În căutarea lui Google

Intru în clădire și mă îndrept spre un tip blond și înalt care pare a se ocupa de clienți.
-Aș dori să folosesc un computer.
-2 lire, vă rog. Dacă depășiți o oră, plătiți, la sfârșit.
-Două lire? Am numai lei.
-Lei? Ce este lei?
-Bani românești
-Noi primim numai lire. Îmi pare rău.
-Asta e! O zi bună!
Am făcut o călătorie de zeci de ani ca să mă izbesc de un obstacol ca ăsta. Cum de nu m-am gândit?
Ies pe stradă și mă plimb fără direcție. Stomacul mi se strânge de foame. După vreo jumătate de oră, mă reîntâlnesc cu tipul care mi-a arătat unde se află Internetul.
Mă vede de la distanță și îmi face semn.
-Salut, ai rezolvat?
-Nu am bani potriviți. Nu știu ce să fac.
-Ce vrei, de fapt?
-Vreau să intru pe Google.
-Hai, să ne așezăm undeva. Poți folosi telefonul meu.
-Da?! Ai internet pe telefon? Va trebui să-mi arăți cum funcționează. Eu nu am accesat niciodată Internetul.
-Nu!? Ai zis că vii din Romania, nu de pe Marte! S-a reinstaurat comunismul la voi, sau ce?
-Ajută-mă să intru pe Google; o să-ți povestesc mai târziu.
-Uite, apeși pe ecran, pe semnul ăsta, tastezi ce cauți și apoi dai scroll. Poți deschide unul dintre linkuri, așa…mergi înapoi cu săgeata asta…
-Doamne! Nu-mi vine să cred!
-Ce cauți?
-Hai, să zicem, Rolling Stones.
-Wikipedia sau YouTube?
-YouTube.
-OK!
-Mamă, pot să-i văd cântând și să-i ascult în același timp! Nu pot să cred! Mai ai timp? Vreau să încerc cât mai multe!
-Bine, hai să mai vedem…dar vreau să aud povestea ta. Cum ai ajuns aici?
Habar n-am cum să-i povestesc. Oare va înțelege? Și cum să-i spun că, peste câțiva ani, Internetul va dispărea din viața lui? Va crede că sunt nebună.
………………………………………………………………………………………………….

Mai sunt 3 săptămâni pînă la Crăciun. În Merghindeal, la bunici, e raiul pe pământ. De Crăciun, se adună toți membrii familiei. Mie îmi place s-o ajut pe bunica și să-i ascult poveștile. Ea e foarte fericită că are o legătură așa de strânsă cu mine. Îmi povestește că, acum cincizeci de ani, nepoții, de vârsta mea, se plictiseau în preajma bunicilor și îi evitau. Eu nu pot să-mi închipui așa ceva. Nu mi-o pot închipui nici pe mama, jucând jocuri pe tabletă și ignorându-și părinții.
Profesorul nostru de Istoria civilizațiilor are 60 de ani.
Este foarte înalt și cărunt. Are o mustăcioară de secui și se numeste Pascu Ovidiu. La liceul unde sunt elevă, multe dintre cursuri sunt opționale sau facultative. Obligatorii sunt Istoria, Literatura Muzica, Pictura, Teatrul, Biologia, Geografia și Sportul. Limbile străine le alegem, în funcție de afinități. Matematica, Fizica, Chimia sunt cursuri facultative. Anul acesta, nimeni nu s-a înscris la cursul de Matematică, așa că domnul profesor predă grădinăritul, ca opțional.
Literatura și Istoria civilizațiilor sunt preferatele mele. M-am oferit să realizez un proiect despre Era tehnologiei.
-Ana, poți să ne dezvălui cum merge proiectul? De unde te inspiri? Ai nevoie de material suplimentar?
-Am stabilit capitolele principale, am stabilit ce autori aș vrea să consult. Pentru introducere, am citit cărțile lui Daniel Meredith, Primul congres mondial anti-tehnologie, din 2035 și Al doilea congres mondial anti-tehnologie, din 2036. Adevărul este că le-am citit cu dicționarul în mână, fiindcă sunt pline de termeni necunoscuți. Am noroc că parinții mei și bunica s-au oferit să mă ajute. Bunica mi-a povestit că mama a folosit o tabletă, până la varsta de 6 ani, iar bunicul folosea un program numit Skype, ca să vorbească cu familia, când era plecat la muncă, în Germania. Daniel Meredith explică, pe larg, despre revoluția anti-tehnologie, despre momentul concret al eradicării Internetului și despre cauzele revoluției. Aspectele astea îmi sunt destul de clare, dar mi-e foarte greu să-mi închipui Internetul. În vacanța de Crăciun, vreau să petrec mai mult timp cu familia și să le pun întrebări despre asta.
-În Berlin există un muzeu al tehnologiei unde poti vedea xeroxuri, faxuri, televizoare, laptopuri, telefoane mobile. Muzeul are ghizi, care pot să-ți explice cum au funcționat. Ar trebui să scrii un capitol și despre motorul de căutare, Google. Am citit foarte mult pe tema asta. Sunt fascinat de temă. O enciclopedie virtuală, pe care s-o poți accesa cu un click !
-Adevărul este că mi-aș dori să mă fi născut acum 50 de ani. Mi-ar fi fost mult mai ușor să scriu proiectul ăsta. Nu mai vorbesc de felicitările de Crăciun, pe care trebuie deja să încep să le scriu, ca să ajungă la timp la bunicii din Serbia sau la mătușa din Canada.

În 2034, umanitatea s-a confruntat cu o dilemă uriașă. Cercetătorii suedezi și norvegieni și-au unit forțele în demersul găsirii unui răspuns, în ce privește scăderea dramatică a natalității în Europa și SUA. Aceștia au facut niște calcule simple și au preconizat că natalitatea celor două continente va scadea la jumătate, în următorul secol. Fertilitatea a atins, între anii 2024-2034, un indice negativ de 40%. S-au investit sume uriașe în cercetarea acestui fenomen, iar cercetătorii, din mai multe domenii, și-au unit forțele în descoperirea cauzelor.
Aceștia au ajuns la concluzii uimitoare, după încheierea unui demers de 8 ani: noua tehnologie, în special, internetul și toate dispozitivele electronice au o influență nocivă asupra fertilitații umane. În 2035, s-a inițiat primul congres anti-tehnologie, ținut în Oslo, la care au participat cercetători, oameni de cultură, medici, politicieni din întreaga lume.
În cadrul acestei mișcări, s-au desprins mai multe curente; au rămas astfel în istorie Teoria efectului castrant al gadgeturilor, Spermatoizii, în secolul vitezei etc. Unii cercetători au demonstrat că fertilitatea cuplurilor este o problemă de ordin psihic, alții că este o problemă de ordin fizic… alții au emis teorii care au îmbinat cele două aspecte.
Numărul sinuciderilor legate de problema infertilității a ajuns, în 2033, la 14%. A fost o perioadă, în care cuplurile căutau răspunsuri disperate, în mișcări de tip sectant sau în cărți cu subiecte ezoterice. Miguel de Ruiz, Carlos Castaneda, Osho, au fost câțiva dintre autorii care au dat speranță celor aflați în dificultate.
La al doilea congres, în 2036, s-a pus problema eliminării totale a dispozitivelor electronice, de tip iPhone, laptop, televizor, tabletă etc și s-a discutat un plan concret de punere în practică. Proiectul a întâmpinat dificultăți majore. S-au dus campanii de popularizare a noilor idei, s-a interzis fabricarea acestor dispozitive, au fost distruse cele existente. Au fost găsite, în diverse locuri din lume, 478056 de gadgeturi, ascunse de către cei care nu erau interesați de problemele omenirii, ori sufereau de dependențe de tehnologie. Tratarea dependențelor a fost o problemă uriașă, de asemenea. S-au deschis 899 de clinici, care s-au ocupat de aceste probleme.

