1. EXT. PE STRADĂ / ÎN PARC
Data și ora.
Hoțul mai bătrân (cca 60 – 65 de ani) și hoțul mai tânăr (cca 40 de ani) – Iulian – merg și discută ultimele detalii ale unei spargeri. Hoțul bătrân e îmbrăcat în trening. Iulian poartă blugi și geacă.
Hoțul bătrân îi dă celuilalt ultimele instrucțiuni.
HOȚUL BĂTRÂN
Fii atent, guștere! Hai că poți.
Câți ani ziceai că ai?
IULIAN
40… aproape… 39…
HOȚUL BĂTRÂN
Hehe! Iuliane, eu la vârsta ta aveam și șase ani de universitate făcuți la Jilava. Și câte ceva la minori la Găești.
IULIAN
Pentru furăciune?
HOȚUL BĂTRÂN
Furăciune. Furt. Ce știți voi? Pe-atunci pedeapsa era pedeapsă, codul era cod. Nu aiurelile astea de-acuma cu Europa… cu judecători… Te băga procuroru, nici nu se uita la tine, treizeci de zile.
IULIAN
Și-acu?
HOȚUL BĂTRÂN
Îți mai băga și miliția câteva fapte… Acu? Acu s-au dus la vale
pedepsele, mai e puțin și-ți face carte de muncă, ce mai…
IULIAN
Dar, nea Ivane…
HOȚUL BĂTRÂN
(întrerupându-l)
Hai că vorbim și uităm de ce-am plecat de-acasă.
Iulian scoate din buzunar smartphone-ul, intră pe facebook și se uită amândoi. O familie – mamă, tată, o fată, un băiat – postează poze din vacanță din insulele grecești.
HOȚUL BĂTRÂN (CONT’D)
Te-ai împrietenit cu ei! Ia uite cum stau la soare, gudulanii. Ca șerpii.
Iulian glisează cu degetul mai multe fotografii.
HOȚUL BĂTRÂN (CONT’D)
Să-ți mai zic ceva. Asta e fără facebook, e investigație, muncă de teren, guștere. Niciodată nu încuie decât sus. Ușa de la apartament.
Se opresc în fața unui bloc.
HOȚUL BĂTRÂN (CONT’D)
(întinzând mâna)
Etajul10.
2. INT. SCARĂ DE BLOC. ÎN FAȚA UȘII UNUI APARTAMENT
Hoțul bătrân e aplecat în dreptul yalei de sus și meșterește ceva. Iulian stă la câțiva metri și ține de șase.
HOȚUL BĂTRÂN
(uitându-se peste umăr)
Voila! Floare la ureche!
Iulian se apropie și se uită cum se deschide ușa.
HOTUL BĂTRÂN (CONT’D)
Intră și încuie tot sus, să n-ai surprize. Te-am pupat pe portofel.
Treci mâine să mă vezi.
Iulian intră în apartament și închide ușa după el. Hoțul batrân pleacă în jos pe scări.
3. INT. APARTAMENT DE BLOC CU TREI CAMERE, HOL, BAIE, BUCĂTĂRIE, CĂMARĂ
Iulian încuie yala de sus care pe interior are zăvor. Apoi șterge butonul zăvorului cu un șervețel. Își dă telefonul pe mut. Își pune o pereche de mănuși chirurgicale.
Un câine îl privește curios și se apropie de el să-l amușine. Iulian înțepenește în primul moment apoi, văzând că nu este un câine agresiv, se relaxează.
Începe să cerceteze sistematic apartamentul. Deschide șifonierele, se uită în sertare, în cutiile de pantofi, în cutiile de medicamente și în cutiile de cosmetice din dulapul din baie, în borcanele cu zahăr, condimente etc. din bucătărie.
Din când în când găseșete lucruri de valoare – bani, bijuterii, un aparat foto etc. – pe care le pune pe măsuța din sufragerie. Câinele cercetează/adulmecă atent obiectele.
Deodată se aude o cheie introdusă în yala ușii de la intrare în apartament. Panicat, Iulian adună obiectele de pe măsuță în genata lui și se ascunde în șifonier.
4. INT. APARTAMENT
În apartament intră un bărbat. Câinele se apropie de el. Bărbatul îl scarpină pe ceafă.
BĂRBAT
Ce faci, băiatule? N-ai murit încă de foame. Mă ierți că n-am venit de ieri.
Câinele linge mâinile bărbatului care pune cheile de la apartament pe lada de la cuier – sunt două chei pentru două yale. Scoate dintr-un dulap o pungă cu mâncare de câini și îi toarnă în două castroane. Îi umple și un castron cu apă de la robinet.
BĂRBAT (CONT’D)
Gata, băiatule, suntem iar prieteni.
Bărbatul curăță preșul câinelui, se spală pe mâini, îl mai scarpină pe spinare apoi iese din apartament. Se vede/aude cum încuie ambele yale. Yala de jos nu are mecanism de deschidere din interior.
5. INT. APARTAMENT
Iulian iese din șifonier. Mai scotocește printre haine, prin caietele și cărțile copiilor etc. Nu mai găsește mare lucru. Scarpină câinele și se hotărăște să plece.
Răsucește butonul zăvorului de la yala de sus si apasă pe clanță. Ușa nu se deschide. Iulian își dă seama că e încuiat în casă. Se sperie.
Se duce în sufragerie și se așază într-un fotoliu. Respiră greu, panicat. Se mai liniștește și scoate telefonul din buzunar. Încearcă să-l manevreze dar touchscreen-ul nu merge din cauza mănușilor. Își scoate mănușile și le arunca pe jos. Apoi apelează un număr. Răspunde o femeie.
FEMEIA
(răstit)
Alo!
IULIAN
Cu nea Ivan, vă rog.
FEMEIA
(țipând de-a dreptul furioasă)
Cu nea Ivan, cu nea Ivan, fi-v-ar nea Ivan al dracu! Căutați-l la poliție ca acolo e! L-a luat din stradă și nu mi-a dat decât telefonu din el!
Telefonul se închide. Panica lui Iulian se accentuează.
Culege de pe jos mănușile chirurgicale, și le trage pe mâini. Se duce în bucătărie și își pune un pahar cu apă de la robinet.
Câinele îl privește cu limba scoasă.
6. INT. APARTAMENT
Iulian se uită pe fereastră în jos. Se plimbă încolo și-ncoace prin sufragerie, apoi prin celelalte camere. Se uită afară pe fiecare fereastră. În mod evident nu găsește nici o soluție. Afară începe să se întunece.
Câinele doarme pe canapea.
Se așază în fotoliu, scoate telefonul, nu reușește să formeze. Aruncă din nou mănușile. Formează un număr, îi răspunde un bărbat.
BĂRBAT
Hai noroc! Cee?
IULIAN
(în șoaptă)
Bă, spune-mi cât se dă pentru furt.
BĂRBAT
Ce, mă, ești la ciordit?
IULIAN
Nu, mă, nu pentru mine…
BĂRBAT
Te-au prins, hă? Vrei avocat?
IULIAN
Nu, bă…
BĂRBAT
Nu se dă nimic dacă nu ești fraier. Te-mpaci cu ăia, le dai cât face paguba și ceva pe deasupra. Te-mpaci și ești liber să furi cât vrei. Daca nu, pedeapsa e până la cinci ani…
IULIAN
Nu m-a prins…
BĂRBAT
Și-atunci ce vrei? Dai la drept? Treaba ta. Să nu-i sperii și să nu le dai în cap că te bagă la tâlhărie și s-a dus pulii de suflet împăcarea…
Iulian închide. Câinele vine lângă el. Iulian culege de pe jos mănușile și le îndeasă în buzunar. Se uită la un calendar de pe perete . Afară e întuneric. Aprinde o veioză si o pune pe jos, într-un loc ferit. Se duce în bucătărie, deschide frigiderul. Găsește o bere rece. Se întoarce cu ea în sufragerie și o bea. Se întinde îmbrăcat pe canapea și închide ochii.
7. INT. APARTAMENT
Dată și oră. A doua zi dimineață.
Câinele lingându-l pe Iulian care doarme pe canapea. Lângă canapea sticla de bere, goală. Iulian se trezește.
