Misterul lui Kevin

To do list:

Booking Malta /martie, 22
Inspecție Borviz, conflict/ profesorul de engleză
Masaj la 18’30
Să postez pe site lista cu responsabilii de microcercuri
Să nu uit cadoul pentru Doru

Încerc să termin mai devreme azi. E o vreme așa faină pentru plimbare! Îl sun pe Doru, să ieșim pe deal, la cetate. Era să uit că mâine e joi. Trebuie să merg în inspecție la Borviz. Nici nu știu pe unde vine satul ăsta. Cred că e la granița județului. Să nu uit de GPS! M-a sunat directorul școlii, alaltăieri. Am încercat să înțeleg situația, dar n-am idee ce se întâmplă. Adevărul este că mi-aduc aminte de înfățișarea retro, neglijentă a profului care a ocupat postul de engleză, din Borviz, dar nimic altceva; nici măcar nu știu unde se află satul ăsta. O sun pe Dina, la serviciul personal și o rog să vină în birou; Dau un search pe Google maps. Șaizeci de kilometri de-aici, din oras, cu mașina. Nu există alte mijloace de transport. Alt search: sat săsesc, vestit pentru biserica fortificată, una dintre cele mai vechi din Europa. Populația sași, unguri, români, romi. Un altar… Mă întrerupe Dina.
-Bună! Ai mâncat ceva? Eu voiam să ies, când m-ai sunat.
-Nu mi-e foame, dar ies cu tine la o cafea. Te-am sunat să-mi cauți niște date despre profesorul de engleză, din Borviz. Trebuie să merg mâine în inspecție. E calificat?
– Stai să-mi aduc laptopul. OK! Repartiții, supliniri, da, el e! Kevin Popa, cetățean american, de origine română, a studiat Arhitectura, la Boston, a primit post ca suplinitor necalificat, pe orele de engleză din Borviz…
– Kevin Popa, ce nume!
-Unii oameni n-au simțul ridicolului!
-Mi-aduc aminte de mutra lui, de la ședința de repartizare. Arăta cam ciudat. Nu cred că are peste treizeci de ani, dar are un stil de a se îmbrăca foarte conservator. Și părul! Nu ajunsese la frizer anu’ ăsta.
-Da’ care-i problema, de fapt?
-Mâine, trebuie să mă duc la școala din Borviz, să investighez. Plângeri, din partea părinților, cum că ar fi pedofil.
-Pedofil? Ăștia știu ce înseamnă cuvântul ? Mă îndoiesc!
-Directorul școlii m-a sunat alaltăieri. Părea un om calm și înfipt in realitate, dar se vedea că este depășit de situație. Mamele fetelor de clasa a șasea sunt alarmate de comportamentul lui. Bine, le-a deranjat și faptul că Kevin, al nostru, le-a dat unu, la engleză și zero, la purtare.
-Zero la purtare? Ăsta-I hăbăuc!?
-Da, din câte zicea directorul, nu prea înțelege cum merge treaba într-o școală și nici nu se lasă învățat. În schimb, la clasele primare e plăcut de elevi, se joaca, dansează.
-Aha, și care-i treaba cu pedofilia? De unde și până unde?
-Păi, nu știu. Asta trebuie să investighez. L-am rugat pe director să mă aștepte mâine cu o plângere scrisă.
-Hai, să ieșim, că mor de somn.
-Să-ți iei niște brownies! Au efect garantat.

:::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::

M-am rătăcit. Nici GPS-ul nu are semnal, pe coclaurile astea. Nici un mijloc de transport. Să-mi bag picioarele! Să vină ministerul, să vadă, în ce condiții se lucrează , și-apoi să ne tragă la răspundere! Prea mulți profesori necalificați, abandon scolar, păi, cine dracu’ți vine pân-aici? Cine-i calificat pe engleză se duce, normal, la o multinatională! Nu bate drumurile, cu rucsacu ‘n spate, pentru două mii de lei. Sunt tare curioasă cine-i Kevin ăsta, aterizat din America ! Precis s-a lăsat atras de ideea că va trai în ținutul lui Dracula! Ia, să verific pe Gmaps. Zolan, Cimbor, Borviz. Vreo nouă kilometri. Dreapta, până la barieră și, de-acolo, stânga. Atâta balegă n-o văzut mașina asta, de când e! Kevin, ce-i fi având tu în cap?! Ar fi una să fii pedofil undercover!
Mă opresc cam la un kilometru de sat, să fumez o țigară. E sfârșitul lui octombrie, dar e cald si multă liniste. Lanuri de porumb, foarte uscate, până la intarea în sat. Se vede turnul bisericii fortificate. Poate-mi fac timp s-o vizitez. Dacă nu era cu Kevin, al nostru, nu ajungeam pe-aici, prea curand. Miroase a frunze arse și ..un tractor se oprește lângă mine.
-Jo reggelt! Minden rendbe? mă interpelează un purtător de șapcă portocalie, mustăcios.
-Sorry! Nem…nu vorbesc ungureste!
-No, jo! Viszlat!
Mă opresc la intrarea în sat, să întreb unde-i școala. GPS-ul e mort. Un câine vagabond vine în viteză spre mine. Mă trag spre marginea drumului și-mi alunecă piciorul în șanț. Când ridic capul, văd vreo trei bărbați pe-o terasă improvizată, amuzându-se. Se pare că am dat de prima crâșmă. Întreb unde e școala și-mi spun că este lipită de biserică. Cam cinci sute de metri. Parchez mașina și caut poarta. E liniste. Zece fără un sfert. Sunt la ore.Un bărbat brunet, cam la cincizeci de ani, vine spre mine.
-Bună dimineața. Pe cine căutati?
-Pe domnul director.
– Domnu’ director e la oră. Vă duc la doamna Hilda.
-Cine-i doamna Hilda?
– Secretara, mâna dreaptă. Vă lămurește ea!
-Mulțumesc.
-Sărumana!
Deschid ușa și nu dau de nimeni. Miros de cafea și liniște. Salut și apare secretara:
-Hilda! Măi, fată, cum ai ajuns tu, aici?
– Poveste lungă, dar tu cum ai reușit să ajungi ?
-Destul de greu. Când plec de-aici, mă duc direct la service. Telescoapele de pe spate au cedat.
Hilda e o fostă colegă de liceu. Am fost la filo, împreună, dar ea a venit numai într-a unșpea, de la silvic. Ieșeam împreună, pe la sfârșitul liceului. Era foarte populară datorită înfățișării. Blondă, cu craci lungi și ochi verzi .
-Ce surpriză, tu, Hilda! De câți ani nu ne-am vazut?
-Ia un loc! Directorul e la oră. Ți-aduc o cafea. Zahăr, lapte?
-Lapte, fără zahăr. Mersi!
-Păi, nu cred că ne-am mai văzut de la banchet. Am auzit despre tine că ai terminat germană-engleză, la Cluj. Te-am căutat pe Facebook, dar nu te-am gasit. Ți-ai schimbat numele?
-Da. Sunt căsătorită. Corina Sorescu sunt acum. Am o poză de profil cu un terrier gri în brațe. Lasă că-ți trimit o cerere de prietenie. Tu te-ai căsătorit?
-Nu…
-Dar, cum ai ajuns aici?
-Păi, sunt din zonă. Taică-meu a murit imediat, după ce-am terminat liceul și eu m-am întors acasă, la
maică-mea. N-am mai continuat cu școala, după ce-am terminat liceul. Am lucrat la supermarket vreo doi ani și-apoi a apărut postul ăsta, la școală. E bine aici. Directorul e super! M-am obișnuit, dar trece viața pe lângă mine. Patrușunu și nu-s măritată.
-Eu am împlinit patruzeci, în martie. Cred că ar fi cazul să mai ieși de-aici, dacă vrei să-ți găsești bărbat. Ești neschimbată. Sexi, cum te știam. N-ai fost plecată prin străinătate?
-N-am fost. Sunt secretară aici de doișpe ani.
-Martin? Așa-l chema?
-Da. Martin. A plecat în Germania, în noujșapte. N-a vrut să mă lase aici. A moștenit o livadă și s-a apucat de făcut sucuri naturale. A dat faliment și-a plecat la părinți.
-Tu de ce n-ai plecat cu el?
-O știi pe maică-mea. Tot bolnavă.
-Ce-i zgomotul ăsta?
-O dronă.
-Dronă?!
-E un dute-vino, aici! Plin de turiști. Toată lumea vine să viziteze biserica. Acum filmează cu o dronă, pentru un documentar, despre bisericile fortificate, din Transilvania. Îl vezi pe ăla cu plete? O fost și anu’ trecut prin sat. Sunt belgieni. Să vezi ce mașini de teren au! Acum doi ani, am ieșit cu unu, tot așa, ne-am plimbat cu mașina. I-am arătat satele din jur, dar nimic; l-am hrănit vreo doua luni numai cu bunătăți. Mi-am schimbat stilul. M-am vopsit roșcată și umblam numai cu fuste scurte și decolteu. Îți dai seama ce frustrată eram. Nu-nțelegeam ce se-ntâmplă, să mă pici cu ceară! Am văzut pe Facebook, peste o vreme, că se ținea de mână cu altu’.
-Tu, să știi că mă bucur mult că te-am regăsit. Trebuie să organizăm o reuniune cu colegii, la vară. Zi-mi cum stau lucrurile aici, la școală. Care-i treaba cu Kevin Popa? Unde e ? Pot să vorbesc cu el?
-Are ore în satul vecin, astăzi. Știi că are ore și la ciclul primar.
-Care-s plângerile părinților?
-Au venit mamele elevelor de-a șasea la dirigintă, profa de franceză, să se plângă. Că nu sunt mulțumite de ăsta de engleză. Că le-a dat unu la engleză, în catalog, că-i numește nespălați. Diriginta e localnică. Știe cum să-i ia. A aplanat conflictul. Le-a promis că stă de vorbă cu Kevin și-l lămurește. Alaltăieri au venit patru mame. Au intrat în școală val-vârtej și-au năvălit peste dirigintă la oră. S-au plâns că Kevin le-ar fi zis elevilor sa aducă reviste porno la școală. Una s-a plans că a atins-o profu pe fiica-sa. Diriginta l-a rugat pe Kevin să arate cum a atins-o, pe Ionela. Se pare că i-a pus mâna pe umăr, când o corecta. Singura chestie care mi se pare mie mai gravă este ca vorbește pe chat cu elevele de-a VII-a și umblă zvonul că se masturbează, în timp ce se conversează cu fufele astea.
-Ce vorbești?!
-Una dintre mame, mama Florinei Rotaru, a bătut-o pe fiică- sa, de-a umplut-o de sânge, din cauza profului, dar nu vrea să vorbească. Zice că se fac de rușine. Conflictul major e la clasa a VI-a. Sunt turbate mamele.
Au început să urle că nu mai trimit copiii la școală, dacă nu dispare americanu’. Au amenințat că vin a doua zi, cu bărbații. A intervenit directorul , care le-a promis că va ancheta treaba și îi desface contractul de muncă, dacă e ceva adevăr în ce spun ele. No, și alaltăieri te-a sunat pe tine și i-ai cerut să-ți prezinte o plângere scrisă.
-Da. Nu pot face nimic, dacă nu am la dosar ceva scris…
– Știu că așa merge. Trebuie s-apară directorul. O sun pe maică-mea să facă niște gomboți cu prune. Vii să iei pranzul la noi, când termini aici. Îl rog să mă învoiască o oră-două.
-Cu plăcere.
Ies la toaletă. E curat, civilizat. Urc și la etaj să văd clasele. E o școală foarte veche, în stilul școlilor săsești, cu clase mari, luminoase, dar cu mobilier și decorații vechi. Nimic care să atragă atenția că am trecut în secolul al XXI-lea.
Mă întâlnesc cu directorul, la întoarcere.
-Bună ziua! Munteanu, directorul școlii sunt. Poftiți în birou! .
-Corina Sorescu, inspector limbi moderne.
-Luati loc. O cafea?
-Am băut cu doamna secretară. Ne cunoaștem din liceu.
-Cu Hilda? Interesant!
-Cum stăm?
-Doamnă, Kevin e cam aiurit, dar nu cred să aibă gânduri ascunse. Eu l-am chemat în birou de vreo trei ori și am încercat să-i dau de capăt poveștii. L-am întrebat cum de-a putut să le ceară copiilor să aducă reviste porno la școală.
A zis că cei de-a șasea nu vor să scrie la ore. De cum a intrat în clasă, ăstia au început să vocifereze, că nu au chef să scrie. El s-a ambalat și le-a zis, că nu-i nevoie să scrie, că pot să-și aducă niște reviste porno, la ore, și să le răsfoiască. Îmi dă bataie de cap, să repar ce strică, dar, pedofil mi-e greu să cred. Problema este că părinții sunt foarte porniți și va fi greu să mai rămâna în școală. La două, le aștept pe mame, să-mi aducă plângere scrisă. Le-am zis să vină fără bărbați.
