Revoluția conștiinței – recenzie

Parcă și văd aceste trei mari creiere ale planetei (Stanislav Grov, Ervin Lszlo și Peter Russel) participând la întrunirile Bilderberg, cu iz de temperare și coordonare a omenirii, o omenire, care, conform spuselor lor, este pe cale să explodeze la propriu și să se autodesființeze dacă nu își trezește vertiginos conștiința. Mari savanți, strategi, vizionari, nici nu ar fi de mirare să fie întâlniți pe acolo, însă, din fericire, ne dezvăluie și nouă o parte din viziunile lor în cartea „Revoluția conștiinței”, scrisă ca rezultat al unei dezbateri transatlantice, ce s-a extins pe durata a două zile. Nu știu la ce tiraj se rezumă această carte, însă din cercetările mele este aproape utopic de găsit prin librării.

  Autorii au dezbătut mai multe subiecte aprofundate, fiecare intervenind cu propriul aport în încercarea de a cădea la un numitor comun. Anumite idei mi-au sărit frapant în retina memoriei vizuale, precum nevoia de egoism ca ustensilă a supraviețuirii individuale, a evidențierii celui mai puternic, dar și de debarasare a acestei caracteristici acolo unde este cazul, mai ales în trezirea conștiinței universale, referindu-se cu precădere la eliminarea egoismului din religii, cu toate că religiile pretind cu subiectivism că acesta este țelul lor primordial, de eliminare a egoismului uman. Autorii critică șovinismul îngust al acestor religii, care duc la diminuarea armoniei globale, religii care s-au implementat coercitiv, cu ură, războaie și discordii între popoare, subliniind ca antidot benefic studiul și meditația individuală sau de grup, acestea fiind singurele portaluri care ne unifică în adevăratul sens al cuvântului cu divinitatea, instituționalizarea religiilor doar divizând națiunile. Singura salvare, conform viziunii lor, ar fi accesul nelimitat la domeniul subconștientului colectiv!

  Cei trei specialiști fac apel și la controlul cumpătat al individualității, (un lucru benefic, fără de care omenirea nu ar fi avut formele a ceea ce este acum, însă trebuind excelată în simbioză cu colectivitatea, ca formă integrantă a ceea ce este unul, Eu). Autorii mai subliniază lucrul benefic al exploziei unei pandemii, ca exponent al unei decimări a unei populații a cărei dezvoltare devine din ce în ce mai vădit aberantă. Mai spun să nu cumva să recurgem la sinucidere anihilându-ne Eu-l, pentru că ne vom trezi închistați exact în aceeași misiune, iar pace în lume nu putem face atâta timp cât suntem în conflict cu noi înșine.

  Un credit semnificativ este dedicat și artiștilor, în calitatea lor de „catalizatori ai revoluției culturale, de schimbare a conștiinței la nivel global”, și citez: „Artiștii construiesc prin arta lor un soi de pod care să-i conducă pe ceilalți oameni spre tărâmul transcedental”. Evoluția conștiinței se realizează prin artă! Rolul primordial al artiștilor ar fi să se adune, să stopeze avântul depravat al unei societăți occidentale, și să creeze una noua, aceasta ar fi cea mai mare provocare a lor, conform acestor prim strategi ai planetei.

  Ei mai relatează că specia noastră este dominată de altă specie și devine sclava acesteia din cauza prostiei.

  Punctul culminant al dezbaterii ar fi acela că oamenii ar putea ajunge la nivelul Nirvana pe pământ, dacă ar renunța la cele trei otrăvuri: ignorarea, dorința și agresiunea!   Am citit multe lucrări de genul. Poate dacă ar fi fost printre primele aș fi căzut de acord cu recenzia făcută pe coperta de pe verso a cărții, precum că lecturarea ne va metamorfoza din temelii felul de a fi. Ei bine, nu a fost cu totul să fie, însă v-o recomand cu plăcere, lăsați-vă cuprinși de contextul ei și acordați-i însemnătate maximă, cu condiția să o găsiți expusă pe undeva prin librării…


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *