Daniel Dorosan: Pentru cititorii din România ai devenit cunoscut mai ales pentru Eros, magie, și asasinarea profesorului Culianu, o carte ce a câștigat Premiul Carl Sandburg în 1997. În prezent activezi ca profesor de literatură non-ficțională la Catedra de Engleză a Universității DePaul din Chicago, iar articolele tale au apărut în publicații precum Lingua Franca, Chicago Tribune, Chicago Magazine ori The Sciences. Aș dori să ne îndreptăm atenția mai întâi spre cartea care mai suscită interes și acum, cazul Culianu fiind în continuare deschis. Considerat un expert în gnosticism și magie renascentistă, profesor de istoria religiilor, prieten și discipol al lui Mircea Eliade, I. P. Culianu a fost asasinat pe 21 mai 1991, în jurul orei 13, într-un grup sanitar al Universității din Chicago. Numele ucigașului, identitatea celor din spatele acestuia, dacă au existat, precum și motivele crimei au rămas până astăzi necunoscute. Asasinatul prin împușcare arată o anumită grabă și presupune asumarea anumitor riscuri pentru a scoate din joc un om. Culianu a fost ucis în miezul zilei, tocmai la locul de muncă, la Universitatea unde preda. Ar fi putut fi ucis chiar la domiciliu, ori ar fi putut fi urmărit pe stradă și ucis noaptea, prin strangulare sau înjunghiere, de exemplu. Chiar dacă a fost ucis într-o toaletă, spațiul din jur era permanent înțesat de studenți, profesori ori personalul auxiliar al Universității. Așadar, care crezi că a fost motivul, acțiunea iminentă pe care I. P. Culianu urma s-o întreprindă, încât singura soluție a fost eliminarea sa în grabă, cu riscuri considerabile?
Ted Anton: Da, exact, ai dreptate. Uciderea lui a avut un stil de execuție absolut neobișnuit, cu mare risc, o crimă făcută de ziua onomastică a mamei sale, în toaleta bărbaților, cu o singură împușcătură în ceafă, fără ca să-i fie luat vreun obiect. Este clar o execuție menită să umilească. În acele zile, Culianu plănuia să se întoarcă în România, unde ar fi fost solicitat să-și spună opinia despre noul guvern. El a fost un susținător al Regelui și era deja urmărit și amenințat în Statele Unite. Da, știu că oamenii vor spune că nu era o persoană foarte cunoscută în politica românească. Cu toate acestea, acum știm despre uciderea mai multor jurnaliști, mai puțin cunoscuți, de către regimuri de tip Putin – în mod obișnuit – adesea urmate de aceleași campanii de dezinformare, menite să lanseze suspiciuni asupra victimei. A fost un moment foarte fluid în România, cu demonstrații și revolta tinerilor care nutreau speranța unei adevărate și reale reforme democratice, care să conducă la procesele tuturor persoanelor din fostul regim comunist, iar dacă această ucidere a fost parte din efortul de a încetini și de a suprima astfel de reforme, atunci e evident că a funcționat.
Daniel Dorosan: În luna aprilie a anului 1991, practic doar cu o lună înainte de uciderea sa, profesorul Culianu participa la vizita Regelui Mihai la Chicago, organizată de Octavian Cojan, un membru al diasporei românești din regiune. Este cunoscut faptul că, în acele zile, românii i-au cerut Regelui să preia puterea în România. În anii ’80 Regele mai efectuase o vizită aici, unde se întâlnise cu Mircea Eliade. Revenit peste ani, Regele Mihai l-a folosit drept ghid pe Ioan Petru Culianu, pentru a-i prezenta casa lui Mircea Eliade, biblioteca unde acesta studia ori Catedra sa de Istorie a Religiilor de la Universitate. În tot acest periplu, este posibil ca profesorul Culianu să-i fi prezentat Regelui teoriile sale legate de manipularea maselor, de exemplu, care i-ar fi putut înlesni acestuia preluarea puterii și reîntoarcerea la tron. Din informațiile tale, a existat un plan al readucerii Regelui în țară? A fost Culianu implicat în mod concret?
Ted Anton: Da. Bună întrebare. Culianu fusese de acord să-l sprijine pe Rege și, așa ciudat cum ar suna, în acel moment el era un simbol al democrației, și încă unul periculos pentru regimul de la București. Culianu promisese solemn să colaboreze cu Regele pentru a-l readuce pe acesta în viața politică. Tocmai îi trimisese cărțile sale Regelui, cărți care i-au și fost furate, de altfel. Deci, da, Culianu a fost implicat într-un mod concret într-o serie de pași pentru a-l readuce pe Rege în țară.
