George Cornilă (născut în 1986) este atât absolvent de Politologie la Școala Națională de Studii Politice și Administrative, cât și de Publicitate la Universitatea din București. A ocupat poziții de copywriter, jurnalist, secretar general de redacție și redactor-șef. Este prozator, publicist și traducător. A debutat în anul 2007, cu romanul Cu dinții strânși. Au urmat romanele: Miezul nopții în Cartierul Felinarelor Stinse (2013, 2014, 2021), Regele lupilor (trilogie, 2014 – 2016), Expurgo (2018, 2018), Diluvium (2019), colecțiile de proză scurtă, Arlequine (2018) și Entropic (2020), precum și volumul de povești pentru copii, Toxi Foxy (2018). Cele mai recente cărți ale sale sunt volumul de nuvele, Rezervația, apărut în anul 2022 la editura Polirom, și biografia romanțată, Hașdeu. Duhuri, apărută în 2023, la aceeași editură. Este prezent cu texte în peste zece antologii din România și Marea Britanie. A primit mai multe premii literare importante, mai ales în zona literaturii fantasy și S.F.
În cele ce urmează, mă voi apleca asupra volumului Rezervația, apărut în anul 2022, în colecția EGO proză a editurii Polirom.
Volumul este alcătuit din trei nuvele, Rezervația, O vară cu Misha și Trecerea iernii. Deși aparent nu există nicio legătură între cele trei, acestea fiind diferite inclusiv ca abordare sau stil, în prima având de a face cu o îmbinare de realism și realism magic, într-a doua cu o proză 100% realistă, iar în cea de-a treia cu o semi-distopie cu accente realiste, totuși ele sunt legate printr-un element de subtilitate bine ascuns, mai ales în cele două care îi urmează celei ce dă și titlul volumului. Iar acest element este chiar conceptul de „rezervație”, pentru că, în opinia mea, în volum nu se vorbește despre o singură rezervație, nici de două, ci chiar de trei rezervații, după cum vom vedea mai departe. Să le luăm pe rând…
În prima nuvelă, numită chiar Rezervația, și despre care am spus deja că este scrisă la cumpăna dintre realism și realism magic (poate chiar fantasy), este vorba despre o descoperire epocală, ce ajunge să pună sub semnul relativității întreaga istorie a lumii, precum și toate cele trei religii ale Cărții, adică iudaismul, creștinismul și islamismul (căci toate își trag seva din cărțile Vechiului Testament): undeva în zona Vrancei este descoperită, nici mai mult, nici mai puțin, decât Grădina Edenului biblic, în care, în mod surprinzător, încă trăiesc Adam și Eva, la fel de vechi de zile ca însăși lumea, dimpreună cu toată flora și fauna descrise cu lux de amănunte în cartea Facerii sau a Genezei. Dar și mai interesant decât descoperirea în sine este modul în care oamenii s-au raportat la aceasta: în primă fază, mulți și-au pierdut credința, din cauza faptului că prezența pe pământ a decorului biblic și a protopărinților noștri a făcut ca tot misterul din jurul textelor biblice să se năruie (iar fără o brumă de mister, parcă nici Dumnezeu nu mai este interesant, nu?), apoi, cei mai pragmatici, au transformat Grădina Edenului în Rezervație naturală și au organizat în zonă un fief al pensiunilor și carnavalurilor tematice; jurnaliștii, lipsiți de scrupule și avizi de senzațional, i-au transformat pe Adam și Eva în subiecte de știri senzaționale, iar culmea barbariei, cei mai cruzi dintre oameni au ajuns să facă bani din organizarea de lupte între inorogi, fie ele legale sau ilegale.
Este o nuvelă care, din punctul meu de vedere, își împarte centrul de greutate în două părți egale: pe de o parte este de analizat întrebarea, „ce am face dacă am descoperi într-adevăr, pe pământ, fie și numai artefacte ale paradisului ceresc?”; iar pe de altă parte, trebuie să ne gândim foarte bine, dacă cinismul oamenilor poate avea sau nu limite și dacă asta ne mai poate certifica drept oameni în adevăratul sens al cuvântului.
Cea de-a doua nuvelă din volum, O vară cu Misha, încadrată 100% în genul realist, ne prezintă, la prima vedere un caz tipic de transformare a unui băiat respins atât de către fete cât și de către băieți, parte pentru că este tocilar, parte pentru că este gras și dizgrațios, fapt ce atrage după sine o totală lipsă de încredere în propria-i persoană, într-un adolescent rebel cu ascendent în mascul alfa, datorită prezenței și influenței unei fete veșnic dorită, niciodată avută. Însă, în spatele acestei transformări, mai există un substrat al poveștii, și anume acela al pierderii definitive a copilăriei, care este, de bună seamă, tot o rezervație, a inocenței și a gândirii magice, un loc intim, pe care oricine ar trebui să caute să-l protejeze cât de mult poate, de preferat pe toată durata vieții.
În fine, cea de-a treia proză, intitulată Trecerea iernii, este o semi-distopie ce pornește de la ideea de a locui, în zilele noastre, un an întreg, singur pe o insulă pustie, departe de orice formă de civilizație și lipsit de orice formă de tehnologie modernă, altfel spus, de a te întoarce în preistorie, la modul de viață al primilor oameni. Această insulă, dacă ar fi reală (și de ce nu ar fi) ar avea cu siguranță statut de rezervație naturală, ce conservă, asemenea unui muzeu viu, amprenta antropologică a primilor oameni. Bineînțeles că și aici se naște întrebarea: „am putea să trăim în aceste condiții? Și dacă da, am putea respecta firea naturii sau am încerca să trișăm pentru a ne ușura viața?”.
Așadar, George Cornilă ne invită să descoperim trei tipuri de rezervații naturale, dar mai mult decât atât, ne provoacă să ne descoperim pe noi înșine, privindu-ne prin prisma acestor trei scenarii, fie ele realiste, distopice sau fanteziste.
Romeo Aurelian Ilie s-a născut pe 27 februarie 1988, la Slobozia, Ialomița. Este absolvent al Facultății de Teologie Ortodoxă din cadrul Universității Ovidius din Constanța și al unui master în teologie la Universitatea din București. Din anul 2008 publică poezii, cronici de carte și eseuri literare în diverse reviste culturale. În anul 2018 a debutat cu volumul de poeme Patruzeci și unu. Eu, surdo-mutul (Editura Tracus Arte), în urma câștigării premiului „1, 2, 3 și” în cadrul Premiului Național pentru Debut în Poezie „Traian T. Coșovei”, ediția 2017. Al doilea volum de poeme, Lacrima tatălui, i-a apărut la editura C.D.P.L., în 2022.
Foarte interesantă perspectiva ta, Romeo, și focusul pus pe conceptul de rezervație. E bine că dai importanță și colecțiilor de povestiri (mai degrabă nuvele, din modul în care le-ai prezentat), de obicei tratate ca specii literare de a mâna a doua.