steampunk

dimineaţă nici devreme nici târziu undeva la mijlocul celor mai plăcute ore dinainte de prânz atunci când în viziunea mea au loc momentele ideale în care să sari din pat sau numai să te rostogoleşti de pe o parte pe alta bălăcindu-te în lene să sorbi cafeaua înceeeet înceeet înceeet să închizi ochii şi să-ţi imaginezi că încă mai visezi să continui visele sau să le pui concluzii să le vizitezi momentele alea în care să deschizi ziarul şi să sorbi cu nesaţ mirosul de tipografie de verzale de plumb care să te facă să vezi cu ochii deschişi manşetele zeţarului de la omienouăsute şi ochelarii redactorului de la gazeta comunistă din anii cinzeci să strângi între degete hârtia să tai ştirile în diagonală pe fiecare pagină şi să le arunci una câte una pe covor clipele binecuvântate în care să-ţi întinzi picioarele cât pot ele să ajungă de lungi în scaunul de răchită din faţa scaunului de răchită în care te-ai lăsat să cazi mai devreme când te-ai smuls din pat şi te-ai sprijinit de canatul uşii de clanţă de dulapul pictat
atunci dar am simţit gâdilătura soarelui pe obraz şi pe nas strecurată prin fanta deschisă de fereastră cald cald bine am simţit că mă mănâncă uşor spre buza de sus şi-am crăpat ochii cu sprâncenele încruntate dar limpezi în sinea lor relaxate
pe perete în dreapta în stânga dar chiar şi în faţă lângă glastra de pământ ars de pe pervaz erau umbre lungi străvezii deschise vederii umbre aerisite lăsate pradă uitării sau doar aşteptând una lângă alta cuminţi dormitând dormindu-şi somnul din somnul meu care poate fără să ştiu elaborase esenţă de somn pentru ele dându-le substanţă şi caracter consistenţă permisivă şi gheare ca să se agaţe de asprimea pereţilor în felul acela ne-efemer în care le descoperisem
de fapt la a doua privire am început să mă gândesc că poate era o singură umbră care încerca să-mi îmbrace pereţii precum o pânză de păianjen construindu-se sistemic pe sine căpătând luciu şi contur din tăcerea bestială pe care o secreta ca un fur aş putea spune anume
nu mai văzusem niciodată-nainte umbra asta pe pereţii mei dar îmi părea plăcută venită la timp să tocească lama de soare care rupea cu plăcere din confortul răcoros al camerei mele mute
umbra lui mircea la cozia mi-a şoptit o voce piţigăiată care a început îndată să chicotească hihihihihihi umbra lui mircea ambrozia umbra lui turcea cu zodia umbra turcimii cu zoaie umbra turcului la plevna în ploaie umbra cucului umbra păduchiului umbra nucului şi-a eunucului umbra ţăranului şi-a başibuzucului ahahahhahahahha râsul zevzec îmi continua în cap în momentul în care a sunat strident telefonul şi-atunci chiar m-am trezit

am întins mâna nu am ajuns m-am repezit pe marginea patului m-am lăsat pe coaste în jos într-o rână şi m-am târât ca prin tranşee pe parchet şi pe covor adunând cu plăcere în palme răcoarea de pe jos până am ajuns la etajeră şi-am înhăţat plasticul nemilos alo
am rostit de departe cu vocea altcuiva ce părea o replică seacă a umbrei pline de poveşti de pe pereţii mei albi şi drepţi
nu zicea nimeni nimic în telefon puteam să văd chiar nişte particule transparente de vid agitându-se bezmetice în faţa mea în lipsă de altceva alo am repetat da
şi-am simţit atunci un pic rece şi mic-mic-mic pe unghia piciorului unghia mea şi apoi încă un pic alături pe podea care picura tot mai mult şi mai bine cu gri şi cu negru şi roşu sau verde picura pic-pic-pica-pic până când s-a făcut fir lucitor răsucit adumbrit fir continuu de umbră care curgea din receptor în jos pe podea şi pe unghia mea cea mare de la ambele picioare
mi-am zis nu văd bine şi că nu pot să accept aşa ceva ce naiba am închis telefonul şi-am dat iama-n debara prin cârpe mopuri ligheane şi mături deşi un şerveţel mi-ar fi ajuns ca să curăţ mizeria am înhăţat o cârpă mai curată am dat drumul la robinet apă rece şi plată am udat cârpa am stors şi am şters de două ori o dată podeaua parchetul o dată unghia mea mare crescută prea mult netăiată de la ambele picioare

ce dimineaţă ciudată mi-am spus în timp ce-mi fierbeam nişte apă curată şi plată pentru o ciocolată parcă n-ai nici un chef de nimic când te trezeşti aşa brusc şi pe deasupra primeşti telefoane din astea aberante care desfid realităţile şi legile fizicii şi ale imaginaţie şi-ale şi-ale şi-ale orice naiba ştie ce-o fi visez aberez
m-am dus în baie să mă uit în oglindă să mă spăl să fac pipi să mă frezez cu mişcări automate pe care le învăţasem pe toate atât de bine încât aveam senzaţia că deja am osută de ani şi maimult n-aş fi putut spune cu exactitate cât însă sigur era că eram mult mai bătrân decât deatât eram mult prea mai mult mai bătrân decât oricine mircea cel bătrân căruia i-a căzut umbra în vine umbra din cameră de la mine umbra de la telefon umbra glastrei de la fereastră care dă spre curtea domnească umbra picioarelor mele cu unghie frăţească umbra ziarului umbra zeţarului umbra soarelui umbra cuvântului ahahahahahahaha îmi striga iar o altă voce mai groasă mai arogantă mai înfiorătoare mai cultă mai roasă umbra îţi roade acum creierii ai avut un moment de îndoială şi acum tâmpitule încerci să-l transformi în boală

aaaaaah am strigat zvârlind în stânga şi-n dreapta din cap gata ajunge m-am fixat cu privirea-n oglindă trezeşte-te că ai treabă pe ziua de azi lasă umbrele şi aiurelile bea-ţi cafeaua şi-ntinde-o
aburul umed şi cald de cafea din bucătărie îmi pieptăna sprâncenele şi-mi dezmierda porii mi-am băgat faţa în cana încinsă şi-am stat aşa privind în gol pe parchet până mi-a amorţit privirea suspendată în spaţiul liber care se relaxa pe marginea măsuţei de lemn pe care mâncam puneam ziarele beam cafeaua ţineam picioarele făceam calcule stăteam cu fundul număram banii tăiam unghiile jucam cărţi ţineam telefoanele măsuţa pe care toată ziua cădeau umbrele prin jaluzele în funcţie de cum se mişca soarele sau de cum se vedeau stelele pentru că dacă noaptea era senină pe măsuţă se răsfrângeau şi umbrele lunii şi ale stelelor care treceau prin geam cum treceam eu prin târgurile de haine vechi păstrând distanţa şi fără să văd nimic
da şi-atunci a intrat ea cu pălăriuţa de vară care-i lăsa pe faţă multe-multe pete mici-mici-mici de lumină separate între ele şi ţinute ordonate printr-o ţesătură solidă şi fină de umbră deasă rotundă umbră felină şi crudă umbră haină umbră albăstruie care-i luase jumătate din faţă partea de sus cu fruntea cu ochii cu nasul până la buza joasă partea din dreapta cu urechea cu tâmpla cu gâtul cu sprânceana o nu mi-am zis şi-am simţit că mă ia un leşin o senzaţie de sfârşeală-n stomac un chin
mi-a zâmbit şi am încercat să-i răspund dar din nou am simţit un junghi dur şi crud un suspin în coşul pieptului un destin zodia umbrei pasul norocului urma gândacului volbura apelor şuierul arcului negura timpului haosul vidului umbra lichidului umbra coşmarului umbra fiinţei şi-a ne-fiirii
am amuţit înghiţind cafeaua cu noduri am privit prin perdele prin caroiajul lor imperceptibil de umbre întreţesute dedate-ncheierii şi-am înţeles dintr-un gând că privirea-mi înceată era acum parte din substanţa creată prin care fiece lucru există-ntru materia elaborat decupată a umbrei celei eternă elementară supremă implicită cumplită despăducheată şi plată
eram umbră în umbră cu degradeuri cu bucăţi albe sau negre cu nuanţe cu haşuri cu distanţe şi treceri conturate discrete şterse sau reliefate respiram linii dese de umbră şi păşeam rar umbre alese
eram umbră pe pagină în lumea de umbră care mă cuprinsese urzind dinspre pălăria ei mă cotropeau umbre încinse cu margini creţe fără să-i văd ochii îi ghiceam genele umbroase care de-atâtea ori mă lăsaseră pradă sughiţurilor şi spasmelor mele neînţelese eram umbră împreună ne adunam tot mai strâns contopindu-ne într-un tot care ne zdrobea toate fibrele şi ne modela în pasta de umbră cu care se redesenau toate cele înconjurătoare case burlane rândunele şi stâlpi de telegraf terase agrafe pierdute coase ibrice clondire reţete caimace pieţe aglomerate baluri vapoare cu aburi afrodisiace circuri cu urşi trăsuri iarmaroace copii saltimbanci îmbătrâniţi cu priviri amuzate tinere zvelte sugrumate-n corsete baloane înălţate în ceruri peste ele mai înalte palate nasturi coloraţi servitoare brutale ofiţeri înţepaţi sinucigaşi tragici eroi decoraţi fanţi felceri imberbi liceeni arme de foc spade rătăciţi cavaleri balene şi lei animale fantastice arce

____

Proză scurtă din volumul „reverse motion” (Editura Eubeea, Timișoara, 2011)

Sorin Smărăndescu

Născut în 1971 la Timișoara. Scrie poezie şi proză scurtă. A debutat în 1995 cu un grupaj poetic în „Suplimentul de marţi”, săptămânal cultural al cotidianului „Realitatea bănăţeană” (Timişoara). În 1998 a primit premiul Editurii Institutul European la Festivalul Naţional de Poezie Junimea, Iaşi (ediţia a VI-a) și premiul revistei Minerva la Festivalul Naţional de Poezie Gheorghe Pituţ, Beiuş (ediţia a III-a).

A publicat volumele „de vorbă cu Su(s)pusul” (poezie, 2000, Editura Eubeea), „blurat” (poezie, 2011, Editura Brumar) şi „reverse motion” (proză scurtă, 2011, Editura Eubeea). Figurează în antologia de poezie contemporană românească „Meridiane lirice – 113 poeți contemporani” (2013, Editura Armonii Culturale).

Are apariții de poezie și proză în diverse publicații: Orient latin, Orizont (Timişoara), Poezia, Convorbiri literare (Iaşi), Luceafărul, Mafia Sonetelor, Revista de povestiri, OPT motive, P(RO)EZIA (București), Teiul (Oraviţa), Minerva (Bistriţa), Armonii culturale (Adjud), Brăila Chirei, Noise Poetry (Buzău), Foaia culturală (Cisnădie), Timpul (Ploiești, Chișinău), Sud (Bolintin Vale, Giurgiu), Banchetul (Petroșani), WordCity Literary Journal (Canada), Familia (Oradea), Planeta Babel.