-Cred că sunteți conștient de cât de greu este să găsim un alt profesor de limba engleză, în momentul acesta. Lucrăm cu foarte mulți suplinitori necalificați. Cei care sunt absolvenți de limbi straine nu bat șaizeci de kilometri, până aici. Își gasesc joburi la oraș.
-Știu, doamnă! Și în anii trecuți, am avut profesor necalificat. Important e să se integreze.
-Bine. Păi, ies cu Hilda, să prânzim și ne întoarcem după două, să vedem ce putem rezolva.
-Da, desigur. Vă aștept.
Hilda îmi zice să mergem pe jos, că nu e departe. Case săsești impunatoare, străzi largi, trecem pe lângă două magazine sătești. Intru să-mi iau țigări. N-am mai fost într –un magazin din ăsta, din copilărie. Mirosul mă transportă în urmă cu treizeci de ani. Găsești de toate aici: cuie, borcane, bluze tricotate, varză, ceapă, napolitane.
Mama Hildei ne asteaptă cu gomboți cu prune, smântână de casă și suc de mere proaspăt stors. Ne lasă să vorbim și se duce să-și vadă de găini și porci.
-Ce zici? Îți place la noi?
-E extraordinar! Cât costă o casă pe-aici?
-De ce ? Vrei să-ți iei casă?
-E faină atmosfera. Aș cumpăra o casă săsească, pentru vacanțe.
-Măi, Corina, acum vreo zece ani, încă erau ieftine. Acum, nu mai găsești sub patruzeci de mii de euro.
-Whaat!?
-Păi, s-au înmulțit pensiunile. E plin de turiști pe-aici. Vara, vin, de toate neamurile. E la modă turismul ăsta, în satele săsești, cu produse bio, cu ture pe bicicletă. Sunt traseuri, pentru cei interesați de bisericile fortificate, se organizează tot felul de workshopuri și tabere.
-Măi, să fie! Când veneam încoace, mi se părea așa de pustiu. Am zis că nici dracu nu se mai obosește să vină pe-aici. No, fain!
-Las’ că veniți la mine, în vizită, când vreți să scăpați de oraș. Am patru camere mari, libere.
Hai, să mergem la școală, că mă penalizează șeful!
– Și eu ard de nerăbdare să dezleg misterul.
Mama Hildei îmi înmânează o plasă plină cu gemuri și alte bunătățuri și mă îndeamnă să mai vin pe la ele. Îi promit că nu va dura mult.
Ajungem la școală. Liniște deplină. Directorul e singur, în birou, cu un teanc de hârtii pe masă.
-Ne îngropăm în hârtii, doamnă! Ajungem să le cărăm cu roaba.
-Vă înțeleg. Și la noi e la fel. Unde sunt părinții? Au plecat deja?
-Nu, doamnă. I-am sunat, că n-a apărut nimeni până acum. Una n-a raspuns, alta a zis că este la dispensar în satul vecin, că are un copil bolnav. Am sunat-o pe una, care era mai vehementă. A zis că n-au scris nimic, cam cu jumătate de gură, și că acum lasă de la ei, dar dacă se mai întâmplă ceva, îl omoară. Nu știu ce să zic. V-am facut să bateți drumul pân’ aici.
-N-am venit degeaba. Am descoperit un loc fascinant. Sunt sigură că voi reveni curând. Vă rog să-mi trimiteți plângerea, prin fax, dacă o primiți.
-Bineînțeles. Vă ținem la curent.
Drumul spre casă durează mult. Ocolesc pe la Drăușeni, cu gândul să zăresc cetatea țărănească, de pe vârful dealului. Mă opresc, la poale, și îmi aprind o țigară. Închid ochii și las razele soarelui să-mi mângaie obrajii. De mult timp, n-am mai fost așa relaxată. Vibrațiile telefonului mă întorc la realitate. Primesc un mesaj de la Hilda. Zice că s-a dus directorul nervos la părinții implicați în incident și i-a muștruluit că nu s-au prezentat la școală. I-a poftit să scrie declarația pe loc și, într-un final, au recunoscut că niciunul dintre ei nu știe să scrie.

Violeta Berea

Născută la 22.02.1973, absolventă a Universității Transilvania, din Brașov, și a Facultății de Litere, în 1997. Profesoară de Limba și literatura română. Locuiește în localitatea Șercaia, din județul Brașov. Autori preferati: David Lodge, Julian Barnes, Philip Roth, Jose Saramago, Camil Petrescu. A publicat proza scurta in revistele Iocan, Toplitera, Revista de Povestiri.