Cenaclul Flacăra

Începe să mă calce pe nervi povestea asta. Acum zece ani nici nu puteam să-mi închipui c-o să ajung să-mi dau salariul pe câteva luni, pe implanturi. Bine, acum zece ani, multe chestii nu mi le-aș fi putut închipui. E patru, fără cinci. Sper să mă rezolve până la cinci, că vreau s-ajung la zumba. N-am fost nici marți. În ritmul ăsta, îmi va fi tot mai greu să mă redresez. Mă sună Sanda. O sun eu, deseară! Nici nu știu pe ce ton să-i povestesc treaba. Mă știe de treizeci de ani și simte imediat când sunt falsă.
-Doamna Manu. Poftiți înăuntru.
-Buna ziua. O pun aici?
-Puteți s-o puneți pe cuier. Cum merge. V-a durut?
-M-a omorât gingia și implantul din dreapta, sus. Încă nu pot să uit de el. Sunt conștientă permanent că am ceva în plus.
-Nu cred că va fi o problema de adaptare. Am înțeles că ați renunțat la fumat.
-Da. Ce alternative am, dacă trebuie eliminat implantul?
-Proteza
-Să sperăm că nu se va ajunge la asta.
-Vom vedea. Eu rămân optimist. Hai, să vedem. Ridicați capul. Deschideți puțin mai larg.
OK. Vedeți că n-a fost prea dificil?
-Aaaha!
-Ne vedem săptămâna viitoare? Vă pot programa pe marți. Patru si jumătate?
-Da. După patru, pot veni.
Ajung acasă. Îmi dau seama, după miros, că Andrei a venit deja. Fumează pe balcon și nu închide ușa, niciodată. Îmi torn o ceașcă de cafea, mă opresc în pragul ușii și-l privesc. E cu telefonul în mână. Iar joacă porcăriile astea de jocuri! Ies după el și dau să zic ceva, dar ma-ntrerupe el:
-Pretty woman, walking on the balcony…Fain îți stă bluza asta verde! Îți scoate ochii în evidență. Ce faci? Ai fost la zumba?
-Ha! Ha! Tocmai voiam să zic de ușa asta, s-o închizi naibii, dar ai reușit să mă dezamorsezi. Am fost, da’ n-a fost ușor. Îmi consumă toată energia treaba asta cu dentistu’.
-Hai, să te pup! Fata mea, curajoasă.
-Ce nu fac eu pentru tine?! Nu zic că nu meriți, dar îmi lipsește treaba asta cu implantu’ dentar ca o cocoașă pe spinare.
-Dănuța mea, eu nu ți-am impus nimic. Am mai discutat asta de câteva ori. E vorba doar de senzația aia grețoasa la gândul să-ti găsesc dinții-n pahar.
-Bine…te-nțeleg. Știu că fac băieții mișto de tine. Am auzit și eu glumele voastre! Asta-i lumea în care trăim!
-Te iubesc!
-Și eu! Hai, că mă duc s-o sun pe Sanda, că m-o sunat când eram la dentist, da’ n-am avut timp de ea.
-Mda. Ai grijă să nu te întoarcă împotriva mea!
-Andi, termină! Nu mă întoarce nimeni împotriva ta.
Ies de pe balcon și închid ușa, după mine. Mă pregătesc s-o sun pe Sanda, din bucătărie. Nu-mi place să am asistenți când vorbesc la telefon. Evit să vorbesc în public și subiectele cele mai banale. Sanda nu răspunde. Îmi trimite mesaj că mă sună peste vreo douăzeci de minute. Mă duc în baie să-mi pun masca cu argilă și mă-ntorc în bucătarie. Deschid fereastra și respir lacom aerul proaspăt al serii. Apusul, în serile de toamnă, are ceva care mă tulbură. Aș ieși pe stradă, să mă plimb singură, dar Andrei n-ar înțelege. De cate ori încerc să fac asta, e surprins și încearcă să-mi explice că nu-i în regulă să mă plimb singură noaptea . Răsfoiesc oferta de la Lidl și-apoi ud florile. E un ritual care mă ajută să-mi pun ordine-n minte, dar nu-mi prea reușește azi. Am o stare de agasare surdă. Seamănă cu sindromul premenstrual. M-aș certa cu Andrei, dar nu-mi dă nici-un prilej. De când ne-am întors din concediu, mă tot gândesc la viitorul relației. Am discutat despre căsătorie. El și-ar dori asta. Eu nu știu ce vreau. Am pus în balanță bune și rele, și-am realizat că, de fapt, îmi lipsește maturitatea unui bărbat. Să-i spun un cuvânt și să înțeleagă toata fraza. Am un bagaj de momente si amintiri, pe care nu-l pot explica unuia, care are aproape vârsta lui fiu-meu. Dacă zic “Galbenă gutuie”, zic Zoia Alecu sau fluier “Racheta albă”, se uită la mine ca la un extraterestru. “Frații Jderi”? Pauză! “Capcana mercenarilor”? Pauză! “Faleze de nisip”? Ioc! “Mihaela”? Mihaela și mai cum?” Nu trage dom’ Semaca, sînt eu Lăscărică”! Whaaat?
