·

păsări moarte

de ceva vreme mă plictisesc rău de tot la lucru aceleaşi cifre grafice rapoarte care trebuie făcute lună de lună acelaşi zaţ aceleaşi zile interminabile deşi uneori foarte scurte şi fără sens
tocmai din cauza asta de dimineaţă când unul din colegii ingineri a intrat surescitat pe uşa biroului ca să mă anunţe că un stol de păsări s-a sinucis în bazinele de evaporare a apelor industriale chiar m-am enervat
încă nu-mi băusem cafeaua nu-mi fumasem ţigara nu avusesem timp decât să-mi arunc geaca în cuier şi ruscacul pe spătarul nenorocitului de scaun deşălat din cauza căruia am căpătat dureri de spate în ultimele luni
şi mai deschisesem calculatorul sau în fine aşteptam să se încălzească şi să se hotărască să pornească aşa cum face în fiecare dimineaţă
am convingerea că la originea veşnicelor probleme de demaraj ale calculatorului meu pe lângă vechimea lui onorabilă mai stă şi praful omniprezent pe care îl respirăm cu seninătate în fiecare zi şi împotriva căruia nu avem ce face
suntem în deşert într-o zonă de podiş argilos prăfos asta e îmi tot repetă băieţii care se ocupă de reţeaua electronică praful e atât de fin că nici nu-l vezi intră peste tot se depune silenţios şi perfid
odată am trimis nişte fotografii unei prietene peisaje deşertice surprinse în timpul unei ieşiri pe teren la puţurile de extracţie nu era mare lucru de văzut teren plat de jur împrejur cât vezi cu ochii rareori câte o dună sau câte un tufiş minuscul sfidând orice limită a supravieţuirii pietre crăpate pământ mort
prietena mea mi-a răspuns mulţumindu-mi imaginile au surprins-o şi i-au dat o stare de nelinişte după ce le-am văzut am avut impulsul să mă scutur de praf exact aşa mi-a scris deşi nu-i vorbisem niciodată despre subiectul ăsta
„trebuie să vii să vezi o să completăm şi un formular ca să înregistrăm incidentul sunt cîteva zeci de păsări moarte în bazine şi în jurul bazinelor e din cauza apei poluate în mod sigur au băut din bazine trebuie să facem ceva neapărat” a turuit colegul meu siderat de cum a dat cu ochii de mine
am încercat să-l mai domolesc încercând să analizez problema sistematic
„s-a mai întâmplat treaba asta înainte” îl întreb
„nu din ce ştiu eu şi din ce zic ăştia mai bătrâni din instalaţie nu”
„când s-a întâmplat”
„ieri dar nu te-am anunţat pentru că am zis că să vedem să investigăm noi singuri am făcut poze sunt şi păsări mari şi mici uite ăştia sunt corbi ăştia nu ştiu ce sunt aduc a berze dar nu sunt berze”
mă uit fără convingere la pozele de pe aparatul foto pe care mi-l bagă sub nas mă apucă greaţa măcar dacă aş fi apucat să beau cafeaua ca să fiu mai treaz
„ce e foarte ciudat este că unele păsări nu au cap unele au capul detaşat de corp iar altele sunt întregi”
„uite ce e” zic îndepartându-mi privirea de la imaginile apocaliptice „eu la păsări nu mă pricep nu sunt ornitolog dar mi se pare foarte ciudat ce s-a întâmplat una la mână că din câte îmi amintesc mai există pe lume un instinct de conservare; de ce să fi băut proastele astea apă poluată din bazinele noastre mai ales că până acum zici că memoria colectivă nu a înregistrat o asemenea porcărie”
„da” acceptă colegul meu argumentul
„a doua la mână cum naiba îţi explici că multe din păsările astea nu au cap sau au capul desprins de corp”
„asta mi se pare şi mie foarte bizar”
„vezi deci nu cred că e aşa de simplu chiar dacă bei apă şi te otrăveşti; pot accepta prin absurd că în semn de protest faţă de încălzirea globală două stoluri de păsări au pus de-o sinucidere în masă dar de ce să-şi piardă capul” l-am întrebat subit îngrozit de imaginile parcă rupte din guernica