IULIAN
N-am visat. Mă doare capu.
Se ridică în picioare. Scoate din buzunar mănușile și și le pune. Se duce la ușa apartamentului și mai încearcă o dată. Degeaba. Se duce în bucătărie. Ia un șervetel și șterge ușa frigiderului – unde atinsese cu mâna goală seara. Se duce în sufragerie și șterge veioza.
Se întoarce în bucătărie. Caută în dulapuri, găsește o capsulă pentru espresorul de cafea si un pahar de plastic de unică folosință. Își prepară o cafea. O bea la masa din bucătărie. Apoi ia o pungă de plastic în care pune paharul și sticla de bere. Ascunde punga după fotoliu, în sufragerie.
Își scoate mănușile, le pune în buzunar, apoi scoate telefonul. Apelează contactul „Angi”. Răspunde o femeie.
ANGI
(somnoroasă)
Da, dragă.
IULIAN
(gâtuit, încurcat)
Iubire, am plecat din București dimineață… urgent…
ANGI
(trezită, țipând la el)
Ți-am spus să nu lipsești decât mort. Azi, chiar azi, când trebuia… Și, până la urmă, ce pizda mă-sii lucrezi? Mă duc cu ăla, să mor, cu ăla mă duc, să nu te mai văd! Du-te dracului!
Îi închide telefonul.
Iulian aruncă telefonul pe masă și se trântește disperat pe canapea. Câinele îl privește.
La un moment dat Iulian se ridică. Se uită din nou, inutil, pe fereastră. Șterge apoi într-o doară mânerul și rama ferstrei cu mâneca.
S-a lăsat seara. Iulian stă la masa din bucătărie. Bea tărie. Deschide frigiderul . Nu mai poartă mănuși. Înăuntru e puțină mâncare. Își încropește un sandviș. Mănâncă.
Intră în dormitorul adulților. Dă puțin cuvertura la o parte. Se răzgândește. O pune la loc. Bagă capul în camera copiilor. Iese. Revine în dormitorul adulților. Deschide șifonierul de unde ia o pătură și o pernă. Se duce în sufragerie și le pune pe canapea. Își scoate blugii și cămașa. Rămâne în chiloți și maieu. Se bagă în pat. Stinge veioza.
Se trezește noaptea. Nu poate dormi. Găsește telecomanda. Deschide televizorul si se oprește la un canal porno. Se uită un timp. Apoi se ridică din pat și se duce la baie. Trântește ușa în urma lui. Câinele se plimbă.
8. INT. APARTAMENT
Dimineață. Iulian se trezește. Lângă pat, o sticlă de whiskey pe jumătate plină. Se duce la baie, folosește wc-ul, face duș. Se întoarce în sufragerie și se îmbracă. Se apropie de calendarul de pe perete și se uită la el. Caută ceva în buzunar. Dă de mănușile chirurgicale pe care le aruncă iritat în spatele fotoliului. Scoate din buzunar un pix. Încercuiește patru zile. Bagă pixul în buzunar.
Scarpină câinele. Se duce în hol. Caută mâncarea de câini și umple castroanele. În bucătărie găsește o pungă cu cereale și mănâncă și el cu un ardei iute pe care îl culege dintr-un ghiveci de pe pervaz. Bea cafea dintr-o cană. Spală vasele.
Se uită în congelator. Scoate o bucată de carne. O pune la dezghețat pe o farfurie, în cămară.
IULIAN
Pentru prânz. Și seară.
Se aude cheia în broască. Iulian se ascunde în șifonier. Intră bărbatul din scena 4. Scarpină câinele și vrea să-i pună mâncare. Castroanele sunt pline.
(Locul unde bărbatul dă de mâncare câinelui trebuie situat foarte aproape de ușă în așa fel încât să nu te poți strecura afară.)
BĂRBAT
Ce-i cu tine, băiatule. N-ai mâncat nimic. Hm. Nu pari bolnav. Să nu mori. Abia aștept să vină ai tăi.
Bărbatul curăță preșul.
IULIAN (V.O.)
(privind prin ușa întredeschisă a șifonierului)
În pula mea, nu se poate trece pe lângă el. Data viitoare mă predau.
