Salut, Lucian, și îți mulțumesc că ai acceptat interviul. Ne leagă pasiunea pentru SF. Eu am descoperit SF-ul în perioada liceului, prin intermediul Almanahurilor Anticipația de dinainte de ’89. Acolo, de exemplu, am citit pentru prima oară o povestire de Frank Herbert, cu mult înainte să aud de Dune. Tot pe vremea aceea am citit Trenul de noapte de Ioan Grosu (care de fapt nu scrie literatură SF, dar povestea aia avea ceva fantastic, chiar era potrivită). Cât de greu crezi că îi este unui scriitor de ficțiune să se apuce de SF? Dar invers? Cum ai descoperit tu SF-ul, îți mai aduci aminte exact momentul?
Nu pot să știu cum este cu transferul unui scriitor. Deocamdată nu sunt unul dintre ei, dar poate rezolv și acest amănunt în curând. Însă cititorul din mine consideră literatura ca fiind de calitate sau nu în funcție de ce a așternut sufletul autorului acolo. O carte este pur și simplu bună sau nu. Indiferent că este science fiction, romantică, istorică etc.
Bunica este vinovată de dragostea mea pentru fantezie în general și pentru science fiction în particular. Mi-a citit o groază de basme și multe romane de Jules Verne. Orele acelea minunate nu am să le uit vreodată. Mi-au deschis apetitul pentru citit. Și mă bucur că nu am făcut eroarea de a mă cantona doar într-o nișă.
Există mai multe reviste românești de proză SF. Ce ai vrut să aduci nou prin revista editată și finanțată de tine, ZIN, și ce greutăți ai întâmpinat? Pe măsură ce reușești să scoți noi numere (la ce număr ai ajuns?) ce sentiment simți că primează: frustrarea (că merge, de exemplu, mai încet decât preconizai) sau satisfacția (că, de exemplu, ai promovat un autor bun sau ai primit laude din partea cititorilor)?
Deocamdată există prea puține reviste românești în varianta tipărită în general. Iar calitatea în domeniul SF/F/H poate fi îmbunătățită. Mi-am dorit din copilărie un anume gen de publicație. Din păcate, nu a fost nimic pe piață în coordonatele dorite, și încă din adolescență am visat că voi face cândva o revistă bună. Nu suntem încă acolo, dar cărarea aleasă pare corectă. De la număr la număr, ne îmbunătățim performanțele.
ONG-ul care publică ZIN este abia la început de drum. Personal, nu sunt un milionar de hârtie măcar, iar toată echipa entuziastă nu este remunerată. Așadar, cu greu reușim să scoatem ZIN într-un ritm acceptabil. Acum vine în martie #5 și sperăm la un #6 înainte de 1 iulie.
Deocamdată, sentimental, cel mai important este că reușim un ZIN din ce în ce mai bun, de la număr la număr. #10 va fi un prag important.
Cum comentezi următoarea frază: „Internetul a devenit nouă biserică, în care oamenii intră zi de zi să-și găsească, într-un fel sau altul, spiritualitatea, fie aflând informații noi pe Wikipedia, fie publicând o poezie pentru care e apreciat de prieteni, fie rugându-se să primească cât mai multe like-uri”?
Totul este ceva trecător. Nu știu unde vom reuși să ajungem. Dar sper că nu vom cădea în letargie ca civilizație. Pentru că stelele sunt atât de aproape…
Ce părere ai despre știrea zilei: „Mii de oameni din toată lumea și-au dat astăzi întâlnire în fața zonei numite Area 51, bază militară din Nevada (unde existau zvonuri că ar fi închiși extratereștri sau că ar fi fost capturate rămășițe dintr-un OZN), promovând sloganul: să forțăm intrarea și să vedem ce se ascunde acolo, pentru că nu ne pot închide sau împușca pe toți.”
O furtună într-un pahar de apă. Nimic nu este ușor de dus la capăt. Mai ales dacă întotdeauna ne dorim să facă și să dreagă alții.
Care este cartea ta favorită și ce anume te-a fermecat acolo?
Povestea cred că au auzit-o atât de mulți oameni, încât voi plictisi o mulțime de cititori. Într-o seară, am avut o discuție aprinsă cu partenera mea de la acel moment. Am luat o carte la întâmplare din bibliotecă. Am devorat-o în următoarele 4 ore. A urmat o pauză de masă și un duș de refacere. Apoi am mai citit-o o dată. Proza respectivă este singura care m-a convins să o parcurg de două ori într-o noapte. Robert A. Heinlein este unul dintre mari alchimiști ai prozei SF, iar Stea Dublă este o simfonie a curajului și a determinării.
Recomandă cinci scriitori de SF, dintre care cel puțin unul să fie român.
Victor Kernbach este bătrânul lord al literaturii SF românești, pe care-mi place să-l mai parcurg din când în când. Liviu Radu, din păcate, ne-a părăsite prematur. Din generația actuală, Cristian M. Teodorescu și Florin Pîtea sunt niște magicieni ai cuvintelor. Dar pe turnantă vine noul val, cu Mihai Alexandru Dincă în frunte. Uite că am nominalizat doar români. Unul și unul.
În general (să zicem, făcând o medie), cât de bun consideri că e SF-ul românesc actual față de cel internațional?
Avem mult de lucru. Liviu Surugiu mi se pare singurul din țară care abordează scrisul în SF la un mod occidental, profesionist. Ar mai fi și Dănuț Ungureanu. În general, este dificil de trăit din scris în România. Dar cei care își doresc așa ceva ar trebui să privească în preajma noastră. Unde sunt polonezii în literatura SF și fantasy actuală? Și nu au un Dracula în dulap.
Am înțeles că ai activat în domenii diverse. Ai fost anticar, ziarist, activist în societatea civilă pe chestiuni de mediu, editor, te-ai ocupat cu tranzacții imobiliare. Ce te-a făcut să schimbi atâtea domenii? Unde ți-a plăcut cel mai mult? Unele mi-ar spune că am de-a face cu un tip pragmatic, materialist, cu picioarele pe pământ, iar altele cu un visător, un hipiot. Cum ești de fapt?
În funcție de conjuncturi, trebuie să evoluezi și să te adaptezi permanent. Oportunitățile apar și dispar. Oriunde am activat, am dat tot ce am putut la acel moment. Să fii boem este minunat. Dar cu atât mai reușit dacă ai și ceva pițule în pungă.
Care ar fi lucrul pe care l-ai schimba peste noapte în societatea românească? (societate, politică etc).
Încerc de ani de zile să schimb politica realizată în țara noastră. Dar, din păcate, până nu crește implicarea cetățenilor, este imposibil. Am fost la o ședință de consiliu general în care Bucureștiul a cheltuit aproximativ 100 de milioane. Euro. Nu că ar fi contat dacă erau doar lei. În sală eram singurul cetățean simplu prezent. Iar ședințele sunt publice.
Să presupunem că suntem prieteni foarte buni și te rog să-l publici în ZIN pe un amic de-al meu care ție ți se pare că scrie slăbuț. Ce faci?
Îi explic cum își poate duce proza la următorul nivel. Și încercăm să facem ceva mai bun din opera sa. Câteodată reușim. Din păcate mai și eșuăm. Așa este călătoria.
Părerea ta legată de extratereștrii. Există? Crezi că au vizitat Terra?
Nu cred că specia umană este buricul universului. Așadar sunt un adept al teoriilor matematice ce indică că există viață inteligentă și în alte părți, printre stele. Poate atât de diferită de a noastră încât este posibil să nu o recunoaștem. Referitor la eventuale vizite pe planeta noastră… sunt persoane mai în măsură să își dea cu părerea pe acest subiect.
Unde se găsește revista ZIN?
Pe redgoblin.ro sau direct la Oancea Lucian Cristian via facebook. Sper să diversificăm opțiunile de distribuție în curând.
Mă consider un bun povestitor şi atît.
Escroc S.R.L. este prima mea „poveste” de 500 de pagini, publicată de Humanitas în 2013 sub forma unui roman.
Am luat cu ea „Cel mai bun roman” la Concursul de Debut Literar Unicredit/Banca Ţiriac.
În martie 2015, am fost ales laureat al Le Festival du premier roman de Chambéry (juriu din Franţa).
Al doilea roman, LIFTUL, a fost publicat în 2019 la Humanitas, în colecția Scriitori români contemporani.
Apariție în numărul 5 al revistei Iocan: Pe Ana Lugojana.
Cel de-al treilea roman al meu, Ultima Armată a aparut în 2020 la Casa de Pariuri Literare.
Nominalizat pentru „cea mai bună povestire SF 2019” cu Ultima Frontieră apărută în numărul 5 al revistei CSF. O altă povestire SF poate fi citită în revista Galaxia 42 unde deasemenea colaborez: Sferoidul. Locul 2 la Concursul Național de proză scurtă SF Helion 2021 (locul 1, neacordat):
Artificial
Locul 1 la acelaşi concurs din 2021 cu Maşina de teleportat contrafăcută.
Volumul de povestiri SF cu titlul Artificial apărut în 2022 la editura Pavcon.
În prezent, scriu un mini-roman SF cu titlul (provizoriu) Abundent.
Interesant inteviul., cu întrebări directe și diverse. Nu știam de revisa asta. Mă așteptam să îl menționeze și pe Florin Giurcă. Mi-a plăcut și onestitatea răspunsurilor.
”Să fii boem este minunat. Dar cu atât mai reușit dacă ai și ceva pițule în pungă.”