„no es posible” îmi răspunde colegul inginer dus pe gânduri în spaniola lui maternă încălcând protocolul maghrebian care ne obligă ca la lucru să vorbim în franceză
„evident” îi răspund şi eu în româneşte şi mai îngrozit de ideea absurdă că spaniolul îmi poate citi gândurile
„nu ştiu e ciudat oricum ia şi tu doi-trei băieţi dă-le nişte mănuşi nişte lopeţi nişte găleţi să ia dracului cadavrele alea şi să le îngroape” iau eu iniţiativa
„crezi că e gripă aviară” mă întreabă el suspicios
„habar nu am dar gripa aviară a fost acum câţiva ani s-a terminat între timp a mai fost şi moda cu gripa porcină dar bine aici suntem protejaţi de aşa ceva că nu există porci nu cred că e vorba de gripă însă oricum trebuie îngropate doar n-o să le lăsăm aşa să putrezească sub cerul liber” precizez eu
„nu ştiu tu te pricepi la chestiile astea cu mediul tu ştii ce trebuie făcut” încearcă inginerul să se debaraseze
„păi tocmai de-aia îţi spun puneţi-le în nişte saci de plastic şi îngropaţi-le”
„noi ne ocupăm cu exploatarea uzinei nu ştiu dacă e tocmai sarcina noastră să culegem păsări moarte” deschide el ostilităţile
„păi şi cine vrei să le culeagă papa pius” mă înfoi şi eu
„nu ştiu tu eşti cu protecţia mediului”
„eu sunt cu protecţia mediului dar ştii bine că nu am personal la dispoziţia mea eu sunt un om singur nu am nici mijloace materiale pentru aşa ceva nici saci de plastic nici găleţi”
„nici noi nu avem”
„uite ce e luaţi legătura cu logistica să vă pună la dispoziţie ce vă trebuie păsările sunt în bazinele voastre de evaporare”
„bine hai să zicem că da alea din bazine dar alea dinafara gardului nu sunt pe teritoriul nostru sunt în exterior”
„hai să nu ne mai formalizăm atâta zău”
„şi poate nici nu au băut apă din bazinele noastre poate au băut în altă parte şi apoi când au ajuns la noi au căzut pur şi simplu; trebuiau acoperite bazinele alea aşa evitam orice problemă”
„şi cu evaporaţia ce făceai sunt bazine de evaporare de-aia sunt deschise ce naiba”
„aşa e dar nu e sigur că au băut apă de la noi”
„bineînţeles se poate şi aşa să fi băut în altă parte şi apoi să fi venit ca nişte beţivance să se prăbuşească la uşa noastră habar nu am tu ai venit cu teoria asta cum că au băut apă de la noi dar oricum ar fi fost ne-au căzut nouă pe cap nu putem să le lăsăm să putrezească aşa”
„aş propune să contactăm autorităţile locale; ce e în afara gardului e terenul lor e bine să evităm să ne amestecăm în treaba lor”
„eu aş zice că e bine să evităm să ne complicăm hai deocamdată să îngropăm păsările astea tâmpite; bazinele există cu aprobarea autorităţilor cu ce crezi că te vor ajuta”
„nu ştiu sunt păsările lor”
„cum adică păsările lor ai înebunit sunt păsările cerului; asta e au traseu peste africa migrează unele mai obosesc şi mai cad altele poate mor de sete şi se aruncă în bazine de evaporare ca nişte idioate fără să mai adulmece calitatea apei ştiu eu…”
„păsările au miros”
„să le ia dracu’ habar nu am asta e chestie de ornitolog chiar nu mă interesează dar să ştii că în fiecare an am văzut câte un stol de rândunele venind să bea apă curată din fântâna arteziană din curtea interioară a birourilor nu se duc pe bazinele de evaporare; aşa că nu ştiu or avea miros or avea minte mai multă ceva este”
„crezi că rândunelele sunt mai deştepte”
„poate în orice caz nu văd rândunele decapitate sau moarte în pozele tale”
„nu ştiu” zice el după o tăcere intrigată „eu o să completez formularul ăla şi îi dau drumul să hotărască directorul ce facem”