Numai să nu moară ăsta de inimă…
Bărbatul termină de curățat, se spală pe mâini, apoi pleacă. Încuie ambele yale. Iulian iese din dulap și încearcă din nou ușa. Câinele îl privește.
9. INT. APARTAMENT
Noapte. În bucătărie. Iulian bea. Mănâncă friptură dintr-o farfurie. Pe aragaz se vede o tigaie folosită. Pe bufet sunt mai multe vase și tacâmuri folosite.
Câinele stă la masă pe un scaun.
Iulian butonează telefonul. Intră pe facebook. Familia plecată în insulele grecești postează fotografii și anunță că își prelungește vacanța cu cinci zile.
Angi afișează fotografii cu ea și un alt bărbat la o petrecere cu pretenții într-un club.
Iulian se duce în sufragerie. Ia geanta lui și răstoarnă pe măsuța din sufragerie obiectele sustrase. Se uită la ele ca și cum le-ar cataloga. Câinele le examinează și el din nou.
Iulian se așază la masa de scris. Ia o coală, scoate pixul din buzunar. Începe să scrie ceva.
IULIAN (V.O.)
Angi, ma-i părăsit când aveam nevoie, puțină răbdare dacă mai aveai ca să vorbim. O să mă ți minte pe conștintă…
Scrie dar în scurt timp mototolește hârtia și o aruncă pe jos.
Se întinde să doarmă în patul adulților. Apoi în cel al copiilor.
10. INT. APARTAMENT
Ziua. În calendar sunt încercuite mai multe zile.
Iulian stă așezat la masa de scris și scrie. Pe jos, în jurul lui, sunt mai multe hârtii mototolite.
IULIAN (V.O.)
Dragă mamă și tată, eu sunt fiul vostru care va-m dezamăgit. Am plecat de acasă, de la școală. Am furat și îmi pare rău. Nu vreau să mai fiu povară. . .
Termină de scris. Face hârtia sul, o bagă în sticla goală de whiskey și pune dopul. Se duce în baie, umple chiuveta cu apă și se uită la sticlă cum plutește. Apoi se întoarce în sufragerie. Se îndreaptă spre geam, ridică mâna ca și cum ar vrea să o arunce dar se răzgândește. O bagă în sacoșa în care a băgat prima sticlă de bere și paharul de plastic.
Se așază din nou la scris. Scrie. Câinele se joacă cu hârtia mototolită de pe jos.
IULIAN (V.O.)
Dragă gazde, a-ti fost niște oameni minunați care am stat în casa voastră va-m mâncat mâncarea și va-m băut băutura. Nimeni nu a fost așa de bun cu mine care am greșit.
Vă multumesc și…
Pune hârtia pe frigider fixată cu un magnet. Se întoarce în sufragerie, deschide larg fereastra, trage aer în piept, închide ochii pregătit să sară.
11. INT. APARTAMENT. ÎN BUCĂTĂRIE
Ușa de acces în apartament se deschide și familia pe care am văzut-o în fotografiile de pe facebook intră în casă.
MAMA
(către tată)
Ai auzit ce-a zis vecina? S-a aruncat unu de la etaj de la noi din bloc. A fost poliția, medicina legală…
TATA
Salvarea… degeaba a mai fost salvarea…
Fata se joacă cu câinele care-i întâmpină fericit.
MAMA
Cică l-au găsit pe betonul din fața blocului… și nu știau de unde a sărit…
TATA
Nebuni…
Intră toți în bucătărie. Se uită de jur împrejur câteva momente. Tatăl observă biletul prins cu magnetul pe frigider și îl privește contrariat.
TATA (CONT’D)
Hei, care-ați scris prostia asta?
COPIII
(în cor)
Nu eu!
Mama se apropie de frigider, ia biletul și îl citește. Mâinile încep să-i tremure și izbucnește în hohote de plâns.
MAMA
Doamne Dumnezeule!
TATA
Ce e?
MAMA
(plângând)
Nu vezi? De la noi s-a aruncat!
Tatăl se încruntă procesând informația.
