ajun

din volumul „reverse motion” (Editura Eubeea, Timișoara, 2011)

de dimineaţă am ieşit la cumpărături
în animaţia din faţa blocului prin noroi un moş crăciun exagerat de tânăr grăbit şi cu o mină absentă îşi trăgea după el bocancii mari şi nădragii roşii mult prea largi încercând fără convingere să evite bălţile şi noile şanţuri era stropit de noroi până la genunchi

o echipă de intervenţie de la apă sau de la gaze vreo zece oameni în salopete albastre se desfăşura în dispozitiv cu lopeţi mături de nuiele şi ţigări aprinse ca să umple şanţurile cu pietriş şi să mai degajeze din valurile de noroi de pe alei
zăpada căzută acum câteva zile s-a topit ieri în câteva ore de parcă nici nu ar fi existat

ieri în parlament un bărbat s-a aruncat în gol de la un balcon
i-am privit fără expresie pe cumpărătorii din magazin
la coadă cu coşurile pline nimeni nu se topeşte nimeni nu ridică privirea înaintăm în linişte centimetru cu centimetru nimeni nu ninge fiecare luptă în tăcere cu propria sfârşeală

abia când am ajuns acasă mi-am dat seama că vânzatoarea îmi dăduse alt fel de ţigări decât îi cerusem
mi-am tras încă o dată bocancii în picioare m-am întors cu greu la magazin am negociat până la urmă au acceptat să-mi schimbe pachetele de ţigări cu condiţia să mai cumpăr unul
l-am cumpărat şi am plecat

sună telefonul şi o prietenă îmi spune la mulţi ani de la ţară unde noroiul e groaznic dar bine totuşi că fiind atât de cald a început să se mai usuce
consolarea e că are un brăduţ mic pe care l-a împachetat şi vrea să-l ducă acasă la timişoara
e chiar bine anul ăsta la ea e foarte cald aşa că în câteva zile pomişorul va fi uscat şi ca în fiecare an ca să nu umple apartamentul şi scara blocului cu ace de brad la sfârşit îl va arunca din balcon în păduricea verde din faţa blocului apoi va recupera de acolo scheletul de crengi şi-l va duce la gunoi

de alaltăieri au început să apară nişte prieteni prin oraş unii de la bucureşti unii de la constanţa alţii de la rude sau de la lucru de pe drumuri cam toţi obosiţi sătui de anul ăsta care nu se mai termină odată
probabil că zilele astea o să ne întâlnim pe undeva pe la vreo cârciumă să mai povestim deşi nimeni nu are niciun plan concret de fiecare dată când vorbim rămâne să ne mai auzim la telefon
niciunul nu pare să aibă planuri clare nici măcar pentru revelion sau dacă are le ţine ascunse
pluteşte aşa un fel de jenă în aer nu-mi dau seama de unde vine
jenă şi replici leşioase formale
altfel în anumite momente mi se pare că identific şi o doză consistentă de nepăsare lipsă de chef sau de orizont
tot aia

mă apuc să-i povestesc prietenei mele cum am făcut bradul aseară în timp ce trăgeam cu urechea la televizor
fără să-mi dau seama puneam pe crengi numai globuri şi decoraţii albastre
soră-mea simţea nevoia de roşu chiar a întrebat unde sunt globurile roşii până la urmă le-am găsit şi le-am agăţat în pom
dar a ieşit bine bradul închei cu o expresie tulbure şi neîngrijită fără să mai adaug altceva

întors acasă arunc ţigările pe masă şi intru în baie să mă bărbieresc măcar atât pot să fac şi eu de crăciun
deşi lama nu prea taie reuşesc să-mi conturez barba cu suficientă precizie ceea ce mă surprinde plăcut de obicei nu-mi iese mă mai relaxez
ies din baie arunc lama la gunoi şi cad în fotoliu în faţa televizorului

se pare că bărbatul care s-a aruncat în gol va supravieţui supermarketurile sunt pline de cumpărători în mijlocul unui oraş a apărut un crater iar oamenii din zonă au început să-şi care mobila şi acareturile să se care lume multă pe pârtii cozonaci calzi moş crăciun de pe toate meridianele se confesează şi recunoaşte că atunci când un copil l-a întrebat de ce nu i-a adus cadoul pe care i-l ceruse ei bine el moş crăciun nu a avut răspuns a lăsat ochii în jos şi şoptit i-a spus ăluia mic că şi moş crăciun depinde de tehnologie şi că din păcate a întâmpinat o problemă de logistică mi-a fost ruşine în faţa copilului mărturiseşte moş crăciun

echipa de intervenţii de urgenţă în salopete roşii a venit foarte repede ieri dimineaţă la parlament în câteva minute l-au pus pe targă pe protestatarul prăbuşit peste băncile tapiţate şi l-au transportat la spital
de pe targă conştient omul a strigat libertate
e într-adevăr un miracol că nu a avut nici măcar o coastă ruptă ci numai fracturi operabile la cap o minune de crăciun

vremea se menţine caldă şi va ploua zice o crăciuniţă veselă la meteo
poartă cizmuliţe sângerii curate şi sclipitoare
pe scări se aud nişte colindători în câteva clipe îmi sună la uşă însă nu am niciun chef să le deschid
cu ochii căzuţi în gol prin televizor fără să mai înregistrez ceva mă gândesc că avem toate şansele să înotăm şi diseară prin noroi dacă ne hotărâm să ieşim pe undeva

Sorin Smărăndescu

Născut în 1971 la Timișoara. Scrie poezie şi proză scurtă. A debutat în 1995 cu un grupaj poetic în „Suplimentul de marţi”, săptămânal cultural al cotidianului „Realitatea bănăţeană” (Timişoara). În 1998 a primit premiul Editurii Institutul European la Festivalul Naţional de Poezie Junimea, Iaşi (ediţia a VI-a) și premiul revistei Minerva la Festivalul Naţional de Poezie Gheorghe Pituţ, Beiuş (ediţia a III-a).

A publicat volumele „de vorbă cu Su(s)pusul” (poezie, 2000, Editura Eubeea), „blurat” (poezie, 2011, Editura Brumar) şi „reverse motion” (proză scurtă, 2011, Editura Eubeea). Figurează în antologia de poezie contemporană românească „Meridiane lirice – 113 poeți contemporani” (2013, Editura Armonii Culturale).

Are apariții de poezie și proză în diverse publicații: Orient latin, Orizont (Timişoara), Poezia, Convorbiri literare (Iaşi), Luceafărul, Mafia Sonetelor, Revista de povestiri, OPT motive, P(RO)EZIA (București), Teiul (Oraviţa), Minerva (Bistriţa), Armonii culturale (Adjud), Brăila Chirei, Noise Poetry (Buzău), Foaia culturală (Cisnădie), Timpul (Ploiești, Chișinău), Sud (Bolintin Vale, Giurgiu), Banchetul (Petroșani), WordCity Literary Journal (Canada), Familia (Oradea), Planeta Babel.