Daniel Dorosan: Hai să încercăm să clarificăm contextul anchetei FBI. Federalii au preluat cu ceva întârziere cazul de la Poliția locală. În mod uzual, FBI-ul preia anchete de la Poliție, doar dacă delictul afectează interese federale, nu fapte de drept comun. Ce motiv de jurisdicție/competență a fost invocat pentru preluarea dosarului?
Ted Anton: FBI-ul a fost inclus în anchetă, însă doar cu un rol consultativ, întrucât ieșiseră la iveală dovezi despre faptul că această omucidere ar fi putut avea un motiv politic. Niciodată nu a preluat conducerea anchetei, deși a trimis o delegație pentru a investiga cazul în România.
Daniel Dorosan: Cum explici totuși faptul că FBI-ul nu a cerut niciodată, în mod oficial, o comisie rogatorie în România?
Ted Anton: Cred că la acea vreme exista încă o neîncredere în forțele de ordine și structurile informative românești. Agenții FBI trimiși în România mi-au spus că erau urmăriți în timp ce încercau să-și facă munca acolo.
Daniel Dorosan: Secretara Gwen Barnes, singura persoană care pare să-l fi văzut pe presupusul asasin, e chemată de FBI să ajute la realizarea portretului robot la mai bine de 3 ani de la crimă. Portretul robot este dat publicității după încă un an. Nu ți se par niște termene exagerat de mari? Cum se justifică “relaxarea” anchetei în acest punct?
Ted Anton: Ba da, și eu cred lucrul acesta. Cred că diverse grupuri din SUA, cum ar fi Universitatea de la acea vreme sau Poliția, nu erau foarte nerăbdătoare să facă un efort prea mare pentru a soluționa crima. Unii doreau ca acest fapt să fie uitat, pentru că aveau de-a face cu un nume mai puțin cunoscut în politică, precum Culianu.
Daniel Dorosan: În Pergamentul Diafan, Ioan Petru Culianu pomenește de Colegiul invizibil al celor 8, un organism care ar fi subzistat de-a lungul istoriei și a cărui unică atribuție ar fi fost paza Bibliotecii din Alexandria, un tezaur inestimabil de înțelepciune, care de fapt nu ar fi dispărut niciodată. Autorul menționează chiar pe unul din membrii Colegiului din timpurile noastre – Jorge Luis Borges – sugerând totodată posibilitatea înlocuirii sale postume cu Umberto Eco. Lăsând la o parte ficțiunea, ai avut vreun indiciu că profesorul Culianu ar fi fost și el membru al unei societăți secrete sau al vreunui cerc de putere ocult?
Ted Anton: Nu cred că a fost membru al vreunei societăți de genul acesta. El scria literatură de ficțiune. Iubea ficțiunea ezoterică, cu accente polițiste, de toate nivelele, cel mai înalt fiind reprezentat de scrierile lui Borges.
Daniel Dorosan: Profesorul Culianu susținea că Giordano Bruno n-ar fi fost ars pe rug de Inchiziție pentru c-ar fi sprijinit teoria lui Galileo Galilei (ipoteza neverosimilă, de altfel, în contextul cruțării autorului ei), ci din cauză că ar fi publicat De Vinculis in Genere, care prezenta tehnici de manipulare, asimilate magiei în acea epocă. De reținut că Bruno menționează calea vizuală drept principala poartă de intrare a celui care caută să lege, adică să manipuleze. Nu întâmplător, România a fost supusă unei intense manipulări în ultimele trei decenii, un rol primordial avându-l televiziunile controlate politic. Trăim la începutul unei ere post-adevăr, în epoca fake news-urilor, unde formarea opiniei publice e supusă emoțiilor, mai mult decât faptelor sau argumentelor. Cum crezi că poate fi combătută manipularea în zilele noastre? Cum ar fi procedat astăzi Culianu pentru a-și dezvrăji propriul popor?
Ted Anton: Absolut, foarte bună întrebare. Primul lucru pe care l-ar spune Culianu este că adevărul și libertatea contează. Scrisul contează. Viața și moartea lui demonstrează că munca pe care o faci tu însuți, Dan, și pe care o fac toți scriitorii și jurnaliștii, pentru a investiga corupția și a-i face pe liderii politici răspunzători, prezintă pericole de viață și de moarte în fiecare zi. Al doilea lucru pe care l-ar spune este că dezinformarea din platformele de social media, de tip Putin, este o prelungire a practicilor vechi de secole, mergând până la Renaștere, care fac în așa fel încât elementele contrafăcute și falsurile să pară reale, veridice. Rezultatul este că oamenii chiar vor vota și vor gândi într-un mod care este contrar propriilor interese, din cauza confuziei cauzate de știrile false manipulate de cei aflați la putere. Culianu ar fi fost prezent peste tot în alegerile prezidențiale americane din 2016 și ar fi fost un comentator extraordinar și asupra acestei campanii decisive din 2020. La fel de prezent ar fi rămas și în ceea ce privește politica din țara sa natală. Ne lipsește enorm erudiția lui acum.
Daniel Dorosan: Singurul demnitar al regimului Iliescu, de la începutul anilor ’90, care avea vreo legătură cu ezoterismul și domeniul societăților secrete era Gelu Voican Voiculescu, a cărui pasiune pentru misticism este deja cunoscută. Doar el ar fi putut cunoaște capacitățile profesorului Culianu și implicit, pericolul pe care-l reprezenta acesta pentru noua putere de la București. Ne poți spune cine ți l-a indicat pe Voican Voiculescu drept presupus “artizan” al asasinatului care a zguduit orașul Chicago în primăvara anului 1991?
Ted Anton: Da, așa este: Voiculescu este singura figură centrală a Revoluției și a regimului ulterior instalat la putere care îl cunoștea pe Culianu. Ar trebui să spun că l-am intervievat în timpul mandatului său de ambasador și a fost foarte jignit că ar fi asociat în vreun fel cu această crimă.
Daniel Dorosan: Viața ta personală a fost afectată în vreun fel în toți acești ani, în urma cercetărilor pe care le-ai făcut? Ai primit amenințări, te-ai simțit urmărit?
Ted Anton: Da, la început, când am venit pentru prima dată în România prin intermediul unui fond de finanțare pentru jurnalismul de investigație, în 1992, dar și acasă, în Statele Unite, am primit numeroase apeluri telefonice, în care apelanții mă sunau și apoi închideau. FBI-ul a venit la mine acasă și ne-am gândit să montăm un sistem de înregistrare. Apoi, de două ori, în cadrul unor interviuri cruciale cu figuri cheie din România, linia telefonică a fost întreruptă brusc. Părea clar că mai e cineva pe fir și ascultă. Altfel, viața mea personală s-a schimbat, în sensul că teoriile lui Culianu m-au învățat foarte mult despre cum să înțeleg felul în care mintea poate să inventeze lumi imaginare și să le exprime atât de realist, încât ele chiar să devină reale în cele din urmă. Mă gândesc la el aproape în fiecare zi. El ar putea să explice exact cum operează știrile false în politică și în platformele social media în zilele noastre.
Daniel Dorosan: Există informații că anumite pasaje din cartea pe care ai scris-o despre asasinarea profesorului Culianu au fost cenzurate înainte de publicare, cu acordul tău personal. Confirmi această ipoteză? Ne poți oferi măcar niște indicii despre ce ar fi conținut ele?
Ted Anton: Ei bine, cartea a trecut printr-o revizuire juridică foarte atentă, efectuată de către Universitatea Northwestern, ceea ce este de înțeles, și s-a cerut ca această carte să aibă o documentație publică disponibilă, în sprijinul a tot ceea ce am scris acolo. Așadar, n-a existat o cenzură externă, ci mai degrabă o revizuire internă, strictă, care-a ajuns să fie mai prudentă decât mi-aș fi dorit. Pe de altă parte, longevitatea cărții se datorează și faptului că a fost atât de atent scrisă. Tot ce se află în ea a trecut proba timpului, ceea ce este posibil să nu se fi întâmplat dacă ar fi fost mai puțin îngrijită. Deci, nu, nu lipsesc pasaje lungi din carte.
