Viață și pitoresc la expoziția de pictură și grafică Sorin Adam

„Expresivitate”, „compoziție”, „culoare”, „echilibru”, iată câteva cuvinte invocate de cronicarul de artă ori de câte ori vine vorba de picturile lui Sorin Adam. Să fie toate aceste cuvinte cuprinzătoare și definitorii pentru stilul și tehnica de lucru ale artistului? În cele ce urmează, provocată de o expoziție găzduită de Biblioteca Academiei Române din București, sala „Theodor Pallady”, între 21 și 25 octombrie 2019, îmi propun să privesc „altfel” plastica lui Sorin Adam. Mai înainte însă, să prezint artistul.

S-a născut la Ploiești la 22 august 1968, într-o familie cu aplecare spre arte. A urmat gimnaziul și liceul din Ploiești, apoi, la îndemnul familiei, s-a gândit să dea examen de admitere la Academia de Studii Economice din București. N-a fost să fie. În 1991, s-a înscris la Academia de Arte din București (secția pictură, clasa profesorului Teodor Moraru), pe care o absolvă în 1996. Primul an de facultate avea să-i aducă confirmarea că este pe drumul bun: participă la Expoziția internațională Amici del Pomero, Milano, Italia, și este premiat. A mai contribuit la destinul său artistic întâlnirea, aproape miraculoasă, cu profesorii Vasile Grigore, Marius Cilievici, Traian Brădean și cu pictorul Mihai Bandac[1]. În paranteză fie spus, Sorin Adam pictează astăzi în atelierul de creație al fostului său maestru, pictorul Vasile Grigore (la rândul lui, școlit și îndrumat de mai cunoscuții Rudolf Schweitzer-Cumpăna, Samuel Mutzner și Jean-Alexandru Steriade)[2].

Deși nu este la primul vernisaj, Sorin Adam expune pentru prima dată la sala Theodor Pallady a Bibliotecii Academiei Române din București. De cele mai multe ori a expus la Galera artelor de la Cercul Militar Național București. Amintesc aici Expoziția din martie-aprilie 2010, când a expus alături de bine cunoscuții Vasile Grigore, Traian Brădean și Augustin Costinescu[3]. Faptul că un tânăr debutant își prezintă lucrările alături de nume consacrate ale picturii contemporane românești este o realizare remarcabilă, demnă de consemnat. În noiembrie 2018, Sorin Adam revine la Galeria artelor[4] cu o nouă expoziție personală. Afișul expoziției reproduce tabloul „Piață în Vietnam“ și invită publicul într-o călătorie vizuală prin diferite locuri ale Orientului îndepărtat. La alcătuirea ei stă documentarea întreprinsă de artist, cu câtva timp în urmă, în Vietnam, Cambodgia și India. Pe lângă peisaje pitorești, majoritatea exponatelor din expoziție au ca bază narativă viața de zi cu zi a localnicilor din aceste ținuturi. Să luăm lucrarea „Hua Long (Vietnam)”. Într-un cadru mirific sunt plasate patru bărcuțe ai căror proprietari vâslesc sau aruncă năvodul în căutare de pești și ierburi, pe când, în depărtare, intră în cadru două bărci cu pânze. Case plutitoare, apă de culoarea smaraldului, munți stropiți de valuri și acoperiți de vegetație formează un fundal convingător pentru a spune povestea personajelor din prim planul compoziției. Nimic nu e de-a valma. Fiecare subiect sau obiect își are rostul lui în imagine. Scena emană naturalețe, armonie, liniște și simplitate. De fapt, atmosfera de serenitate și impresia de permanență domină întreaga expoziția, iar pânze precum „Delta Mekongului”, „Peisaj din Laos”, „Mekong”, „Orezarii”, „Interior (Vietnam)”, „La templu (India)”, „În deșert (India)”, „Din Sapa (Vietnam)” sau „Joc de copii” sunt alte exemple grăitoare[5]. Imaginile, în formate mari sau potrivite, sunt pictate într-un stil clar, fără nicio urmă de ambiguitatea încețoșată, cu grijă pentru desen, formă și perspectivă, iar culorile – nuanțe de albastru, roșu, verde, galben – sunt intense, expresive și vibrante. Ele dau scenelor formă, adâncime și impresia de mișcare.

Ce e definitoriu pentru pictura lui Sorin Adam? Răspunsul nu-i ușor de formulat. Nu e doar senzația de volum sau de mișcare, nu e doar culoarea. Cred că imaginile sunt singulare pentru că narează și lasă impresia de timp în desfășurare. Nu toată povestea se întâmplă sau se consumă în aceeași clipă. La această senzație contribuie, mai cu seamă, maniera sa de a picta. De exemplu, apele din picturile lui Sorin Adam sunt foarte reușite. Să  pictezi apa nu e deloc ușor: se află tot timpul în mișcare, iar umbrele reflectate în apă se schimbă de la o clipă la alta, după lumina soarelui și adierea vântului. Când începe o pictură, Sorin Adam schițează și notează cu pensula pozițiile, culorile și tonurile după o imagine fotografică sau un model. Apoi așterne culorile crude, cu forță și convingere direct din tub, fără să se teamă de nuanțele saturate sau de contrastele puternice. Am văzut la expoziția de la sala „Theodor Pallady” imagini splendide (Delta Dunării, Barcă la Sulina, Peisaj din Santorini, Peisaj din Bretania,  Peisaj din Balcic, Amintire din Goa, Case la Balcic etc.), care derivă din fotografiile făcute la fața locului, dar cărora Sorin Adam le-a adăugat o vivacitate cromatică proprie: verde rece și albastru turcoaz, roșu carnivor și galben auriu, maro de castane coapte și portocaliu puternic. În esență, culorile de pe pânză sunt culorile specifice naturii locului, însă variațiile simfonice ale diferitelor tonuri de verde, galben, albastru, maro, oranj și cadmiu sunt cele care dau savoare picturilor și îl fac pe pictor lesne de identificat.

