Fidelitate, altfel

Erau o altfel de versiune a poveștii Dragoste în vremea holerei. Una complet modificată. Sau poate un cuvînt mai potrivit ar fi alterată? Cineva a spus sau a scris că nici o poveste de dragoste nu poate fi interesantă în lipsa piedicilor. Cred că un prieten de-al meu de pahar sau, dacă nu, Tolstoi. Probabil că totuși el, gîndindu-se la Anna Karenina și al său Vronski care primește cadou nu numai sufletul, nu numai trupul, ci și onoarea (sau dezonoarea) ei.

Un el și o ea care se iubesc nu-i mare scofală! E plină lumea de iubire fără piedici, iubire care intră în tiparul: văzut, plăcut, iubit, plictisit. Din prisma aceasta, a plictisului, curajul devine asociat cu ieșirea, cu despărțirea sau divorțul. Iar docilitatea, cu acceptarea tiparelor și a constrîngerilor de orice fel, care are ca rezultat mariajul pe termen lung.

Divorț și recăsătorire cu aceeași persoană – iată o variantă cu care, de bine de rău, ca formă de artă, se poate lucra.  Dar aici facem literatură, nu filozofie, iar ea, regina artelor, lucrează cu particularitățile personajelor și cu măiestria tușeurilor de detaliu. Prin urmare, propun să scurtăm introducerea pentru a face un plonjon direct în intrigă. Să facem cunoștință cu protagoniștii! O persoană e suma lucrurilor ce i se întîmplă și e percepută prin dialog și prin reacțiunea sa asupra forțelor ce-i sînt aplicate de către mediul din jur. Dar frumusețea unei povești stă totuși în multitudinea de interpretări pe care o poate lua descrierea faptelor. Fiecare dintre noi judecă povestea prin prisma propriei experiențe de viață, a educației și a culturii din care face parte. Pentru că o atitudine ce ție ți se pare scandaloasă, poate fi percepută de altul drept perfect onorabilă.

Se cunoscuseră în liceu, apoi plecaseră la studii în orașe diferite. În liceu ea se culcase numai cu doi băieți. Un coleg de clasă cu care avusese o relație lungă, prelungită pe primii ani de facultate și cu el, Dani, un vecin de bloc, mai mic cu trei ani jumate.

Deja o judecați pe Cristina, nu-i așa?

Din tot ce ați citit, diferența aia de trei ani jumate vi s-a întipărit pînă acum cel mai bine și tot ea vă face să săriți la concluzii. Daca e așa, sînteți superficiali și ipocriți. Vă grăbiți să trageți concluzii înainte de a culege toate datele…

Provenea dintr-o familie modestă și, cînd era clasa a 12-a, chiar mama Cristinei a intrat în vorbă cu mama lui Dani apoi au continuat să se invite la cafele. După ce a aflat că băiatul avea note proaste la matematică, le-a oferit serviciile Cristinei, fără să se consulte în prealabil și cu ea. Nu avea nici un chef Cristina să facă meditații cu un puști papă-lapte și cam figurant, dar, într-adevăr, avea nevoie de bani să se ducă la mare de 1 Mai, pentru un rucsac mai la modă, poate chiar să-i dea la cosmeticiană în loc să se epileze ea singură, cu foliile de ceară cele mai ieftine de la Carrefour. Cu toate că era divorțată, mama lui Dani o ducea excelent. Practica avocatura pentru o multinațională și în timpul liber era și poetă publicată și cu pagină Wikipedia, dar dintre versurile cu precădere albe, Cristinei i se întipărise doar “la apropierea definitivă, o curiozitate de iederă îmi acoperă ochii.” Curiozitate de iederă, nu înțelegea și pace!

După ce Cristina începea să-i rezolve temele la matematică pentru săptămîna respectivă, pentru că pe asta voia mama lui Dani să se concentreze, pe rezolvarea problemelor mult prea grele, date de Florescu, “un profesor tîmpit, care nu știa să explice deloc”, la scurt timp își făcea apariția în cameră și fratele mai mic al lui Dani care se așeza ca din întîmplare la un colț al biroului și înroșindu-se, zicea că venise să-l întrebe ceva la fizică pe frate-său. Ca și cum Cristina ar fi putut să-și întrerupă meditațiile să asiste la altele, încă la un nivel mult mai jos. Cînd serviabilă se apuca să-i explice lui Sebi probleme de fizică de clasa a șaptea, mama lor, doamna Puflea, intra cu o cafea aburindă, special făcută pentru ea și cu o prăjitură, Kremshnit (despre care îi spunea rîzînd atot-știutor că în franceză se numește mille-feuille). Dani era simpatic și timid, cum de multe ori la întrebările Cristinei răspundea că a înțeles, iar ea descoperea că mințise. Uneori i se părea că băiatul o atingea neobișnuit de des cu genunchiul pe pulpă și de cîte ori purta fuste scurte, ca un făcut, el își tot scăpa pixul pe jos, aplecîndu-se pe sub masă să-l ia. La plecare, după ce mama lui Dani șușotea cu Sebi să afle dacă îi rezolvase și problemele lui de fizică, revenea asupra sumei din plic și-i adăuga Cristinei cîteva bancnote în plus.

Într-o seară, cînd Sebi era plecat la bunici, spre sfîrșitul meditațiilor, doamna Puflea a băgat capul pe ușă și cu o expresie teatral-panicată i-a anunțat că rămăsese fără cafea apoi a plecat în grabă la cumpărături. După cinci minute i-a sunat să le spună că o să întîrzie cel puțin jumătate de oră, că își cere scuze, dar că pînă atunci poate să mănînce prăjitura. Să își pună un film pe dvd și să o aștepte. Cristina a intrat în sufrageria frumos mobilată în care doamna Puflea avea colecția RAO de romane clasice celebre, colecția Adevărul, frumos cartonate în imitație de piele vernil închis, precum și cărți mai vechi, cumpărate din anticariat. Pe cînd ea se afundase în fotoliu încercînd să se prindă cum mergea sistemul de telecomande, ce anume activa ce, Dani își pregătea cărțile și caietele pentru a doua zi. Apoi, cînd dvd-ul aflat deja înăuntru a pornit să se învîrtească, l-a auzit pe Dani de pe hol, strigîndu-i că se duce pînă la baie. Ca din senin, pe ecran au început să se deruleze imagini, o fată aflată la un picnic cu un băiat, o poieniță, mult soare, filmarea a devenit panoramică și puteai vedea că e un parc în care se aflau mai multe cupluri bucurîndu-se de vremea bună, dar cînd a revenit pe pătura celor doi, el deja îi masa sînii, și-i ridicase fusta. Aproape fără preludiu, cei doi au început să facă sex iar fata, cu ochii închiși și fără să-i pese că la cîteva zeci de metri mai departe, dincolo de niște boscheți, se afla o mulțime de oameni, ba chiar și copii, șoptea în continuu, îmi place, ah, ce-mi place. Cristina a pus mîna pe telecomandă, pregătită să schimbe sau să închidă imediat ce l-ar fi auzit pe Dani ieșind de la baie. Ce vedea i se părea atît de excitant că degetele de deasupra butoanelor care ar fi trebuit să o pună în controlul situației, nu îi lăsau decît opțiunea să amîne întreruperea imaginilor, să stea cu arătătorul tremurînd deasupra telecomenzii și cu simțurile ascuțite. Atunci și-a dat seama prima oară că Dani era de fapt mai șmecher decît îl crezuse, cînd a realizat că niciodată nu intrase la baie și că de fapt doar simulase că se duce.

Dar nu vă grăbiți nici de data asta să trageți concluzii pripite, cum de fapt s-a grăbit Cristina să-l pălmuiască după ce s-au oprit din scurta dar intensa partidă de sex.

Un timp nu l-a crezut. Cristina nu împărtășise niciodată intimități cu maică-sa și-i era imposibil să își imagineze că în alte familii lucrurile nu stăteau la fel sau că de fapt puteau fi exact invers. Nu Dani îi pregătise cursa pentru a fi păcălită, ci doamna Puflea, poeta. Cînd și-a revenit după palma primită, Dani s-a jurat că nu el pusese dvd-ul, și că în afară de maică-sa nu era posibil să o fi făcut altcineva. Pana de cafea, plecarea grăbită, scuza că va lipsi, îndemnul să se uite la un film și dvd-ul lăsat acolo, toate indicau premeditarea crimei.

– Jură-te că-i dai de înțeles maică-tii că nu i-a reușit. Minte-o că am plecat acasă fără să te las să te-atingi de mine. Te rog!

De-a lungul relației lor, întinsă pe atîția ani încît sfidează incredibilul, a fost prima oară din multele dăți în care Dani, fidel perpetuu promisiunii, i-a onorat un cec in alb. După cum s-a purtat doamna Puflea cu ea după aceea (un amestec de jenă îndatorată și nemulțumire scuzată) a știut sigur că Dani s-a ținut de cuvînt. De-abia atunci a început să-i devină cu adevărat simpatic – la cîteva săptămîni după ce făcuse prima dată sex cu el și-l dezvirginase. Și, pentru că deja avea un prieten cu care era bine integrată în grupul de mers la munte și de drumeții – gașcă din care nu concepea să nu mai facă parte –, a continuat relația cu colegul de clasă împreună cu care împărtășea dragostea pentru munte, prieteni comuni și o viață sexuală nu la fel de satisfăcătoare cu cea pe care o avea în paralel (dar mult mai rar) cu Dani.

Cîteodată se întretăiau în curtea blocului, dar îi plăcea de el că nu îi ținea calea, nu era libidinos, doar se uita zîmbind la ea și-i arunca un “nu te-am mai văzut demult.”

– Și vrei să mă vezi? îl tachina ea.

– Dacă vrei și tu…

Ochii lui erau îndrăzneți și o sfredeleau ca două burghie cu cap vidia. Erau conștienți de prezența oamenilor de la balcon (într-o țară cu mulți pensionari și șomeri) așa că țineau conversația la minim, doar își șopteau ziua și ora cînd unul dintre ei era singur acasă. Cu toată diferența de vîrstă, Dani era cu un cap mai mare, era mai înalt chiar și decît prietenul ei, iar ăsta era unul din lucrurile care o atrăgeau la el, pe lîngă ochii verzi și părul castaniu, dat peste urechi, cum poartă mai mult fetele. Într-o seară s-a gîndit că ce avea cu Dani era deosebit tocmai datorită secretului ce trebuia păstrat. Să te gîndești la cineva în secret implică o retragere în tine, e ca o formă de meditație. Cînd erau doar ei doi, Dani o dezbrăca și se uita la ea, se juca cu sînii ei ca un bărbat pe jumate copil ce era, îi mîngîia părul și i-l răsfira cum voia – într-un fel se juca cu ea de parcă era o păpușă, iar ei îi plăcea să fie privită cu sclipirea aia de poftă nebună în ochi.

– Dani, ce o să faci după ce o să-ți găsești o iubită?

– Nu am timp de asta. Am antrenamente și, nu mai spun, mă omoară la școală cu temele. În plus nu-mi place de nici o fată din clasă.

– Dar de alea mai mari?

– Păi de ce să mă uit la alea mai mari cînd deja te am pe tine?

Dani o lua și o răsucea pe pat, îi depărta larg picioarele de i se părea c-o să o despice, apoi o sălta ca pe o marionetă și-o culca pe colțul patului, pentru că numai de acolo putea vedea fundurile mișcîndu-se tandem într-o margine de oglindă din perete. Din cînd în cînd, îi scăpa cîte o palmă peste fese și arsura i se urca pe creier sporindu-i excitația. Ca fata din filmul de pe dvd, începea să repete și ea, “îmi place, ah ce mult îmi place!”

– Nu am luat atîtea palme la fund nici de la taică-meu, i-a spus o dată cînd stăteau întinși pe spate, unul lîngă altul.

– Hai, nu te mai văita, că nu dau tare.

– Păi nu mă vait, a rîs ea. Îmi place. Doar că ești cam ciudat.

– De ce?

– Așa, că te-am auzit cînd stăteai la bancă cu golanii ăia ai tăi și te-au întrebat dacă ai vreo gagică, iar tu doar te-ai uitat la ei zîmbind, ca și cum ai. Și atunci Fane parcă, sau idiotul ălălalt, Grig sau cum îl cheamă, a rîs și a răspuns în locul tău, că da ai prietenă, e aia cu ceasul. Și tu n-ai ripostat, doar i-ai lăsat să rîdă de tine.

– Parcă ce puteam să fac? Nu ai zis să nu spun la nimeni?

– Am zis! Dar să-ți zică că prietena ta e dreapta?! Poți să povestești chestii pe care le-ai făcut cu mine și să inventezi o fată de la alt bloc, de pe altă stradă.

– Și atunci de ce nu m-aș afișa cu ea?

– Exact din același motiv pentru care nu te afișezi cu mine: Are alt prieten. Unul mai mare care dacă ar afla de tine ți-ar umfla ochii. Și auzi? Mi-a dat maică-ta de înțeles că nu mai ai nevoie de meditații, iei note destul de bune la mate acum. Și că o să fac cu frate-tău la fizică. Dar tu poți să vii și să te așezi pe colțul biroului cu vreo problemă, cum făcea el înainte.

– De ce, așa de dor ți-e de mine?

– Nu, mă! Doar vreau să îmi primesc miile alea în plus că fac și cu tine.

– Îmi place de tine că ai glume bune și te ții bățoasă.

– Normal că mă țin. Încă puțin și puteam să-ți fiu mătușă sau oricum, soră mai mare. Auzi?

– Da.

– Tu cînd mă vezi după cîteva săptămîni și mă dezbraci la ce naiba te gîndești cînd ai privirea aia fixă, de zurliu?

– La ce mă gîndesc? Păi sînt excitat. Iar cînd sînt excitat niciodată nu e spațiu în capul meu pentru mai mult de două-trei cuvinte. Mă gîndesc ceva gen “ce țîțe, ce țîțe, ce țîțe, ce țîțe!”

– Tot timpul?!

– Nu. Doar pînă ejaculez.

– Și pe urmă?

– Pe urmă îți văd ochii ca de zahăr caramelizat, și sfîrcurile umflate ca două boabe de cafea și mă gîndesc ce corp frumos ai și ce mult îmi place de tine. Și ce norocos am fost să te propună chiar maică-ta să-mi dai meditații la mate, tocmai mie, exact cînd începusem să mă îngrijorez că un sfert din băieții din clasă aveau deja cîte-o experiență sexuală și eu nu.

Era ca și cum nu știa cum să facă să-și primească înapoi palmele pe care i le dăduse. Ca un făcut întotdeauna îi spunea la plecare ceva neplăcut, sau care poate alteia i-ar fi plăcut, dar ei nu, erau lucruri care i-l transformau imediat în nesuferit. Altă dată stătea peste el, ea brunetă, cu pielea de creolă, el blond, și acolo unde corpurile lor se atingeau strivindu-se, contrastul era mai evident ca oricînd, în lumina ferestrelor cu jaluzelele ridicate.

– Sîntem buni de o poză pentru site-ul ăla porno, blacks on whites.

– Cum așa că eu nu sînt negresă?

– Nu ești, dar la limită ai putea trece de țigancă.

Drumurile li s-au bifurcat de tot cînd ea s-a certat cu maică-sa și a plecat la Iași, la universitate, iar acolo, mai tîrziu, s-a măritat cu șeful de la primul ei serviciu.

Dani a rămas în București, s-a ținut de sport și a ajuns în lotul olimpic de scrimă. Avea cele mai frumoase picioare pe care le poate avea un băiat și cel mai suplu torace din tot cartierul, pentru că scrimerii au multe exerciții cu fandări lansate înainte, urmate de retrageri rapide care se fac întotdeauna în poziții joase. Blugii îi stăteau perfect pe fesele musculoase, sculptate în timpul epuizantelor ore de duel și dacă chelnerițele de la terasa Rond ar fi știut să fluiere, l-ar fi fluierat de cîte ori îl vedeau aplecîndu-se să intre în vreun Uber – pentru că blocul lui era chiar vis-à-vis.

Anii au trecut și, bineînțeles, nu s-a însurat. Chiar eu l-am auzit spunînd o dată că e orașul, cu prea multele lui tentații, care nu te lasă să te însori devreme. Primești constant cereri de verificarea compatibilității sexuale. Săptămîna asta tipa cutare ți se pare cea mai bună potrivire, dar peste o lună găsești una și mai și. E ca și cum orașul îți furnizează în continuu variante îmbunătățite ale aceleiași femei, dealtfel una superbă de la prima versiune. Orașul își rîde de planurile tale de statornicie, loialitate și devotament.

Și totuși de multe ori îi fugea gîndul la ea și se întreba ce-o mai face și în ce vîltoare o fi aruncat-o viața. Fusese prima lui experiență și probabil că din cauza asta oricîte alte corpuri de femei i se interpuseseră de atunci unul peste altul pe creier, încercînd să-i voaleze vechile imagini lăsate de “cea mai pricepută meditatoare din bloc” (cum o tachina în glumă) continua să-și amintească incredibil de bine fiecare oră cu ea, fiecare dialog și fiecare obrăznicie pe care i-o spusese. Cînd simțea nevoia să retrăiască o fantezie, ea era singura lui opțiune. Vremurile cînd pe de o parte încă îi plăcea să se joace Call of Duty online cu prietenii și pe de alta asculta cu ea Jump și Crazy și Walk this way, maimuțărindu-se ca toți dracii și încercînd să o facă să rîdă cu lacrimi. Iar odată, cînd la melodia Put some sugar on me ea chiar a presărat cu zahăr peste el, privirea din ochii lui brusc s-a schimbat și din jucăușă vocea i-a devenit metalică cînd i-a cerut: acum linge-l pe tot!