Daniel Dorosan: Cartea ta despre profesorul Culianu a fost cu certitudine un succes. Să discutăm puțin și despre ce ai mai scris între timp. Alte două cărți de nonficțiune mi-au atras atenția în mod deosebit. În The Longevity Seekers: Science, Business, and the Fountain of Youth faci o prezentare a captivantului demers al oamenilor de știință, al laboratoarelor de cercetare și al companiilor de medicamente în găsirea unei soluții magice pentru extinderea speranței de viață a oamenilor. Lăsând la o parte consecința implicită a suprapopulării planetei, cum ar fi ca cineva să trăiască veșnic? Ar face față umanitatea, din punct de vedere psihologic, la o asemenea provocare?
Ted Anton: Probabil c-ar fi mai degrabă un blestem să fii nemuritor. Cred că cei mai mulți dintre noi sperăm la două decenii suplimentare de sănătate bună în plus și atât.
Daniel Dorosan: Ultima ta carte, Planet of Microbes: Perils and Promise în the Earth’s Essential Life Forms explorează un teritoriu mai puțin cunoscut, cel al microorganismelor și rolul lor, uneori benefic, alteori de temut pentru umanitate. Într-o societate care își face rău singură prin alterarea mediului înconjurător, ar putea microbii, într-un final, să ne salveze de noi înșine?
Ted Anton: Aceasta este o întrebare fascinantă, deoarece lumea se confruntă cu multiple crize legate de climă, poluare, criza medicală și cea energetică. În prezent, există multe cercetări și investiții în ingineria genetică a microorganismelor pentru a dezvolta noi medicamente, combustibili, îmbrăcăminte, alimente și pentru a ne oferi posibilitatea de a recicla deșeurile. Această nouă biologie sintetică promite să ne ajute să facem față celor mai mari provocări.
„A story is not something of this world. A real story requires a kind of magical baptism to link the world on this side with the world on the other side.” (H.M.)
Aflarea adevarului, fake news, manipulare, manipulatori, regi, regine si dictatori. Uneori vad cum formatorii de opinie sunt chiar ei manipulati iar masele manipulate manipuleaza ele insele masa de formatori. Mi-ar placea sa citesc la un moment dat ceva legat de plamadirea convingerilor unui personaj, geneza crezului sau despre adevar, adevarul sau, bineinteles. Convingerile unui om sunt zamislite cu mult inainte ca acesta sa citeasca o stire, sa urmareasca pledoaria unui ,,formator de opinie,,. Opiniile nu se formeaza. Ele sunt formate de mult. Ca formator de opinie ai sansa sa te intalnesti cu cei care gandesc ca si tine, din motive obiective, sau sa nu te intalnesti cu ei. Acestia din urma fie te ignora fie te injura, iar primii te abroba sau te lauda. Impresia ca discutand si argumentand (de obicei preluand teze de la cei care gandesc ca si tine) poti schimba gandirea cuiva mi se pare o naivitate. Viata mi-a confirmat asta. Cred ca ,,prostimea,, e mult mai greu de manipulat (daca nu imposibil) decat cred manipulatorii. Fiecare ar trebui sa caute adevarul in el insusi. Dar deh, si gura manipulatorilor, formatorilor trebuie sa mananca o paine.
Intotdeauna este mai usor sa manipulezi o multime decat un singur individ. Spectacolul grotesc al manipularii maselor din aceste saptamani de carantina si post-carantina cred ca e graitor de la sine. De aceea, cred c-ar fi fost aproape imposibil sa schimbi parerea unui cunoscut, de exemplu, inainte de aparitia crizei sanitare, incercand sa-l convingi ca termometrul e „unealta diavolului”. Insa atunci cand este invocat argumentul autoritatii (o autoritate de multe ori inchipuita), masele inghit pe nemestecate tot ce li se livreaza, si uite asa, cunoscutul tau ajunge sa creada ceva care n-ar fi acceptat in alte conditii. Daca el a citit pe site-ul cutare, cu un nume/domeniu de internet atragator pentru anumite categorii de populatie (crestinii ortodocsi, de exemplu), informatia respectiva este evaluata dintr-o data altfel si categorisita drept adevar sau lucru cert.
Interesant interviul. Tin minte ca am fost destul de socat la vremea respectiva de stirea mortii prof Culianu doar imaginindu-mi ce usor este sa ucizi un om in tara aia: cum sint toaletele in America de Nord, criminalul doar s-a urcat pe wc-ul din cabine alaturara si l-a impuscat probabil in cap. Culianu nici nu a avut timp sa realizeze ca e ucis. Sau asa mi-am imaginat eu. Un student ofticat ca a luat o nota prea mica, sau cine stie ce altercatie minora (cit sa nu dea politia de ea) dar destul de serioasa in mintea unui schizofrenic? Eu cred ca e doar o coincidenta ca a fost omorit de ziua mamei lui.