De fapt, vivacitatea cromatică a picturilor sale avea să-l uluiască chiar pe fostul său profesor, pictorul Vasile Grigore, atunci când i-a vizitat atelierul, în iulie 1999. După „câteva ore” petrecute în atelierul lui Sorin Adam, Vasile Grigore avea să noteze: „Figurativ prin concept și sentiment, cu splendide viziuni cromatice în scala luminii, cu o picturalitate expresivă în care materia-culoare îmbrățișează splendid starea picturală. Între formă, culoare, valorație, echilibru plastic este menținut de culoarea autentică pe care Sorin Adam o simte ca pe o necesitate vitală. De altfel, tocmai echilibrul pictural creat de forme, culori și valorații, indiferent de subiect, definește convingător personalitatea acestui talentat pictor cu destin de mare artist”[6]. Ceea ce spunea profesorul Vasile Grigore în 1999 se reconfirmă cu tărie în tablourile expuse de Sorin Adam la sala „Theodor Pallady”. Deosebirea e că din 1999 intensitatea cromatică a tot sporit, devenind amprenta distinctivă a lui Sorin Adam, „semnul” care îl face recognoscibil oriunde ar expune. Tot profesorul Vasile Grigore îl vedea pe Sorin Adam ca pe un vrednic continuator al mai cunoscuților „Gh. Petrașcu, N. Dărăscu și C. Baba”[7].

Revenind la expoziția de la sala „Theodor Pallady”, pe lângă peisajele deja invocate, am mai putut admira pe simeze câteva naturi statice cu fructe, ulcioare, râșnițe și ghiumuri și două peisaje citadine de iarnă. Cred că acestea din urmă sunt un bun exemplu de a sublinia meșteșugul artistului de a zugrăvi zăpada, forma solidă a apei. Pictura cu femeia mergând prin nămeți sub un cer care se reflectă pe zăpadă este fermecător și îmi amintește de tabloul „Coțofana” a lui Claude Monet de la Musée ď Orsay, Paris, Franța. Pentru a reda atmosfera de iarnă, Sorin Adam a recurs la o combinație nesfârșită de nuanțe de alb, obținute probabil prin infuzia cu violet, ocru și albastru, pe care le-a așternut pe pânză cu tușe ample și rapide de penel, fapt ce a făcut ca neaua din pictură să capete lumini și umbre, dând senzația că este diferită de la un loc la altul și în continuă schimbare.

Părăsind expoziția, am avut sentimentul că esența picturii lui Sorin Adam stă în faptul că manifestă o preocupare plină de înțelegere pentru oamenii care populează peisajele sale. Unele tablouri mi-au părut prea frumoase, altele, cele mai multe, pline de viață. Și viața în arta lui Sorin Adam înseamnă să simți, atunci când privești feluritele scene din tablouri, mirosul mării și al tămâii de la biserică, înseamnă să auzi sunetul fluierului mânuit de un copil sau icnetul oamenilor atunci când adună snopii de orez ori înfig prăjinile în apă.

______________

[1] Sursa primară a acestor informații o constituie interviul  înregistrat de mine cu pictorul Sorin Adam (realizat în atelierul artistului, în luna mai 2019).

[2] Vezi biografia lui Vasile Grigore, în Catalogul expoziției de pictură Vasile Grigore, Traian Brădean, Augustin Costinescu, Sorin Adam. Cercul Militar Național București. Galeria artelor, 15 martie-01 aprilie 2010.

[3] Ibidem.

[4] Catalogul expoziției de pictură Sorin Adam. Cercul Militar Național București. Galeria artelor, 2018. Catalogul poate fi consultat la adresa http://artportfolio.ro/expozitie-de-pictura-semnata-sorin-adam-galeria-artelor-cercul-militar-national/

[5] Vezi Catalogul expoziției de pictură Sorin Adam, Cercul Militar Național București. Galeria artelor, 2018.

[6] Album de pictură Sorin Adam, 2010, p. 4.

[7] Ibidem.

Lidia Trăușan-Matu

Doctor în istorie la Universitatea din București, lector la Facultatea de Medicină, UMF „Carol Davila”, București. Este interesată de istoria medicinei românești și universale, cu accent pe evoluția ideilor medicale; de istoria societății românești în secolele XIX și XX, cu accent pe istoria burgheziei și a intelectualității din spațiul românesc și occidental, pe procesul de modernizare și occidentalizare al României, pe relațiile culturale
româno-occidentale și româno-orientale. O altă dimensiune a preocupărilor privește istoria ideilor și a mentalităților și istoria artelor.
Cea mai recentă publicație: Cronica de artă. Despre pictori și tablouri în paginile gazetelor românești din veacul al XIX-lea (1860-1900), editor, 2 vol., Cluj-Napoca, Editura Mega, 2017 și 2018.