„ok bine să hotărască directorul că de-aia e şef şi să-mi trimiţi şi mie pozele alea pe mail te rog” mai adaug în timp ce inginerul spaniol iese pe uşă la fel de frustrat de toată povestea precum rămân şi eu în birou
în sfârşit calculatorul meu e gata de lucru mi-am luat şi o cafea de la bucătărie mi-am fumat cele două ţigări regulamentare de dimineaţă şi dau să mă cufund în rapoarte când începe să-mi sune telefonul
„ce facem cu păsările alea ai văzut e un dezastru genocid adică nu păsărocid aviarocid ce ne facem dacă o să se întâmple iar” mă rog toată lumea alarmată
îi întreb pe fiecare dacă s-a mai întâmplat aşa ceva înainte şi la răspunsul unanim că nu le zic „vedeţi e o situaţie excepţională ceva le-a dereglat pe toantele astea de păsări vremea temperatura radiaţiile undele electromagnetice traiectoria terrei nu ştiu a fost ceva”
„ce” mă întreabă toţi oprindu-şi respiraţia „tu trebuie să ştii că te ocupi de mediu”
„copii nu ştiu habar nu am luaţi-vă ornitolog” răspund eu invariabil
toată dimineaţa nu se aud decât fâlfâituri şi bătăi de aripi pe toate coridoarele nimeni nu mai e capabil să se ocupe de altceva înafară de păsăretul decedat şi practic orice activitate în uzină e suspendată până la noi informaţii despre sumbra noutate a zilei spre miezul căreia reuşim să identificăm o posibilă soluţie anume să cumpărăm un emiţător de sunete de prădători de păsări ca să îndepărtăm zburătoarele aşa cum se face pe aeroporturi pentru a le ţine la distanţă de motoarele avioanelor aflate în aer
angajaţii respiră uşuraţi coridoarele se decongestionează iar activităţile revin la normal în vreme ce punem pe o listă toţi prădătorii incluşi în studiul de impact asupra mediului lansăm comanda şi după câteva luni instalăm aparatul în zona bazinelor de evaporare după ce l-am setat în prealabil pe program aleator nonstop zi&noapte
după o lună de la instalarea emiţătorului de ţipete de prădători aerieni un nou stol de corbi cade secerat sub formă de capete şi corpuri pe bazinele de evaporare
de data asta mă apucă exasperarea cercetăm în toate direcţiile împrejurările tragicului accident iar colegul spaniol îşi reia şarjele isterice anunţându-mă că onor corbii nu se regăsesc pe lista de sunete de prădători comandată şi instalată anterior
„ce are una cu alta” îi zic „corbii trebuiau îndepărtaţi de către prădătorii lor nu aveam nevoie de sunete de corbi”
deşi în primul moment nu pare să înţeleagă spaniardul îmi dă ulterior dreptate
totul e un mister şi povestea rămâne în coadă de peşte ba chiar intră în uitare până când într-o bună zi apare în presa nord-africană un articol nesemnat care afirmă că bazinele noastre de evaporare distrug ecosistemul saharian omorând cu bună ştiinţă bietele stoluri de păsări care traversează africa în migraţia lor periodică spre o viaţă mai bună şi mai lipsită de griji
„ducă-se” îmi zic în barbă „migra-le-ar sufletul în rai să le migreze; unii nu mai pot de muncă iar alţii de grija ălora care muncesc”
directorul intră în panică şi convoacă o şedinţă de urgenţă la care participăm toţi şefi de departamente şefi de servicii medicii şefii pazei şi coordonatorul expatriaţilor
„domnilor problema este foarte gravă” ne comunică vocea tremurătoare „am ajuns în presă în presa centrală trebuie să luăm măsuri urgente”
explic cu calm că am luat măsuri şi că nu văd ce altceva am putea face mai bun decât să mai adăugăm nişte sunete de prădători pe lista celor deja achiziţionate respectiv să ne interesăm care este duşmanul zburător al corbului şi să ne asigurăm că nu vom mai avea corbi în zonă
