Alegeri în Senegal

Cum conduceam eu într-o zi spre casă, prin ditamai nămeții, ce credeți că aud la radio pe postul național de știri? Doi invitați vorbeau despre alegerile care au loc în momentul ăsta în Senegal, dar cu atîta patimă încît am început să ascult mai mult amuzat decît interesat. Evident, amîndoi erau senegalezi emigrați în Canada, oameni care trăiau aici de zeci de ani dar continuaseră să fie conectați virtual la țara lor de baștină: urmărind știrile, discutînd pe net cu prietenii rămăși acolo și așa mai departe. Erau incredibil de bine informați. De ce candidatul cutare nu merită să cîștige, ce partid a primit fonduri ilegale, cine trebuie eliminat din cursă pentru că e corupt, etc.
Zic, frate, nimic nu mă poate interesa mai puțin pe lumea asta decît cine iese președinte în Senegal!!
Mă gîndeam la săracii oameni, în loc să facă ceva util cu timpul lor (de exemplu să-și perfecționeze engleza de baltă) ei aveau impresia că participau și puteau influența niște evenimente care se întîmplau la zece de mii de kilometri.
Și brusc gîndul: Exact așa ești și tu!
Dacă ai fi tu invitat pe CBC exact cum rîzi tu de ei așa ar rîde ei de tine! Plus niște spanioli, niște englezi, niște americani sau niște canadieni: ia auziți-l și pe tembelul ăsta, cum se agită vorbind despre niște tipi de care nu am auzit niciodată (și sincer nici să vrem nu am putea să le pronunțăm numele… Dragnea, Tăriceanu, Dăncilă – acum le-ai spus, acum le-am uitat!) Așa cum și eu am uitat pe loc numele vehiculate atunci de ei: Madicke Niang, Ousmane Sonko sau “bine cunoscutul” Macky Sal, actualul președinte – dar le-am găsit acum pe Wikipidia ☺
Exact ca ei, și eu îmi pierd sute de ore pe an urmărind politica din România în loc să fac ceva util cu viața mea. Exact ca în cîntecul de demult al celor de la Sarmalele Reci: sîntem complet imersați în această brambureală, acest can-can interminabil – este de fapt un fel de manea din care nu vom putea ieși niciodată, iar la final (al vieților noastre, pentru că – nu am nici un dubiu -, ea va continua și după ce noi nu vom mai fi) tot ce ne vom aminti este (citez din cîntec): Mariean Videanu Mircea Tăriceanu / Traian Basaev Adrian Nazarbaev / Miron Meleșcanu Che Sechelariu / Fidel Abagiu Emil Iliescu … / Nicolae Antonescu!
Ajuns acasă i-am spus soției, ca pe o glumă, ce revelație avusesem la volan cît și planurile pe care le aveam să fac altceva cu timpul meu chiar începînd de-a doua zi. Ca de obicei, ea avea o poveste mult mai bună decît cea pe care i-o spusesem eu.
– Stai să vezi! Știi că am avut la un moment un student din Senegal la master?
Nu știam sau uitasem.
– Acum patru ani l-am invitat la un seminar la Ottawa, el între timp făcea un doctorat la Trois Rivieres. Zic, haide să prezinți și tu ceva la seminar, îți plătesc eu drumul, hotelul și dă bine pe CV să ai o prezentare, “invited speaker”.
“Ah, cît mi-ar place să vin”, zice el, “mai ales că vin la Ottawa exact atunci. Dar mi-e imposibil!”
Nevasta-mea era în culmea perplexitatii. Ce putea fi? Să bați 600 de kilometri pînă aici și înapoi dar să refuzi o conferință, și odată cu asta șansa să-ți acoperi toate cheltuielile.
“Nu știți că sînt alegeri în Senegal?!”
Soția mea habar nu avea ☺
Exact ca cei pe care tocmai îi auzisem mai devreme la radio, și fostul ei student era pasionat de ce se întîmpla în Senegal.
– Sîntem șase studenți din Senegal aici, la Trois Rivieres, și organizăm o caravană de votare, plecăm de aici și ni se mai alătură vreo zece din Montreal. Vrem să atragem atenția asupra acestui mare eveniment și să mergem împreună să votăm la ambasadă!
Adevărul e că și eu fusesem prezent la Ambasada României la toate votările posibile dar cel puțin nu trebuise să conduc pînă în Trois Rivieres, de fapt, mai mult ca sigur, dacă Ambasada nu ar fi la cinci minute de casă nici nu aș fi fost atît de des la vot.
Dintr-odată mă simțeam ceva mai puțin idiot decît senegalezii despre care rîdeam cu gura pînă la urechi: “Imaginează-ți! Zece mașini probabil ruginite conducînd și claxonînd prin hîrtoapele Quebecului, extatici că la capăt îi așteaptă o urnă de vot! Și să refuzi să dormi la un hotel decent din centru plătit de altcineva, cz să dormi claie peste grămadă cu alți “votanți”!”
Am mai întrebat-o despre fostul student senegalez și am aflat că semăna leit cu negrul din filmul Les Untouchables. Curios o întreb pe soție dacă era și așa glumeț și zîmbitor cz ăla.
“Da, era zîmbitor dar nu mă distra deloc! Era clei la matematică! Ce crezi că mai aveam chef să ascult glumele lui cînd îi scrisesem mai mult eu teza?!”
În gîndul meu aveam și explicația pentru care bietul senegalez nu prea avusese timp de matematică. De cîte ori nu mi se întîmplă și mie să termin la serviciu cîte un proiect pe grabă, minimul necesar, pentru că vreau să alerg pe adevărul.ro și să citesc ce mai face V.V. Dăncilă, sau Liviu Dragnea și, în general, caracatița PSDistă? Norocul meu e că am încercat o singură dată să îmi fac blog pe site-ul Adevărul (numai așa poți pune comentarii) și, fiind complicat, am abandonat. Altfel m-aș înjura cu unii și cu alții și aș pierde de cinci ori mai mult timp citind și scriind comentarii în josul articolelor politice.
A doua zi mă duc să alerg pe bandă, la sală. În timp ce alergam încep să mă uit la un film cu Sandra Bullock și Billy Bob Thornton (nu pentru Sandra Bullock, ci pentru Billy Bob Thornton, de care îmi place la nebunie de cînd l-am văzut jucînd în Fargo, sezonul unu). Filmul era bazat pe un documentar de succes și urmărea impactul pe care îl aveau doi șefi de campanie politică asupra alegerilor prezidențiale din Bolivia. Ambii erau americani, specializați în asta, angajați acolo precum niște mercenari: nu le păsa deloc de bolivieni. Erau profesioniști și fiecare făcea orice posibil ca să iasă cîștigător candidatul său – lupta fiind extrem de strînsă.
La final cîștigă candidatul Sandrei Bullock dar, încă din prima zi acesta face invers decît promisese în campanie. Și Sandra Bullock îi spune unui tînăr revoltat:
– Ce naiba credeai?! Dacă votul ar putea schimba ceva atunci politicienii l-ar face ilegal!
Apoi ultima replică a filmului îi aparține lui Billy Bob Thornton (care era ușor nemulțumit că personajul Sandrei Bullock refuzase să se culce cu el) amîndoi în limuzină, spre aeroport, în drum spre Statele Unite:
“Auzi? Ce ai spune dacă de-acum încolo noi doi ne-am alia forțele? Îți dai seama că dacă am lucra împreună atît timp cît am exista noi America ar fi sistem unipartid la cît de ușor de manipulat sînt alegătorii?”
Și eu, alergînd pe bandă: “da, Billy, deja asta deja se întîmplă demult, într-o țară mică de care tu nu ai auzit, România, unde avem un partid de rahat, de care nici de el nu ai auzit, PSD. Ce păcat că nu te interesează subiectul pentru că știu totul despre el!”