Andrei are nevoie de-o prelegere, ca să înțeleagă ce vorbesc, iar deplin nu are cum înțelege! E, totuși, destul de inteligent să nu-și bage nasul în discuțiile mele. Se duce în sufragerie și se uită la televizor sau se joacă pe telefon.
-Micuțo!
-Da!
-Ce faci?
-Astept să mă sune Sanda.
-Termină ce ai de facut, că îți pregătesc un masaj.
-Bine, Andi! Nu durează mult!
-Ți-am zis c-am luat biletele la Rihanna?
-Chiar?
-Da. De-abia aștept să ne dezlănțuim!
-Bine, dezlănțuit e mult spus, pentru mine. Un Mick Jagger m-ar putea, eventual, scoate din minți în halul ăsta, da’ nu mai sunt sigură de nimic. Nu e cea mai bună perioadă pentru mine. De când ne-am întors din concediu, cele mai mari planuri ale mele se leagă de somn și de odihnă.
-Am observat că nu te mai uiți la TLC până se termină showul. Tot eu am stins televizorul, mai nou. E și asta o fază.
-Da? Nu prea sunt curioasă de următoarea…stai, că mă sună Sanda!
Îmi pun miere în ceai și ridic telefonul. Închid ușa bucătăriei și mă așez la geam.
-Alo, Dănuțo! Mai trăiești?
-Dacă ăsta se poate numi trai…
– Ce-ai iară, tu? Multe ar vrea să trăiască așa! Te-ai întors din concediu de două săptămâni. Copiii plecați la facultăți, tinerelul tău îți face toate poftele. Jobul nu te solicită nu știu cât!
-Așa e! Toate bune și frumoase, da’ mi se-ntâmplă tot mai des să visez la perioada când nu eram cu el. Mă obosește. Are prea multă energie și mi-e greu să țin pasul. De două săptămâni, sunt tot la dentist. I-am promis că-mi pun implant dentar.
-El te-a obligat?
-Nu, chiar. M-a rugat să mă gandesc la asta. M-am convins singură. L-am auzit vorbind cu prietenii și ăia făceau mișto de el. Că să aibă grijă, să nu bea apă din paharul, în care-mi țin dinții, și faze de-astea…
-Implantu’ nu e o idee chiar așa rea. Are o grămadă de avantaje, da’ e scump, al naibii! Ce să zic? Ești sigură că numa’ asta te deranjează? Pari cam pornită. Sunt tare curioasă dacă ți-ai mai recitit jurnalu’, în ultimul timp.
-Știi ceva? Esti unsă cu toate alifiile! N-am citit jurnalu’, de vreo…hă, hăăă, de anu’ trecut! O să-ncerc astă-seară, dacă am timp. Îți scriu mesaj.
-Hai, că te-ascult! Trebuie s-apară Victor și n-am prea mult timp.
-Nici nu te-am întrebat cum a mers operația!
-Lasa că ne-ntâlnim sâmbătă la o cafea și-ți spun mai multe. Zi, ce-ai vrut să zici!
-Mă seacă faza asta cu preferințele muzicale, cu filmele…Vineri ne ducem la concert la Rihanna. Tu știi că o detest. Parcă, în ultimul timp se-adună tot mai multe dovezi de-astea, de dragoste.
-Cum a fost în concediu, că nu mi-ai povestit mare lucru?
-N-a fost rău. În sensu’ că am prins vreme bună, am facut plajă, chiar ne-am relaxat…
-Sex?
-Păi, era inclus în preț. Așa că am profitat de ofertă!
-Nebuno! De-aia te iubește Andrei.
-Tu știi că sexul e treaba care merge cel mai bine între noi. Cu intimitatea stăm mai rău.
-Bine, fată! Te las, c-a venit Victor. Noapte bună.
-Te-am pupat. Noapte bună.
Mă duc la baie. Se pare că Andrei a adormit. Nu prea aveam chef de nimic. E mai bine așa. Îmi curăț masca și mă uit în oglindă. Lumina artificiala nu-i prietenoasă cu mine, dar îmi place ce văd. Am fost mândră mereu de tenul meu curat, de părul castaniu, strălucitor, corpul musculos, lucrat ani multi, la sală. Arăt ca o femeie matură și nu mă deranjează. M-am preocupat toată viața să fiu sănătoasă.
Mă întorc în sufragerie, și-mi scot jurnalul din spatele bibliotecii. E penultimul caiet, din cele treisprezece, scrise de-a lungul anilor. Descrie începuturile relației cu Andrei. L-am scris acum trei ani și îl recitesc, când am dubii asupra relației. Răsfoiesc un minut și mă opresc la 5 martie 2014.

De vreo două săptămâni stau pe chat cu un tip, din Mureș. Ne-am cunoscut pe Sentimente.ro. I-a plăcut profilul meu. Mi-a scris că-i prea frumos, ca să fie adevărat. M-am simțit jignită și i-am răspuns în doi peri. M-a lămurit că era un compliment. Am început să vorbim și mi-a zis că e analist programator la Miele, locuiește cu maică-sa și e pasionat de parapantă. Nu e prea înalt, 1,70 , e foarte slab și are părul negru, lung, până la umeri. De vreo două zile, îmi tot detaliază ce mi-ar face, dacă ne-am întâlni. M-am șocat, dar am apreciat că e sincer și nu-mi trimite emoticoane jalnice sau clișee răsuflate. Vrea să mi-o tragă și nu se jenează să mi-o zică.

Ieri, am intrat pe chat de la muncă. Era soare și se topea zăpada. Nu-mi găseam locul. Voiam să evadez de-acolo. Să ies și să mă plimb până noaptea. Horia mi-a scris și m-a provocat cu o chestie scrisă de mine în profil, despre pasiunea mea să fac autostopul, ca să-mi vizitez prietenii. M-a invitat la el. I-am spus că nu e o problemă pentru mine să pornesc oricând și oriunde, dacă am motivație. Până la urmă, i-am promis că pornesc spre el, pe la șase. Am ajuns în Târgu Mureș pe la șapte și ne-am întâlnit în față la Real. L-am recunoscut destul de greu, când s-a apropiat. M-a șocat să realizez că are un defect la picior, care-l face să șchioapete puțin. În rest, este mai tânăr decât în poze și ochii negri sunt mai atrăgători. Mi-a zâmbit și mi-a luat mâinile să mi le încălzească. Am început să vorbim, de parcă ne cunoșteam de ani. A glumit tot drumul. M-a cucerit cu simțul umorului. Dacă un bărbat mă poate face să râd, a câștigat jumătate din împărăție. Am ajuns la el, în zece minute. Locuiește cu mama lui, într-o casă cu etaj. Ea e profă de biologie. Au o relație bună, dar nu foarte apropiată. Ea locuiește la parter, el la etaj. Maică-sa face de mâncare, dar nu-i bagă-n gură. Când am intrat, Horia i-a strigat că s-a întors, ea a zis bine și am urcat la etaj.
El s-a mai dus jos , să aducă sendvișuri și o sticlă de apă. Într-un băruleț, în hol avea o sticlă de vin roșu, de la Recaș. Am povestit, ne-am sărutat, ne-am hârjonit. Mi-a zis că voia să se uite la Inglourious Basterds, pe laptop, dacă nu apăream. I-am zis că ne putem uita împreună. Ne-am băgat în patul lui și m-a luat în brațe. Filmul a fost super, dar nu ne-am uitat până la sfârșit. Îi batea inima atat de tare, încât am început să mă sperii. M-am întors spre el și a început să mă mângâie pe păr și să mă sărute. Îmi șoptea “sânii aștia mici și picioarele musculoase, ești frumoasă, micuța mea”…Ne-am dezbrăcat din câteva miscări. M-a șocat ce-am simtit când s-a suit pe mine și m-a penetrat. Era atât de fragil, inima îi bătea puternic și am început să-l strâng de coapse și să-l trag spre mine. Părea atât de disperat. Am simțit cumva că sunt mai puternică și trebuie să-l ocrotesc, să-l vindec de toate relele. L-am sărutat pe piept și l-am tras de păr, încet. Am înnebunit amândoi. A durat așa de puțin să termine. Eu nu am terminat, dar nu-mi păsa. Mă simțeam plină de energie și șocată de intensitatea cu care ne-am tras-o. Nu mi s-a mai întamplat asta cu un partener nou. Să mă aprind așa repede. Ne-am uitat la film, mai departe și-apoi m-am dus la baie. M-am masturbat sub duș, ca să scap de senzația aia de tensiune. Am adormit în brațele lui și am plecat dimineața , devreme, să prind trenul, că trebuia să ajung la serviciu.

Închid jurnalul și mă duc să-mi fac un sendviș. Andrei doarme. E unsprezece și un sfert. Mă gândesc să-i scriu Sandei un mesaj. Îmi curg lacrimile. Caut un șervețel. Editez ce-am scris. Șterg mesajul. Pun telefonul pe masă. Mă ridic și mă uit pe fereastră. Mă trezesc fredonând din Râpa…
”Am ajuns la un mal pe o stâncă/ Să-mi înec tot amarul nu pot/ Și mă-ntreb dacă apa este adâncă”
Trimit mesajul Sandei:
“Sper să-mi iasă în cale unu’ mai matur, că am de gând să-l însel pe Andi.”

Violeta Berea

Născută la 22.02.1973, absolventă a Universității Transilvania, din Brașov, și a Facultății de Litere, în 1997. Profesoară de Limba și literatura română. Locuiește în localitatea Șercaia, din județul Brașov. Autori preferati: David Lodge, Julian Barnes, Philip Roth, Jose Saramago, Camil Petrescu. A publicat proza scurta in revistele Iocan, Toplitera, Revista de Povestiri.