unul dintre medici vine cu ideea sperietorilor de ciori care se pot confecţiona ca la el în comună din materiale locale ieftine şi care ar putea fi instalate pe toate laturile bazinelor iar un şef de serviciu zice că am putea chiar încerca cu girofaruri pe timp de noapte sau ceva de genul ăsta ca să speriem păsările nu numai vizual ziua şi auditiv aleator-nonstop-zi&noapte ci şi cu emisii puternice de lumină adică vizual noaptea deşi nimeni nu poate preciza care ar putea fi eficienţa celor propuse
în cele din urmă directorul mă consultă încă o dată
îndrăznesc să susţin că în situaţia în care nu ne vom apuca să acoperim complet bazinele de evaporare ceea ce ar fi o inepţie şi o culme a ineficienţei date fiind dimensiunile uriaşe ale bazinelor precum şi necesitatea asigurării unui proces de evaporare continuă a apelor industriale nu cred că trebuie să ne-apucăm să creăm un bâlci audio-vizual şi o harababură lipsită de profesionalism în jurul bazinelor de evaporare şi adaug cu deferenţă că decese de animale în masă neelucidate s-au mai înregistrat de-alungul timpului în diverse zone ale lumii e bine să păstrăm proporţiile
după şedinţă un coleg încruntat îmi precizează că până la venirea mea în firmă şi până să începem să aplicăm programele mele de protecţia mediului nu au existat asemenea situaţii penibil de tragice sau tragic de penibile „ia-o cum vrei”
rămân perplex şi nu pot decât să tac după ce-mi exprim protestând regretul
„poate ar fi mai bine să-ţi vezi de treabă” încheie apoteotic colegul supărat iar eu mulţumesc providenţei că totuşi nu el e directorul plecându-mi ochii galeş sub privirile blânde şi îngăduitoare ale unei colege inginere care se arată îngrozită de cultura obtuză a firmei noastre deşi pe undeva este convinsă că dreptatea divină nu e străină de ceea ce s-a întâmplat cu păsările din bazinele de evaporare ceea ce este totuna cu a spune că destinul implacabil ne dă un semnal nouă umanităţii inconştiente cum că ar fi bine să ne potolim odată cu exploatarea bezmetică a resurselor naturale
după şedinţă revin în tăcere în birou îmi iau cafeaua neterminată şi ies la o ţigară în curtea interioară
vreo patru-cinci rândunele fac cercuri largi trecând razant la suprafaţa bazinului fântânii arteziene şi luându-şi apă în ciocuri după care dispar înspre norişorii albi şi zgârciţi care asistă indiferenţi la această scenă de undeva de lângă soarele care arde ca un bec gata să se ardă sau ca o grenadă gata să pocnească
„deşteptele mele” rostesc cu satisfacţie în timp ce-mi aprind ţigara după care îmi îndrept privirile spre văzduh cu oarecare teamă
fac tot felul de raţionamente însă nu-mi pot ieşi din minte imaginile cu păsări decapitate ceea ce mă duce la constatarea că o pasăre fără cap este o pasăre fără cap iar un cap de pasăre este un cap de pasăre ceea ce nu înseamnă neapărat că pasărea a fost otrăvită de apele industriale acide uleioase metalifere stagnante mlăştinoase vâscoase negre brune gri închis
nu reuşesc să merg mai departe cu logica şi mă întorc tăcut în biroul meu unde datorită straturilor succesive de praf care continuă să se aştearnă neîncetat persistă o atmosferă de muzeu întunecat aflat în pragul ruinei şi uitat de vizitatori

(proză scurtă din volumul „reverse motion”, ed. Eubeea, Timișoara, 2011)

Etichete:

Retrieved 28/07/2026 at 19:35 (website time).

Available at: liternautica.com/?p=24526

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *