Vice (2019)

Vice este un film cu care regizorul Adam McKay îl ia în vizor pe Dick Cheney, vicepreședintele Americii în timpul lui George W. Bush între anii 2001-2009. În afară de prescurtarea de la vicepreședinte, “vice” mai înseamnă și “viciu” și, în opinia regizorului, politica lui Cheney viciază climatul sănătos, liberal, echilibrat, ducînd țara într-o politică externă dezastruoasă, printre altele un război în Golf în care își vor pierde viața aproximativ jumătate de million de civili.
Povestea este spusă din perspectiva unui cetățean de rînd dar despre care vom afla la final, că nu este chiar oricine, ci, ficționalizat, este donorul inimii fără de care Dick Cheney ar fi murit prin 2012. La momentul transplantului Cheney avea 71 de ani și nu putem să ne întrebăm cît de etic este un sistem care dă prioritate unui bătrîn milionar în fața altora cărora vîrsta și starea corpului le-ar fi permis să se bucure de mai multe lucruri (sex, mers pe munte, ciclism, etc).
Trebuie să mărturisesc că ceea ce m-a atras să vizionez filmul a fost trailerul și, implicit, consternarea de a-l vedea pe Christian Bale de nerecunoscut. Invers decît rolul the The Machinist, pentru care a pierdut 28 kg, în Vice ia în greutate aproximativ 20 de kg, iar asta îl face complet de nerecunoscut. Mai degrabă crezi că Bale se ascunde cumva excelent machiat în rolul celui care-l joacă pe George W Bush (dar e Sam Rockwell) decît că ar putea fi Dick Cheney. Trailerul prezintă cea mai haioasă scenă din film, întîlnirea dintre Bush și Cheney, Bush încercînd să-l convingă să candideze alături de el ca vicepreședinte. Din păcate nu sînt prea multe alte scene la fel de bune în film.
Antipatia regizorului față de Cheney este evidentă. La rîndul meu am o aversiune totală față de Bush și Cheney și cu toate astea nu am putut digera începutul biografiei. Pur și simplu e imposibil ca Cheney să fi ajuns atît de rapid de la schimbat dulii pe stîlpi stradali la secretarul personal al lui Donald Rumsfeld. (Există o fază în care la un proiect în comun trebuie să aleagă rolul democratului sau republicanului și atunci se interesează “Ce este tipul care tocmai a vorbit la pupitru?, asta voi fi și eu!”) Poate că e posibil în România să ajungi în Parlament fără experiență și studii dar cred că în America e imposibil.
Cheney adoră să bea și să mănînce dar din fericire, îi place o singură femeie, Lynn (Amy Adams), cea pentru care lasă băutura și se apucă de politică, în dorința de a deveni un soț cît mai respectabil. Deabia după ce am terminat de văzut filmul am citit biografia lui Dick Cheney și am aflat că cu toate că renunță la programul de la Yale, termină totuși Științe politice la Universitea din Wyoming.
Marea problema a filmului e chiar faptul că tot ce ține de Cheney e teribil de plictisitor. Cum vorbește, ce spune, cum arată, ce hobbiuri are (vînătoare, golf, pescuit). La urma urmei este un birocrat familist pe care conjunctura și norocul îl pun în situația de a deveni cel mai puternic om al planetei. Două ore și zece minute de peliculă cînd puteam foarte bine să ne dăm seama că e plictisitor, obtuz și viclean și din timpul standard de o oră și jumătate. Dacă peste vreo zece ani ar face cineva un film satiric care să se numească “V.V. Dăncilă” ar avea un material mult mai bun. Cheney nu scotea “perle”, nu era slugarnic, nu încerca să se dea mai deștept decît era și chiar dacă și el vorbește o singură limbă, cea maternă, măcar e una de circulație internațională.
Faza care mi-a plăcut cel mai mult: filmarea reală cu cel împușcat accidental cu alice în plină față de Cheney cerîndu-și scuze. Împușcatul își cere scuze, nu Cheney! “Familia mea și cu mine regretăm profund pentru tot necazul prin care a trebuit să treacă vicepreședintele Cheney și familia lui săptămîna asta la vînătoare. Sperăm că în ciuda acestui ghinion să mai vină și cu alte ocazii în frumoasa noastră regiune.” Bietul om, e vorba proverbului românesc, “Și f^*%^t și cu banii luați!” (Și împușcat și vinovat!)
Sam Rockwell reușește cea mai bună impersonare a lui Bush Jr. din tot ce am văzut pînă acum și mi-ar fi plăcut să i se acorde un rol mai substanțial. Interpretarea lui Steve Carell este deasemenea excelentă.
La finalul filmului înțelegem că din punctul lui de vedere, Cheney a făcut tot ce a crezut el că e mai bine pentru America – potrivit standardului său de valori este un patriot desăvîrșit așa cum nici ca familist nu i se poate reproșa nimic. Este un soț și un tată exemplar, este un “adevărat” American dar asta nu schimbă cu nimic situația: haosul creat de el are repercursiuni în prezent, 10 ani mai tîrziu.

Cornel Balan

Mă consider un bun povestitor şi atît.
Escroc S.R.L. este prima mea „poveste” de 500 de pagini, publicată de Humanitas în 2013 sub forma unui roman.
Am luat cu ea „Cel mai bun roman” la Concursul de Debut Literar Unicredit/Banca Ţiriac.
În martie 2015, am fost ales laureat al Le Festival du premier roman de Chambéry (juriu din Franţa).
Al doilea roman, LIFTUL, a fost publicat în 2019 la Humanitas, în colecția Scriitori români contemporani.
Apariție în numărul 5 al revistei Iocan: Pe Ana Lugojana.
Cel de-al treilea roman al meu, Ultima Armată a aparut în 2020 la Casa de Pariuri Literare.
Nominalizat pentru „cea mai bună povestire SF 2019” cu Ultima Frontieră apărută în numărul 5 al revistei CSF. O altă povestire SF poate fi citită în revista Galaxia 42 unde deasemenea colaborez: Sferoidul. Locul 2 la Concursul Național de proză scurtă SF Helion 2021 (locul 1, neacordat):
Artificial

Locul 1 la acelaşi concurs din 2021 cu Maşina de teleportat contrafăcută.

Volumul de povestiri SF cu titlul Artificial apărut în 2022 la editura Pavcon.

În prezent, scriu un mini-roman SF cu titlul (provizoriu) Abundent.