatrii în trepte.
Pentru că deși individual toți credem că sîntem o “nație mare”, în comun nu reușim să cooperăm și să ajungem la un consens. Practic, sîntem mari și tari doar “în capul nostru”, așa cum cățelușa mea chihuahua, Roxy, latră să-mi smulgă lesa cînd întîlnește un cîine lup, convinsă că dacă i-aș da drumul i-ar sfîșia beregata. Dar cînd îi dau drumul, tot ce face după ce străbate spumegînd cei cîțiva metri, e să schelălăie singură, fără ca acel cîine lup să o atingă măcar de formă.
Mă consider un bun povestitor şi atît.
Escroc S.R.L. este prima mea „poveste” de 500 de pagini, publicată de Humanitas în 2013 sub forma unui roman.
Am luat cu ea „Cel mai bun roman” la Concursul de Debut Literar Unicredit/Banca Ţiriac.
În martie 2015, am fost ales laureat al Le Festival du premier roman de Chambéry (juriu din Franţa).
Al doilea roman, LIFTUL, a fost publicat în 2019 la Humanitas, în colecția Scriitori români contemporani.
Apariție în numărul 5 al revistei Iocan: Pe Ana Lugojana.
Cel de-al treilea roman al meu, Ultima Armată a aparut în 2020 la Casa de Pariuri Literare.
Nominalizat pentru „cea mai bună povestire SF 2019” cu Ultima Frontieră apărută în numărul 5 al revistei CSF. O altă povestire SF poate fi citită în revista Galaxia 42 unde deasemenea colaborez: Sferoidul. Locul 2 la Concursul Național de proză scurtă SF Helion 2021 (locul 1, neacordat):
Artificial
Locul 1 la acelaşi concurs din 2021 cu Maşina de teleportat contrafăcută.
Volumul de povestiri SF cu titlul Artificial apărut în 2022 la editura Pavcon.
În prezent, scriu un mini-roman SF cu titlul (provizoriu) Abundent.
Cum ți-am spus deja, descrii foarte bine situația din țară, și nu cred că locuitorii ei îți pot reproșa ceva. Nu cred că articolul poate fi interpretat ca punct de vedere superior al celui emigrat, ci ca un mesaj de trezire, un îndemn. Luați în serios treaba asta acum, când poate încă se mai poate face ceva. Mi-a plăcut comparația cu broasca și imaginea simțurilor atrofiate. Mai ales ultimul punct este foarte adevărat, nu ne ajutăm între noi, și se vede lucrul ăsta atunci când ieșim din țară. Că românii sunt generoși și altruiști e doar un stereotip. Alte culturi formează grupuri, îi ajută pe cei abia ajunși să se integreze, românii sunt egoiști și nu ar ajuta un conațional decât pentru bani. Sociologii încă nu au reușit să-și explice de ce ne comportăm atât de diferit față de alte nații, și în domeniul meu de cercetare, care e (până acum) lingvistica, se observă cum românii sunt dispuși să renunțe la limba lor foarte rapid abia ce intră în contact cu o altă comunitate, în ideea că nu avem nimic de apărat și suntem cumva inferiori Occidentului. Om fi, nu zic nu, la nivel economic la nivel de infrastructură și la fotbal, dar fiecare cultură, luată separat, are (cel puțin teoretic) aceeași valoare ca oricare alta, și ar merita să fie protejată.
Evident, nu neapărat toate ideile ei.
Dan Mihai – am sters comentariul dvs ca pe o postare comerciala nesolicitata. Si oricum, aici nu ne ocupam decit de carti de literatura, nicidecum reportaje.
Pavel, cel putin noi doi sintem contra exemple – de ce nu renuntam la limba? :) Cred ca ai avea mult mai multe sanse sa devii cunoscut scriind in italiana. Multumesc pentru citire/pareri.
Aș fi vrut să pot spune că nu ai dreptate. Aș fi vrut să îți pot argumenta că țara asta poate lua deodată o cotitură în direcția bună. Nu întrevăd totuși să se întâmple asta în curând.
Îmi spuneai demult că te încântă ideea de-a renunța la serviciul din Canada și tot ce ai acolo, pentru a reveni în România :) Dar în aceeași perioadă nici eu nu aș fi vrut să plec din țară, indiferent de ofertele primite. Azi în schimb nu mi se mai pare cu nimic deplasată opțiunea să plec undeva în afară, pe o slujbă de necalificat, doar pentru a scăpa de mediul ăsta toxic.
„Câtă luciditate, câtă conştiinţă pură, atâta dramă”. Un articol la obiect. Din pacate, Romania nu mai este un loc de intoarcere. Si spun asta gandindu-ma la viitorul fetei tale.
Toate cele foarte bune si multa sanatate!
„Guvernul a fost ales democratic, orice decizie/ordonanță emisă e astfel justificată.”