Florin scrie la „competitie”: revista CSF (Club SF) a lui Constantin Pavel care are si editura Pavcon. (Pav de la Pavel si Con de la constantin, in caz ca nu te-au prins :) )
Merci de semn, Daniela..
Uitindu-ma mai atent la coperta, observ ca Florin scrie si aici! :)
De fapt prin Florin am intrat in contact cu Lucian, era logic…
Eu sunt membru în cenaclul lui Lucian Oancea, Wolf Pack, alături de F. Pitea și de alții, unde, printre alte lucruri, se dezvoltă și materialele care apar în ZIN. Despre cenaclul ăsta chiar ar fi meritat să se vorbească în discuție, și nu e singurul, Oancea mai conduce încă un cenaclu literar de SF. Ambele își au originea în taberele de vară de la Atlantykron, unde el se numără printre organizatori.
Interesant, si cum interactioneaza membrii cenaclului, in persoana sau in conferinta web?
Lucian a fost ocupat si mi-a raspuns la intrebari dupa mai bine de o luna. Din cauza asta am ratat formatul meu preferat de interviu, cu paragraful intro personalizat. Asta pt ca in mare parte am uitat detaliile convorbirii telefonice cu el, care s-a derulat inainte de sarbatori. Dar pe scurt am fost uimit de cit de prompt era, cit de dornic sa vorbim cit si de tonul prietenos. Cu toate ca vorbeam prima oara cu el, nu aveam impresia ca ar fi un strain.. pasiunea care-l animeaza cind vorbeste de SF e in sine o experienta interesanta. Tocmai pasiunea aia (intr-un fel copilareasca, dar o inteleg pt ca si eu sint la fel) m-a facut sa cred ca are in jur de 30 de ani. De fapt are mai mult… Oricum, cind auzi ca cineva finanteaza din buzunar un proiect si ca nu se lasa dupa 5-6 numere chiar daca nu a ajuns la „break even”.. simti o admiratie pe care e normal sa o ai pentru un tip care parca nu apartine lumii materialiste in care ne aflam. Dealtfel senzatia mea la telefon, dupa felul cum vorbea, atitudinea placuta, energie, spontaneitate, deschidere.. a fost ca dialogam cu cineva demult plecat din Romania. Haha, stiu, suna rau pt Romania :)
Ședințele cenaclului au loc la el acasă, în București. Mie îmi e destul de greu să ajung, cu toate astea am participat în total de vreo 5- 6 ori.
Trebuie sa fie interesant. Mi-ar place sa iau parte la asa ceva. Pe vremuri chiar ma duceam la niste sedinte din astea de redactie la care ma amuzam copios pt ca luam contact cu tot felul de personaje. Cu cit oamenii sint mai profesionisti si se pricep mai bine la ce fac, cu atit chestiile astea sint mai plictisitoare. Ai nevoie de un Agamita Dandanache, un Farfuridi, si imi imaginez ca printre scriitori de SF nu exista din astia :)
Stai.. ba exista! (Iar am uitat cum il chema pe marele scriitor de SF cu 100 de carti revenit in Romania din Montreal.. ala cu pagini in trei limbi de circulatie pe wikipidia :) )
Eu sunt scriitor independent, loool. Cristian face niste erori haioase. Ca si Haulica, un haios si el care rescrie Istoria SF-ului in mod partizan si de neinteles. Sunt multi scriitori care scriu la nivel international si sunt publicati in intreaga lume. Pe unul dintre ei il cunosc bine. E un scriitor independent.
Salut, Ovidiu. Independent sint si eu, dar in sensul ca nu suport nici o editura/organizatie/critic si nici vreuna din aceste entitati nu ma suporta pe mine (sau site-ul Liternautica). Dar asta nu inseamna ca traiesc din scris sau ca site-ul e de unul singur independent financiar.
Eu cred ca Lucian a vrut sa spuna ca acei doi scriitori de SF ar putea trai din scris, daca ar fi tradusi – cu alte cuvinte proza lor SF e la nivelul a ce se cumpara in librarii in Occident. Asta nu inseamna ca scriu mai bine ca ceilalti, ci ca au doza perfecta de science background/stapinire dialog/idee originala si stiu sa dezvolte povestea intr-un mod destul de comercial ca sa se poata fi de succes la public.
Nimeni nu a spus ca tu nu ai putea face asta dar deocamdata seria scrisa de tine cu omul valurit nu poate „ajunge” la consumatorul mediu de literatura SF. Asta e parerea mea, nu a lui Lucian :)
Se zgârcește în declarații, probabil ca să nu intre și în realitatea înconjurătoare în sfera fanteziilor. Cât de metaforic a spus: „stelele sunt atât de aproape – ca efect al antiletargiilor…” De comun acord cu el că viața nu se rotește numai în jurul pământului. M-a bucurat popasul. Felicitări amândorura!