MAMA (CONT’D)
(plângând)
Săracul de el. Unii n-au nici o șansă în viață… Cine știe ce-o fi fost în sufletul lui…
Bărbatul o ia în brațe încercând să o calmeze. Câinele stă.
TATA
Da ce căuta-n casă?
Fata și băiatul se plimbă prin bucătărie și observă vasele.
FATA
Cineva a mânacat din farfuria mea.
BĂIATUL
Cineva a băut din cana mea.
Fata iese din bucătărie și se aude vocea ei din dormitor.
FATA
Cineva a dormit în patul meu.
TATA
(luminându-se la față)
Unde zici că a sărit? Dar noi nu avem ferestre spre fața blocului.
12. INT. APARTAMENT. ÎN SUFRAGERIE
Iulian e întins pe jos nemișcat. Mai multe sticle se află pe podea în jurul lui. Băiatul tocmai termină de desenat cu cretă pe parchet conturul lui Iulian. Mama, tata și fata sunt în picioare în cadrul ușii. Mama plânge în continuare cu foaia în mână. Câinele îi privește.
TATA
(nesigur)
Să sun la politie?
MAMA
Nici să nu te gândești! Nu ți-e milă de el? Dacă era copilul tău?
Băiatul rânjește. Iulian începe să se miște greoi.
13. INT. APARTAMENT. ÎN FATA UȘII DE ACCES
Iulian este îmbrătișat cu căldură de mamă, mai în silă de tată. Își iau rămas bun (eventual fac schimb de numere de telefon).
MAMA
Iulian, bine că n-ai făcut prostia asta. Să ai grijă de tine.
Iulian pleacă.
Din fundal se aude vocea băiatului.
BĂIATUL
Auziți. Ăla de s-a aruncat de la etaj era Eugen, băiatul administratorului. A sărit din spălătorie.
14. INT. APARTAMENT. ÎN SUFRAGERIE
Fata trasează linii orizontale peste conturul lui Iulian desenat cu creta pe parchet. Numerotează sectoarele obținute și începe să joace șotron. Câinele se joacă lângă ea.
***
P.S. Conform motto-ului „iarna nu-i ca vara” filmul ar putea avea – cu aproape același scenariu – o versiune de vară (hoțul izolat la etajul 10 într-un apartament în care aerul condiționat nu funcționează) și una de iarnă (hoțul izolat la etajul 10 într-un apartament cu instalația de încălzire defectă. Aceeași poveste, senzații diferite. În cazul versiunii de iarnă vor trebui schimbate și insulele grecești cu altă destinație turistică.
N. 22 iunie 1975 în Sibiu)
• Procuror criminalist în București
• Studii: Colegiul Gheorghe Lazăr din Sibiu (1994), Facultatea de Drept a Universității din București (1998), Institutul Național al Magistraturii (1999)
• Cărți publicate:
o Ghidul anchetatorului de omoruri (2006, coautor)
o Insectar, culegere de mici orori cotidiene (povestiri, Aius Printed, 2012)
o Uimitoarea poveste a băiatului care și-a mâncat propriul pește (roman pentru copii, Aius Printed, 2013)
o Omul care fura ferestre – cioburi de București (povestiri, Peter Pan ART, 2014)
o A_ _a_ _ _ _a, locul unde a fost spânzurat un cuvânt (roman pentru copii, Peter Pan ART, 2015)
o Trei povestiri în volumul colectiv Ferestre din București și poveștile lor, coordonator Cătălin D. Constantin, Editura Peter Pan ART, 2015
o Povestirea Numără oile şi dormi! în revista Iocan, anul 2 / nr.5

Ce distractiv! Pina si P.S.-ul m-a facut sa rid :)
Foarte foarte bună schița asta. Nu e teatru, deși pare, nici nu e povestire. E ceva între. Un scenariu, tocmai! Suspansul îl face pe cititor să continue, dar scriitorul se joacă cum vrea cu el, și până la urmă îl duce pe o pistă greșită. S-a apreciat și referința la Alba ca Zăpada, toate detaliile sunt la locul lor și creează o povestire demnă de toată lauda. Mi-a plăcut și umorul, deși l-am interpretat mai mult ca un mod de a descrie condiția umană în toată simplitatea și frumusețea ei. Bravo!!