În cîte-o seară, cînd nu avea ce face cu timpul lui, îi punea numele în Google și încerca să o găsească, era curios dacă mai arăta la fel de bine, dacă nu cumva se îngrășase – și un vag gînd nemărturisit îl făcea să vrea să o vadă așa, neapetisantă, ca să scape odată și pentru totdeauna de fanteziile cu ea. Faptul că nu dădea de ea era totuși o indicație sigură că-ntre timp își schimbase numele de familie, că probabil avea alt nume acum, dar imaginea de femeie măritată, poate cu copii mici, în loc să o excludă automat, mai rău îl ațîța.

În cercul lui de prieteni, gașca din cartier cu care ieșea la terase, se petreceau atîtea reorganizări între cupluri, și atît de des, încît te durea capul să le urmărești, ca și cum dragostea lovea cu viteza fulgerului și nimeni nu avea timp de pierdut pe tristeți inutile.

Lumea cîștiga și pierdea bani în viteză, mînca la fast-food, făcea excursii discount rapide, gen trei zile la Paris și două la Viena, breakfast included, așa că era cumva normal ca și iubirea să o ia pe făgașul acesta de versant rapid, de munte. Albiile se schimbau rapid, aceleași cinci pîrîuri uneori curgeau pe ici, alteori pe dincolo, dar nimeni nu părea să dea importanță la atîta lucru, ecosistemele rămîneau perfect funcționale și toată lumea părea mereu veselă. Cînd se pleca în cîte-o excursie în grup mare la munte, de multe ori duminică seara, la venire, perechile nu erau exact aceleași ca vinerea, la plecare. Și rar se întorcea vreo fată singură și supărată, pentru că în cel mai rău caz agăța o ocazie din afara grupului și viața mergea înainte. Ce mai destrăbălare, ofta cîte o doamnă pensionară, veșnic la balcon, căreia nu-i scăpa nimic. Odată, cînd la o bere Dani a încercat să descîlcească cu Grig toate combinațiile care avuseseră loc în ultimii doi ani, au realizat că nu rămăseseră prea multe de încercat. Și oricum, mai existau și unele incompatibilități de netrecut. Cert este că mediul îl antrenase pe Dani să nu fie intimidat în fața unui certificat de căsătorie și în ziua cînd soarta i-a scos-o din întîmplare în față, pe Magheru, chiar lîngă fostul cinematograf Patria – culmea e că, dacă e să-i dăm crezare, a recunoscut-o în două secunde după mișcarea fundulețului bombat a cărui formă nu se schimbase deloc –, scuza ei (sau așa a părut să fie după grimasa pe care a făcut-o) că era măritată, mai mult l-a ațîțat decît altceva.

În afară de un vag accent pe care probabil și-l însușise la Iași, nu se schimbase prea mult, emana același aer de ștrengăriță. Pieptul îl avea mai împlinit, ea toată se rotunjise, dar nu cu mult, iar părul negru legat cu o panglică bej îi ajungea pînă la mijlocul spatelui. Și dulceața caramelizată din irișii ei rămăsese la fel de lipicioasă cum o știa. Se mutase înapoi în București, după jobul lui bărbatu-său. Iar ea lucra la o bancă acum și transferul de la o sucursală la alta lua puțin timp, dar nu părea supărată de cele cîteva săptămîni libere cu care se alesese de pe urma mutării.

– Dă-mi telefonul tău să-l am.

– Ba dă-mi-l tu pe al tău, că eu sînt femeie măritată.

– Și ce, ți-e frică de soț?

– Nu chiar frică.

– Atunci ce?

– Nu vreau să-mi stric căsnicia, a zis și, cînd ea a zîmbit, Dani s-a bucurat să-i recunoască aceleași gropițe în obraji pe care i le știa din liceu, doar că ceva mai pronunțate.

– Lasă, că nu se strică de la un biet telefon.

– Mai bine să-ți dau emailul, nu vrei? E mai puțin riscant să ne scriem. Vreau să zic… deși între noi nu mai e nimic acum, soțul meu e gelos așa că, dacă e, să comunicăm prin email.

Un timp și-au scris. Chipurile voiau să afle cum îi tratase viața pe fiecare în anii care se scurseseră. Nici ea nu-și putea explica starea care-o lua cînd îi vedea numele îngroșat în căsuța poștală din Inbox. Pînă la urmă au ajuns tot la sugestia de la început: să-l sune ea pe el, de cîte ori se putea. Cînd a anunțat-o că el poate fi sunat oricînd, pentru că nu are o legătură stabilă, Cristina a fost izbită de un puseu de căldură năvălit din piept. O copleșise bucuria la gîndul că, după cinci ani, totul era aproape neschimbat, ca în liceu. El continua să fie disponibil oricînd pentru ea. Iar ea se purta ca atare, ca și cum diferența de vîrstă, faptul că era mai mare cu trei ani jumate, continua să o pună într-o poziție de autoritate. De obicei nici nu se prezenta. Îl suna pe mobil, foarte sigură pe ea, ca și cum era convinsă că el stătuse în toți anii ăia lîngă telefon așteptînd-o să sune, ca o femeie fatală: mereu convinsă de imposibilitatea unui refuz. De parcă orice eventuală femeie aflată lîngă el ar fi fost spulberată de zgomotul apelului ei.

Vocea ei la telefon i-a declanșat cîteva zile haotice în care nu a fost capabil să se concentreze la nimic. O recunoștea instantaneu, era ca o invitație de a călători înapoi în timp, într-un spațiu saturat de sex și fantezii sexuale. Mînca prost și dormea groaznic, stăpînit de o inexplicabilă nerăbdare de a o vedea cît mai repede, o nevoie simțită ca o stare de urgență. Pînă la urmă i-a spus sincer la telefon chinurile prin care îl făcea să treacă fără să vrea.

– Deci ai nevoie de mine ca să te faci iar bine?

– Da, foarte tare. Dacă nu te văd simt că mor sau că trebuie să bat pe cineva.

– Vrei să mă îmbrac în soră medicală? Ca să se potrivească?

I-a deschis ușa de la garsonieră puțin dezamăgit să o descopere într-un taior vernil, strîns pe talie și un pulover crem de cașmir. La gît purta un șirag de perle mici, iar părul era săltat sus cu o panglicuță. Era îmbrăcată ca o femeie de afaceri, nu ca o soră medicală.

– Nebunule, doar nu voiai să vin așa pe stradă?! Am început serviciul, de acolo vin, dar biroul meu e în urmă cu renovările așa că pentru încă o săptămînă pot să lucrez de acasă. Unde ai baia să mă schimb?

Au făcut dragoste așa cum îi plăcea lui, cu jaluzelele ridicate și un șuvoi de lumină răsfirat pe pat. Pe cap avea o bonetă albă cu semnul crucii roșii și i se potrivea perfect cu zîmbetul atotvindecător și cu limba pe care el a început imediat să i-o sugă, ca pe un panaceu universal, și să i-o muște. Halatul alb s-a descheiat singur la un nasture pentru că găicile erau slabe sau poate și-l luase cu un numar prea mic și prin despicătură i-a văzut bikinii albi, minusculi și transparenți, cît și terminația brodată a ciorapilor de mătase, undeva la jumătatea pulpelor zvelte. Apoi i-a simțit palma strecurată de-a lungul beteliei pantalonilor, coborîndu-i cu pricepere și unduiri de șarpe spre testiculele pe care și le simțea deja înveninate de plăcerea ce urma.

Ca pe vremuri, s-a lăsat mîngîiată și manevrată cu o perversitate latentă, de sclavă atotputernică apoi, tot ca pe vremuri, el i-a cerut șoptit în ureche să și-l bage singură.

– Vreau doar să văd dacă n-ai uitat.

Vorbea răgușit de excitație și vocea lui avea inflexiuni ce îi făcea pielea de găină. Trei porumbei nerușinați le urmăreau contorsionările de după geam, patrulînd într-un du-te-vino pe pervaz iar de mai departe se auzeau niște băieți bătînd mingea. “Ți-am dat-o printre picioare! Ha-ha, uite cum ți-am dat-o printre picioare!”

La sfîrșit așa i-a spus și el, exact fraza copiilor pe care o auzise de afară cu jumătate de oră înainte, și care acum, în pat, avea o cu totul altă semnificație iar ea a rîs amuzată la culme.

– Și zi așa! O faci în timpul programului! Nu te simți prost?

– De ce să mă simt prost? Măcar nu o fac pe gratis!

Au rîs amîndoi apoi el a privit-o admirativ.

– Zi!

– Ce să zic?

– Ce ai acum în cap.

– Ma gîndeam ca așa e, ai și tu dreptate. Acum nu o mai am pe mama să mi te plătească pentru meditații.

Cristina s-a grăbit să intre la duș. Nu voia să-i vadă mîhnirea pe față. Nu înțelegea cum de putea fi atît de insensibil, să o rănească din senin. Cum de fapt o făcea și înainte, cu glumele lui nesărate. Remarca deplasată despre banii luați pe meditații nu își avea locul acum. O parte din plăcere i s-a volatilizat cînd a deschis geamul de la baie să nu facă aburi iar după ce revenise înapoi lîngă el tot ce știa era că voia să-l rănească și ea cu ceva. Așa că s-a bucurat auzindu-l că o întrebă dacă nu lasă costumul de asistentă la el, pentru data viitoare.

– Nu, nu îl las. Că poate vreau să îl mai port pînă data viitoare cînd vin iar la tine.

Și totuși revenirea la el era doar o chestiune de timp. Iar, și din nou, realiza că îi era imposibil să lupte cu atracția pe care o simțea. Ceva dincolo de dragostea propriu-zisă, dincolo de rațiune, dincolo de rușine și frica de riscuri. Era o adicție care o înlănțuia de cel mai puternic drog și de care singură, fără ajutor de specialitate nu putea scăpa. Viața devenise o numărătoare a zilelor cît reușise să se abțină de la el și în secret o bucura foarte tare să observe că și a lui era la fel.

Ca să scape de el îi trebuia un impuls din afară, și impulsul a venit de-abia peste încă un an cînd soțul ei s-a prins că e înșelat și i-a dat un ultimatum să aleagă între el și „celălalt”.

I-a trimis imediat un mesaj lui în care i-a explicat situația, cerîndu-i să nu o mai contacteze niciodată. “Oricît de greu mi-a fost, l-am ales pe el. Ne-am jucat prea mult și fără să ne gîndim la consecințe, dar oricum o iei, tot joacă rămîne, mai ales pentru tine știu sigur că joacă a fost, și un fel de modalitate de a-ți prelungi adolescența. Dar nu mai ești demult adolescent, și nici eu nu mai sînt. Ca să-l împac am rămas însărcinată. Normal, cu el. În felul ăsta știu că ruptura va fi definitivă și-ti va fi și ție mai ușor să treci peste.”

Cristina a născut o fetiță căreia i-a pus numele Daniela, ceea ce a fost perfect posibil, soțul ei neștiind numele fostului amant.

(Asta de la Dani știu, dar într-un fel exagera, pentru că doar numele mijlociu era Daniela, și de fapt nimeni nu o striga niciodată așa, ci Iulia.)

Cu toate că soțul a iertat-o, spunîndu-i atunci, imediat după ce o prinsese, nu e doar vina ta, nimic nu e mai ușor decît să fii folosită și manipulată de o fostă iubire, ranchiuna lui era mai mult decît evidentă și, chiar dacă nu o spunea, sursa acceselor lui de răutate nu trebuia căutată, pentru că se subînțelegea de la sine. S-a dovedit a fi un tată superficial și nesuferit. Și nimic nu poate aduce o schimbare mai drastică în sentimentele unei femei decît un comportament nedrept față de ființa cea mai lipită de inima ei – pentru că agresezi suflet din sufletul ei, ba chiar, mai mult decît atît, te iei chiar de miracolul care o face pe femeie să simtă brusc și palpabil că e capabilă să facă minuni. A fost un divorț lung și chinuitor dar în cele din urmă a reușit să cîștige fetița. După care anii iar au trecut, și în perioada cînd fetița era încă mică, se dedicase complet creșterii ei, se îngrășase și nu simțea că în viața ei e o lipsă doar pentru că nu era prezent nici un bărbat. Avea cariera la bancă, programul cu Iulia, mama cu care se împăcase și pe care o ajuta, iar toate astea o făceau să se simtă împlinită. Gîndindu-se în urmă, avea impresia că traversase o vîltoare periculoasă, că scăpase cu bine printr-un noroc și că era exclus să-și mai piardă vreodată controlul. Da, era frumoasă, dar avea un copil de crescut. Da, arăta bine, dar aflase că cel mai căutat termen pe site-urile pornografice din România era milf. O traducere liberă din engleză a acronimului ar suna mame cărora aș vrea să le-o trag. Cristina nu mai era la vîrsta la care intri în club în căutare de aventuri. Nici nu era genul să accepte servicii de pețitoare oferite de rude sau de colege. Săptămînile se grupau în luni, lunile formau ani și povestea noastră s-ar fi terminat poate așa, dar o vorbă populară din bătrîni spune că mare e Dumnezeu, dar meșter e și dracul. Cristina nu cunoștea acest proverb și nici nu bănuia ce avea să-i pregătească viața exact cînd se aștepta mai puțin.

Și-a întîlnit cel de-al doilea soț în cele mai neobișnuite circumstanțe.

În parcarea subterană din Mega Mall după ce a plecat cu fața, culmea, convinsă că se va strecura fără probleme printre stîlpul de susținere și un Audi A4, alb. Evitînd atent stîlpul, a reușit să-i crape mașinii capacul la semnalizarea pe față,. L-a așteptat douăzeci de minute pe necunoscutul cu care urma să-și petreacă următorii șapte ani din viață și cînd în cele din urmă s-a plictisit să-și recitească emailuri pe telefon, i-a pus în parbriz, sub ștergător, un bilet conținînd niște scuze și un număr de telefon. Nu credea că pagubele erau mai mari de vreo două sau trei sute de euro dar seara, înainte să se bage în pat, a realizat cu mirare că persoana nu o sunase. A adormit convinsă că șoferul mașinii plecase fără să observe biletul pus de ea și nici paguba făcută, apoi, poate pe autostradă, pornise ștergătoarele sau vîntul îi luase biletul. A observat că a fost lovit, dar prea tîrziu, nu mai avea pe cine contacta, și-a imaginat că l-a bușit un nesimțit care-a plecat fără să se sinchisească.

Cu atît mai bine. Cei două sute de euro rămîneau ai ei.

De dimineață avea un mesaj nou pe telefon. Sînt doar curios cum ați reușit să plecați cu fața și în același timp să mă loviți. Mi se pare imposibil. Pînă la prînz își verificase de nenumărate ori mobilul. Nici un alt mesaj. Imposibil era dacă loveam și stîlpul, dar pe el l-am ocolit. S-a mai gîndit cîteva secunde apoi i-a trimis și un smiley face. Sînt manager într-un service auto, mă înțeleg cu băieții. Îmi rămîi dator. De-abia atunci a realizat că, stresată fiind uitase să-și treacă numele pe bilet. Așa că a simțit imboldul să-l corecteze.

Datoare.

De-abia a doua zi de dimineață avea un mesaj nou. A-ha. Tu ce mașină ai? Dacă s-a șifonat adu-o tot aici, îți dau cel mai bun preț din oraș.

Costi era exact de înălțimea ei și cam grăsun, dar foarte volubil. Zîmbetul lui părea că nu avea nimic de ascuns. Și chiar nu avea. Nici mania băuturii, nici a jocurilor de noroc și nici măcar o fostă soție nu avea. Era doar un tip extrem de pedant și de calculat cu banii – stresat, din contră, să nu pară zgîrcit. A curtat-o jumătate de an apoi a cerut-o de nevastă. Poate că una din chestiile care îi plăcuse cel mai mult la ea a fost cînd la primele întîlniri insistase să plătească jumate-jumate consumația la restaurant.

Cu doar cinci zile înainte de nuntă Cristina ieșea din scara blocului unde copilărise. Avusese nevoie ca maică-sa să-i semneze un document legal. A trecut pe lîngă banca de tablă sudată pe care de obicei stăteau pensionarii dar de data asta un bărbat aflat cu spatele vorbea la telefon.

– Mamă, am trecut să-ți aduc ce m-ai rugat. Da, le-am găsit pe toate patru dar acum văd că de cînd nu am mai trecut pe la tine mi-am pierdut cheia de la bloc. Coboară tu să-mi deschizi. Cum nu poți, păi unde ești?

Cristina a mai făcut doi pași din inerție. Printr-o zvîcnitură involuntară și-a răsucit capul spre bancă și da, culoarea părului și forma capului, așa cum se vedea din spate, corespundea cu sunetul plăcut al vocii. Stătea în mijlocul aleii de parcă se izbise de un zid invizibil.

– Dani?

Bărbatul s-a răsucit și el surprins.

Acum chiar că păreau de-o seamă.

Viața calmă din ultimii ani o păstrase neschimbată dar despre el nu se putea spune același lucru. Avea cearcăne și părul i se rărise dar ochii erau la fel de vii și intensitatea privirii aceeași.

– Ce faci, te-ai mutat înapoi la maică-ta?

– Nu. A trebuit să-i aduc ceva, exact ca și tine. Numai că eu nu am uitat cheia.

– Nici eu nu am uitat-o.

Nu își putea păcăli inima să-i bată mai încet.

S-a uitat întrebător la el.

– Am pierdut-o, a rîs.

– Și în afară că pierzi chei, ești bine?

– Destul de bine. Știi cum e. Viață care trece prea repede.

A rîs din nou.

– Important e să nu treacă în zadar. Și tu ce faci? Ai rămas la fel de frumoasă, fato. Poate chiar mai frumoasă.

Nu i-a făcut complimentul ca orice bărbat, ci așa cum numai un fost iubit își putea permite, uitîndu-se atent la ea, cu niște priviri care o cam deranjau și ardeau în același timp, pentru că ochii lui erau lipicioși și obraznici pipăindu-i sînii, talia, șoldurile și revenind la față.

– Știi melodia aia Oh, Fato a lui Shukar Collective? Asta îmi vine acum să-ți cînt.

– Nu prea am avut timp să ascult muzică în ultimul timp. Mă mărit.

– Te măriți? Iar? Cînd?

– Peste cinci zile. Sîmbătă.

– Sîmbătă?

– Da, sîmbătă. Știu, sună cam distractiv, ultima oară cînd ai auzit de mine divorțam, acum mă mărit. Pare că numai cu asta mă ocup.

– Cristina, de ce nu oi fi vrut tu să te măriți cu mine?

– Păi m-ai cerut?

– Nu te-am cerut pentru că știam sigur că spui nu. Așa e?

– Așa e…

– De ce?

– Pentru că tu nu ești făcut să te însori cu mine. Nu ne potrivim.

– Ba eu țin minte că ne potriveam foarte bine. Țin minte chiar că ai spus odată că buzele tale sînt pe forma mea.

Ea își răsuci capul să verifice că nu o ascultă nimeni de la vreun geam deschis la parter.

– Dani, potrivirea la pat e una și căsnicia e alta. Dacă te trimiteam să cumperi zarzavat pentru ciorbă, te rugam să te ocupi să schimbăm geamurile și mă certam cu tine că nu aveam destui bani de curent, tot ce era frumos între noi s-ar fi distrus înainte să ne dăm seama.

– Și așa a rămas?

– Eu zic că da. Tu, nu?

– Melodia aia de-ți spuneam nu are versuri. Doar un țigan care se tînguie. Ah, fata mea. Atît zice. Ai-a-ia-fată-ai-aia-aiaaa, fato, ai-aia-aiaaa, mor de tine.

– Da, dintotdeauna mie mi-a plăcut școala și învățatul iar ție muzica și sportul. De-asta ne-am și cunoscut.

– Nu vrei să urci la o cafea? Uite, mama m-a textat chiar acum că e la mătuși-mea în Balta Albă.

– Mă inviți la cafea și nici măcar nu ai chei, se amuză Cristina, în sinea ei ușurată că se întîmplase așa, el să nu aibă.

– Nu le-am pierdut pe alea de la apartament, doar pe alea de la intrare. Dar pe astea le ai tu.

– Tu nu auzi că în cinci zile am nuntă!?

– Exact! În cinci zile o să juri c-o să fii alături de omul ăla toată viața, la bine și la greu, bla-bla-bla, sănătos sau bolnav, gata, o să fii legată de el. Dar acum, azi, încă nu ești. Ce semn mai bun că tre’ să ne iubim vrei? Soarta te împinge iar în brațele mele. Nu ai văzut filmele alea gen petrecerea burlacilor? Ce urmează acum cu mine o să fie petrecerea ta de adio. Hai, vino sus, nu fi fraieră!

Vocea lui și mai ales ochii aveau efect hipnotizant. O excita nu numai ce-i spunea dar amintirile pe care i le trezea, flash-urile cu el pe care nu și le putea opri datorită decorului atît de familiar ce-i înconjura. Mirosul teilor din curtea școlii, șotroanele desenate pe asfalt, în pătrățelele cărora nu demult sărise. Primul loc unde s-au intersectat pașii lor pe cînd erau încă copii. Iar el o făcea să se simtă iar mică și fără responsabilități. Dintr-odată nu mai era o femeie respectabilă. Era iar puștoaică.

El încă se uita întrebător cînd ea de cîteva secunde știa ce urma să facă. Sînii i se umflaseră și în josul pîntecului simțea gîdilături mai degrabă enervante decît plăcute. Numai mîinile lui puteau să-i aline mîncărimea aia personalizată. Se voia sărutată peste tot și linsă de el, mîngîiată și frecată, apăsată și pălmuită, cum amintirile parșive deja îi șopteau la ureche ce urma să simtă.

– O să rămînă secretul nostru pe vecie chestia asta de azi, te juri?

– Se înțelege! Cum ți-am spus? Sîmbătă te măriți. Deci ne-au rămas doar cinci zile de făcut sex pe brînci. Hai, scoate cheia că mor aici de poftă!

Încercările pe care ni le scoate viața în față sînt incredibile și dacă tu, cititoareo sau cititorule, ai fost exemplu de integritate, mereu pe traiectoria ta dreapta, este pentru că spre norocul tău soarta nu ți-a pus o astfel de tentație în cale. Iar asta deoarece, dacă ești bărbat, nu știi cît de ațîțător arăta Cristina în ziua aia, iar dacă ești femeie, nu ai avut ocazia să fii fermecată de vraja frazelor rostite de unul ca Dani în clipele cînd tot Universul din jur încetase să mai existe, cu o singură excepție: ființa care nopți de-a rîndul fusese holograma dorințelor lui.

În dezvinovățirea ei se poate totuși menționa că la ieșirea din bloc, ignorînd aproape complet fiorii de plăcere care încă pulsau în ea, Cristina își imputa slăbiciunea gîndindu-se că era absolut inacceptabil comportamentul ei. Pe de o parte i-am cerut lui Costi să mai aibă puțină răbdare pînă la luna de miere și pe de alta cu ăsta mă fut în draci. Doamne, dacă există iad, fără discuție că acolo o să ajung. Nebuna și nerecunoscătoarea de mine! Nu puteam să mă întîlnesc cu el alaltăieri, cînd eram încă la ciclu? Ah, tot ce trebuie să fac acum e să nu mă mai gîndesc la ce a fost. Să încerc să-l uit. Dar cum să uit cînd a fost atît de bine? Numai el mă face să mă simt așa, în pragul leșinului.

În timpul cununiei religioase a făcut o mărturisire a păcatelor doar așa, de formă. Cum putea să admită că se culcase cu alt bărbat în fiecare zi din toate cele cinci dinainte? Ar fi fost de-a dreptul scandalos. Totuși, cîteva zile mai tîrziu nesuportînd povara, i-a povestit totul celei mai bune prietene din copilărie. Nu că s-ar fi așteptat ca Andreea să o înțeleagă, dar spera că întrebările prietenei o vor face să-și explice mai bine ce se întîmpla cu ea. Să-și catalogheze, sau mai bine zis eticheteze, într-un fel demonii.