Romania nu a fost, in ultimii 28 de ani, un stat democratic, doar institutiile statului sunt imprumutate din regimurile democratice, dar in momentul in care le populezi cu localnici, ele devin doar simple paravane, doar forme fara fond.
„Pentru că CNA nu există decît cu numele. Televiziunile pot spune orice, invita pe oricine, răspîndi orice știre, defăima pe oricine, fără a fi amendate drastic.”
Cred ca CNA-ul este fundatia acestui regim care mimeaza democratia. Vrem sa rezolvam ceva pe termen scurt si mediu? Depolitizam CNA-ul. Inainte de a pune educatia si sanatatea pe un fagas normal, cred ca aici trebuie umblat mai intai. Cine detine controlul asupra CNA-ului detine controlul asupra intregii populatii. Distrugand acest control, lumea va putea gandi cu adevarat liber, iar consecintele se vor vedea mai repede decat v-ati astepta.
Toate observatiile tale, Cornel, sunt pertinente si probabil ca sunt ajutate si de faptul ca privesti lucrurile din afara „oalei puse la fiert”.
La fel si observatia lui Pavel asupra stereotipului ce priveste pe romanii „generosi si altruisti”. Nu sunt sociolog, dar as incerca sa pun egoismul romanilor pe seama mostenirii lasate de comunism. Nu cred ca romanii erau la fel in perioada interbelica, de pilda.
Mihai, apropo, aud in ultimul timp ca tot mai multi oameni ajung sa plece afara nu pentru conditii financiare mai bune, ci tocmai pentru a scapa de acest mediu toxic pe care-l invoci tu. Pana acum lucrurile nu stateau asa, romanii plecau din tara intr-o proportie covarsitoare doar pentru a-si gasi de munca sau a obtine un salariu mai bun. Acum prioritatile par sa se fi schimbat.
Cât de mult mi-aș fi dorit și eu să spun că nu ai dreptate! Cred că focul mic și constant a început cu venirea minerilor și chiar atunci aș fi avut posibilitatea de a rămâne în Franța dar până să mă gândesc la pros and cons tatăl meu a făcut infarct și a trebuit să mă întorc de urgență, pe urmă am tot continuat să sper degeaba alături de celelalte ”broaște”.
Dan, și eu pun multe pe seama comunismului, și cred că ai dreptate. Comunismul a format mentalități și stiluri de viață. Exemplul cel mai clar e practica șpăgii. Dar și faptul că, în general, românul e ”bun la toate”. Plus lipsa simțului estetic în favoarea lucrurilor ”care durează”. Și credința. Și multe, multe altele. Pe care părinții le transmit copiilor astăzi. Trebuie să mai treacă o generație ca să pierdem aceste caracteristici. Și trece lent. Pentru că unii sunt mai rapizi ca alții și perspectiva lor bate mai la distanță. Puțini deocamdată, cu o floare nu se face primăvară (zice el Cornel). Dar există speranță (zice Mihai).
Cred ca Dan a pus punctul pe i: „tot mai multi oameni ajung sa plece afara nu pentru conditii financiare mai bune, ci tocmai pentru a scapa de acest mediu toxic pe care-l invoci tu. Pana acum lucrurile nu stateau asa, romanii plecau din tara intr-o proportie covarsitoare doar pentru a-si gasi de munca sau a obtine un salariu mai bun. Acum prioritatile par sa se fi schimbat.”
Daniela, distractiv si in acelasi timp trist commentul tau. Crezi ca eu nu as vrea sa stiu care ar fi fost viata mea daca ramineam in tara? In mod sigur nu ma apucam de scris, si chiar si pt asta ma bucur ca am plecat de acolo.
Pavel, e o limita la cit din toate asta putem blama pe perioada de comunism. Dar ce alta tara e latina, balcanica (am fost sub turci) si cu trecut comunist? We are unique! Cred ca problemele tocmai de la unicitatea asta vin. Uitati-va la America Latina.. ce tara nu are probleme acolo? Italia, Spania, etc. Balcanice? Ne uitam la Bulgaria, Grecia, Turcia. Ori noi sintem un fel de intersectie :)
Netraind acolo sint totusi lucruri pe care nu le stiu. Citeam azi de ex o stire din care realizez ca in teorie taxarea e 16 dar in realitate e mult mai mare.
„Ca urmare a transferului contribuţiilor de asigurări sociale în sarcina angajatului şi a majorărilor salariului minim brut, inclusiv cea anunţată pentru 1 decembrie 2018, România a ajuns să depăşească media salariului minim brut din regiune, de 421 de euro, surclasând cinci state. În schimb, celelalte 10 ţări au rate de taxare efective mai reduse, media fiind de 21%, faţă de 41,5% în România”, declară Raluca Bontaş, Partener Servicii dedicate angajatorilor globali, Deloitte România.”