Da, au fost emise, chiar in mod oficial, diverse ipoteze. Multe din ele sunt insa desfiintate in cartea lui Ted Anton, ori de o simpla conectare logica a punctelor. Una din ipotezele emise asupra motivului care a stat la baza asasinatului are o dubioasa sorginte comunistoida, fiind probabil raspandita de regimul Iliescu si fostii securisti aflati in proximitatea sa. Daca imediat dupa „Revolutie” ar fi fost adoptata Legea Lustratiei in forma ei cea mai radicala, probabil ca profesorul Culianu ar mai fi trait si acum.
Nu știu dacă am apreciat mai mult calitatea informațiilor furnizate de invitat, nivelul de detaliu adăugat de reporter, sau tema în sine.
E și va rămâne, cu siguranță, unul dintre marele mistere ale epocii comuniste. Ideea care mă intrigă pe mine în legătură cu moartea lui Culianu este asta: nicăieri în lumea asta nu poți scăpa de un inamic puternic, care vrea să te elimine.
PS: Cornel, știu ce an era, dar în 89 comunismul nu s-a terminat sec, luându-și catrafusele și ducându-se acasă. Datele sunt așa, pentru istorie :) Mecanismele și instrumentele comunismului (în România) acționează și astăzi!
@Pavel Era 1991, comunismul cazuse, de doi ani era neocomunism democratic :)
Asa e, nu poti spune ca traiesti in capitalism, atat timp cat inca esti condus la toate nivelele de fostii comunisti, securisti si odraslele lor. Ce am trait dupa simulacrul „Revolutiei” a fost doar o adaptare a comunismului local la noua realitate geopolitica mondiala, iar Culianu a prevazut cumva asta (desi suna paradoxal), chiar inainte de decembrie ’89.
Vedete, politicieni, reprezentanți de vârf ai mass-media, bisericii, culturii, finanțelor, lideri de opinie etc., nu prea sunt chiar de capul lor, ci se află în permanență sub incidența unor reguli stricte.
Ce fel de reguli, când sunt „promulgate”, cine le impune, cine veghează modul în care sunt sau nu respectate, cine stabilește sancțiunile și punerea în aplicare a acestora, greu de spus. Probabil că fiecare dintre noi are un anumit punct de vedere care rămâne, în cele mai multe cazuri, la acest statut.
Este aproape cert, așadar, că și profesorul Culianu, din momentul în care a atins un anumit statut, ar fi trebuit să se supună acestui tip de rigori. Că s-a supus, sau cât s-a supus, probabil că nu vom afla niciodată precis, situație întâlnită și în alte cazuri similare.
O carte care încearcă să răspundă, documentat și romanțat, unor astfel de întrebări, sau, cel puțin oferă o alternativă destul de plauzibilă a premizelor și derulării în timp a acestei cvadraturi, pe care am citit-o cu interes și plăcere și pe care o recomand celor ce nu au avut ocazia să o citească până acum: „Migrații”, de Laurențiu Orășanu, apărută cu cinci ani în urmă, la editura Eikon.
Lectură plăcută!
Pare interesanta cartea recomandata, chiar nu auzisem de ea. Multumesc.
Un interviu atât de interesant, și atât de dinamic. Dacă profesorul Culianu iubea ficțiunea ezoterică, mai mult ca sigur că era membru al unei societăți secrete sau al vreunui cerc de putere ocult, altfel nu ai cum să dai credibilitate și nu ai cum să fii atât de pregătit în expunerea atât de reușită a unor astfel de lucrări. Dacă nu ar fi fost un membru al unui astfel de cerc, ar fi trecut mult mai ușor cu vederea și trăia și astăzi, dar cel mai probabil că profesorul Culianu era pe calea iminentă de a-și călca un jurământ! :) Dacă mintea lui putea să inventeze lumi imaginare și să le exprime atât de realist, încât ele chiar să devină reale în cele din urmă, era mai mult ca sigur un iluminat. Un interviu extrem de interesant. M-a bucurat popasul!
Culianu era un initiat. Probabil ca au existat incercari ale unor cercuri de putere de a se folosi de cunostintele lui sau, dimpotriva, de a fi oprit sa le foloseasca.