Cornel Balan

Mă consider un bun povestitor şi atît.
Escroc S.R.L. este prima mea „poveste” de 500 de pagini, publicată de Humanitas în 2013 sub forma unui roman.
Am luat cu ea „Cel mai bun roman” la Concursul de Debut Literar Unicredit/Banca Ţiriac.
În martie 2015, am fost ales laureat al Le Festival du premier roman de Chambéry (juriu din Franţa).
Al doilea roman, LIFTUL, a fost publicat în 2019 la Humanitas, în colecția Scriitori români contemporani.
Apariție în numărul 5 al revistei Iocan: Pe Ana Lugojana.
Cel de-al treilea roman al meu, Ultima Armată a aparut în 2020 la Casa de Pariuri Literare.
Nominalizat pentru „cea mai bună povestire SF 2019” cu Ultima Frontieră apărută în numărul 5 al revistei CSF. O altă povestire SF poate fi citită în revista Galaxia 42 unde deasemenea colaborez: Sferoidul. Locul 2 la Concursul Național de proză scurtă SF Helion 2021 (locul 1, neacordat):
Artificial

Locul 1 la acelaşi concurs din 2021 cu Maşina de teleportat contrafăcută.

Volumul de povestiri SF cu titlul Artificial apărut în 2022 la editura Pavcon.

În prezent, scriu un mini-roman SF cu titlul (provizoriu) Abundent.