Adevărul e că m-am cam împotmolit. Subiectul ăsta e prea vast și abstract pentru mine. Aș vrea sa iau contact cu civilizația Google; pe orice cale! Știu că profesorul ar fi foarte fericit să duc la capăt proiectul ăsta, dar cum dracu’ să fac asta? Cum? Mai sunt câteva minute până vine Tudor. Arăt ca o mămucă. Ia, să mă schimb și să-mi aranjez părul!
-Bună, iubita!
-Tudore, ce dor mi-a fost de tine! Toată ziua m-am gandit ce bine era să am un telefon mobil. Te-aș fi bombardat cu mesaje.
-Am luat bilete la teatru. Se joacă “Secolul vitezei”. M-am gândit că te-ar ajuta în scrierea proiectului.
-Numai o minune m-ar ajuta! Am început bine, dar am un blocaj. Aș fi vrut să fie o experiență mai personală. Am numai date și cifre. De Craciun, mă duc în Merghindeal, să ascult poveștile bunicii, dar am ceva rețineri. Bunica e subiectivă, ca orice om. E o femeie care a lucrat ca croitoreasă, toată viața. Nu are cum să-mi explice amănunțit despre chestiile astea. Am întrebat-o ce e o memorie USB și n-a știut să-mi raspundă. Am devenit obsedată de Google.
-Am auzit că în câteva țări asiatice mai funcționează Internetul. Poate că ar trebui să vizitezi China sau Japonia.
-Clandestin? Doar știi că sunt închise granițele în toata Asia!
-Știi ceva? Hai, să-l căutăm pe profu’ de fizică. Ne-a povestit, la optional, despre un tip, un cercetător britanic, care susține posibilitatea călătoriei în timp. Stephen Hawking se numeste, parcă…
-Woooaw! E cea mai tare fază pe care am auzit-o până acum!
-Îl căutăm mâine și vedem ce iese.
Domnul Strambu Victor este în birou. E înconjurat de tot felul de obiecte ciudate. Ne poftește să luam loc și ne servește cu ceai.
-Sunt foarte încântat să vă văd. Ana, vrei să te înscrii la opționalul de fizică?
-Mă înscriu și la opționalul de fizică; fac orice e nevoie, numai să pot lua contact cu civilizația Google!

-Tudor spune că le-ați vorbit despre un cercetător britanic, Stephen Hawking, care susține posibilitatea călătoriei în timp. Vreau să mă întorc în timp, să iau contact cu Internetul.
-Stephen Hawking a fost un geniu. El susține că această călătorie ar fi posibilă și nu contravine legilor fizicii. Pornind de la teoriile lui Einstein și Charles Liu, Hawking susține că o călătorie în timp ar însemna o călătorie în cea de-a patra dimensiune a spațiului. Acesta susține că spațiul nostru are trei dimensiuni (lățime, lungime și înălțime), dar există o scurtătură și, anume, găurile de vierme, niște tuneluri foarte mici, care se formează în cele mai mici goluri, crevase din timp, numite spumă cuantică, mult mai mici decât un atom. Aici, aceste tuneluri minuscule apar, dispar si reapar, unind două locuri sau timpuri diferite din lumea cuantică….
-Domnu’ profesor, eu vreau să știu dacă pot călători în timp, curând. Vreau să zic, până la vacanța de Crăciun.
-Nu este posibil, încă. Nimeni nu a reușit, până acum.
-OK! Atunci nu vă mai deranjăm. Mulțumim că ne-ați primit.
-Ne vedem la opționalul de fizică?
-Cu siguranță!
Ieșim grăbiți și ne îndreptăm spre parcul Mircea Cărtărescu. Ne așezăm pe-o bancă, deși e cam frig.
-Tudor!
-Da!
-Apreciez mult ajutorul tău; mulțumesc!
-Cu plăcere, iubita mea! Știi la ce mă gândesc? Am auzit că, în cartierul Tăbăcari, există un tip din Peru, care face vrăji.
-Face vraji? Ce vrei să zici?
-Nu știu exact. Poate că ar trebui să-l căutăm.
-Hai! Nu mă las eu așa ușor!
-Nu ți-e teamă?
-Ba da, Tudor, dar simt că asta e misiunea mea.
Luăm autobuzul 24 și coborâm la stația Gheorghe Crăciun. Mergem pe jos, vreo zece minute, și luăm la rând vitrinele. Într-un gang, găsim un magazin. Are un spațiu foarte mic, cu ferestre acoperite în totalitate. Deasupra atârnă o firmă din sticlă, pe care scrie Jose, șamanul. Înăuntru, ne întâmpină un miros ciudat, de plante aromatice. Lumina este dată de o lumânare cu miros de ghimbir.
Jose este îmbrăcat cu pantaloni și o cămasă, țesute, în culori vii. Este un bărbat de vreo 40 ani, brunet și cu un zâmbet larg pe față.
-Poftiți! Eu sunt Jose. Cu ce vă pot ajuta?
-Eu sunt Ana. El e Tudor. Vreau să călătoresc în trecut. Mă puteți ajuta?
-Nu știu ce să zic…nu sunt specializat în asta. Eu sunt un șaman, care aduce ploaia și vindecă infertilitatea. Fratele meu a trimis doi oameni, în timp. Unul a nimerit într-o eră diferită de cea în care își dorea. Important e că s-a întors teafăr, chiar dacă s-a întors după zece ani. Celălalt încă nu s-a întors.
-Cât costă vrăjile astea?
-Bani primesc numai dacă clientul este mulțumit. Unde vrei să ajungi, Ana?
-Păi, în intervalul 2010-2020, ar fi OK. Vreau să fac cunoștință cu Internetul.
-Veniți mâine. Trebuie să-l contactez pe fratele meu și să mă pregatesc. Ayahuasca este o plantă periculoasă. Va trebui să postești și să te odihnești.
-Bine, ne vedem mâine.
Mă despart de Tudor și mă duc acasă. Fac o baie, împachetez, în ghiozdan, un hanorac și o pereche de blugi, bani, două sendvișuri și o sticla de apă. Beau un ceai de sunătoare și mă bag în pat. Pe la șapte, mă trezesc și mă pregătesc, ca și cum m-aș duce la școală. Mama mă întreabă dacă vreau clătite. Refuz și ies pe ușă, motivând că mă grăbesc la școală. Iau autobuzul 24 și mă duc direct la Jose. Acesta e întins pe spate, când ajung acolo. Aștept 20 de minute, încercând să nu-l deranjez.
Mă primește zâmbind.
-Am vizualizat călătoria ta. Uite siropul de ajahuasca. După ce se răceste, îți administrez 17 picaturi. Ești pregătită?
-Da. Am facut tot ce-ai spus. Cum fac, când vreau să mă întorc din călătorie?
– Cauți un gel de aloe și îți purifici organismul, timp de 5 zile. Bei multă apă, în perioada asta. Când se va elimina orice urmă de Ajahuasca, poți să revii la starea inițială.
-Așază-te pe podea și închide ochii. Încearcă să vizualizezi călătoria, scopul final și relaxează-te! Eu am să-ți dau picăturile, încet. Sunt cam amare. Poți să bei apă, la sfârsit.

Simt că amețesc; se învârte camera cu mine. Vocea lui Jose are modulații ciudate…….

Violeta Berea

Născută la 22.02.1973, absolventă a Universității Transilvania, din Brașov, și a Facultății de Litere, în 1997. Profesoară de Limba și literatura română. Locuiește în localitatea Șercaia, din județul Brașov. Autori preferati: David Lodge, Julian Barnes, Philip Roth, Jose Saramago, Camil Petrescu. A publicat proza scurta in revistele Iocan, Toplitera, Revista de Povestiri.