– Nu cred că se poate numi dragoste ceea ce simt pentru el, deși s-a văzut clar ce poate să facă cu mine după cinci ani.

Nu o spunea cu bucuria celei care găsise pasiunea. Din contră, era îngrijorată și mîhnită. Ca o drogată care realizează dintr-odată că tratamentul nu a funcționat din moment ce a revenit iar la heroina ei.

– Totuși, dacă te poate face să te simți așa, înseamnă că-l iubești. Dar cum de-l iubești și pe celălalt?

– Nu e dragoste, pe cuvînt că nu e. E o patimă de care nu pot să scap. Un viciu adînc ancorat în celulele mele, pentru că îl știu dinainte de majorat. Dracu să te ia, Dani! Numai ce mă bucuram că am găsit un tip super de treabă, care să mă ia așa cum sînt, divorțată, cu un copil făcut cu altul și uite-mă unde sînt! Acum o săptămînă eram în culmea fericirii. Azi sînt disperată.

– Poate că nu ar trebui să fii așa disperată. Ia viața cum e. Asta e soarta ta, să te bucuri de doi. Caută și tu pe internet. Sînt o grămadă de oameni ca tine.

– Adică?

– Adică așa. Care își găsesc fericirea cu doi în paralel. În general mai mult bărbații sînt așa, dar există și o mulțime de femei. Și tu poate că ești una din ele.

– Nu cred. Eu l-aș vrea doar pe el.

– Pe care el?

– Pe Costi. Dar să-mi trezească pasiunea aia în pat pe care o simt cu Dani. Dani e neserios, se laudă aiurea și e cu interesul. Bea, ascultă muzică non-stop și e pierde vară. Cum să te îndrăgostești de așa ceva? Are treizeci și doi de ani, dar vorbește ca unul de șaișpe.

– Te-a cerut vreodată de nevastă?

– Pe naiba! Doar a zis că deși a vrut nu avea rost pentru că știa dinainte că-l refuz.

– Și l-ai fi refuzat?

– Normal că nu! Și de jigodie ce e pun pariu că idiotul o să mă ceară exact acum cînd sînt măritată și știe că nu se poate!

***

E ușor să spui despre prietena unei prietene că nu trebuia să facă un anume lucru, nu trebuia să se încurce cu unul sau nu trebuia să se mărite cu altul. Cînd nu ești cu adevărat implicat, nici nu poți simți exact ce simte acea persoană. Un altul, rămîne un altul atîta timp cît nu știi cum arată, cum vorbește, cîți bani are în cont, nimic legat de prietenii lui și de cum se comportă în mijlocul lor, ce glume scoate și cît sînt de originale. Chiar și o aceeași replică dată de aceeași persoană sună într-un fel pe un cearșaf de plajă, acoperită de vuietul mării și țipete de copii apărîndu-și castelul de nisip, spusă sub un cer punctat de formele mișcătoare albe, ale pescărușilor înfometați, și în alt fel într-un pat de motel luat cu ziua.

„Ți-au apărut cîteva fire argintii la tîmple, Dani..”

Doar Cristina știe exact tot ce-a fost, doar ea are toate datele problemei. Prietena ei are de-a face cu o versiune subiectivă a unei povești spuse la refulare. Prietena prietenei, doar niște relatări fade, iar ție, povestitorului, nu-ți rămîne decît să umpli spațiile vide și necunoscute ale realității întîmplate. Ce ți-a fost relatat la a treia mînă trebuie suplinit prin eforturi de imaginație, și pahare de vin care te-ajută să depășești blocajele. Pentru că îți dai seama că printr-o culme a coincidenței l-ai cunoscut pe Dani, cîndva demult. Ai petrecut cu el luni de zile în cantonamente, pe vremea cînd erați la același club, chiar dacă el la floretă și tu la atletism. Nu l-ai cunoscut bine, dar impresia ta despre el, sau cel care era el pe-atunci (un băiat dedicat sportului, care-și trata antrenamentele cu multă seriozitate și era mai degrabă singuratic și serios, decît lipsit de ambiție și delăsător) îți oferă acum două imagini contradictorii care nu corespund mai deloc. Te gîndești totuși că anii care trec schimbă tot, chiar și caracterul unui om. Sau că nebunia lui Dani se manifesta doar în preajma ei, a Cristinei, și că în rest era un tip cît se poate de normal, banal chiar. Doar prezența ei îi scoteau scîntei din piept care ieșeau ca dintr-un polizor, doar că mai silențioase, triste chiar, de film mut. Vacarmul era doar în sufletul lui și era cauzat de păreri de rău. Că nu a putut niciodată să o uite. Că era prea mic să o ceară el primul de nevastă sau să se fi ținut după ea atunci cînd ea a plecat la Iași. Că nu s-a întîmplat să fi rămas gravidă cu el, pentru că altfel s-ar fi simțit lucrurile dacă copilul ar fi fost al lui. Și cel puțin, atunci, după alți ani, dacă ar fi fost al lui Loganul cu semnalizarea deteriorată de ea la Mega Mall.

Loganul, nu Audi-ul, pentru că Dani nu a avut niciodată Audi.

Oricum, de curînd am aflat despre Cristina că a ajuns la a treia căsătorie, dar continuă să se vadă cu Dani. Atunci mi-am adus aminte de o glumă pe care mi-a spus-o un alt sportiv în cantonament.

Știi care este culmea fidelității?

După trei căsnicii să fii cu același amant.

Și tot încerc să-mi amintesc dacă era și Dani în grupul celor cu care stăteam în seara aia în jurul focului de tabără de la Piatra Arsă.

Sau dacă nu cumva chiar el a spus-o?

Grigore Radu

Cum spunea Pleşu undeva, sunt contemporan cu mine însumi. Sper ca experienţa să ţină cât mai mult!