tranzit

cobor din avion trăgând valiza după mine murdară jupuită la colţuri încercată
sunt adormit am moţăit tot drumul am citit ziare şi reviste am mâncat ce mi-au dat m-am supărat pe stewardesa indolentă şi neatentă mi-a trecut pentru că oricum nu m-a băgat nimeni în seamă m-am uitat pe hublou norii albi scânteiau şi am zărit cu surpriză un halou circular cu irizaţii multicolore format în jurul umbrei neverosimil de mici a avionului aproape sferic traversa norii lent paralel cu avionul se ţinea când mai aproape când mai departe ca un tovarăş de drum
măresc pasul îl grăbesc ca să pot depăşi cât mai multe persoane şi să nu stau mult la ghişeu în faţa mea un domn îşi trage plictisit valiza ocupând tot culoarul încerc să-l ocolesc prin ambele părţi să mă strecor nu reuşesc îi spun din lateral mă scuzaţi
se întoarce surprins de parcă i-aş fi cerut ceva nelalocul lui dar se trage totuşi într-o parte şi mă lasă să trec
o iau iar la pas sper să prind o coadă cât mai scurtă însă am şansă numai pe jumătate din celălalt capăt al terminalului se revarsă deja un şuvoi de oameni sosiţi cu alt avion
din patru ghişee disponibile numai două sunt deschise într-unul se află un tânăr ce aruncă priviri nelămurite în fiecare paşaport în celălalt o tânără ce pare nerăbdătoare să plece distrată uitându-se în spate prin pereţii de sticlă cam tot la fiecare două persoane care-i trec prin faţă
de jur-împrejurul meu se adună figuri de toate rasele vârstele înălţimile greutăţile
după o aşteptare relativ scurtă în comparaţie cu ce anticipam ajung la ghişeul în care fata fusese până la urmă înlocuită de un tip sobru mut
dau paşaportul iau paşaportul ies mă postez într-un colţ al benzii de bagaje aştept valiza cu capul golit de gânduri cu gesturi maşinale îmi arunc ochii la ceas bag şi scot mâinile din buzunare mă uit în stânga şi-n dreapta mă uit în sus şi-n jos mut mânerul valizei dintr-o mână în cealaltă
după vreo zece minute banda porneşte diverse genţi sacoşe cutii geamantane încep să defileze pe dinaintea mea şi a celorlalţi unii dintre ei vădit nerăbdători înghesuindu-se şi făcând eforturi disproporţionate să-şi înhaţe bagajele măcar cu o secundă mai devreme decât ar fi reuşit dacă ar fi aşteptat la rând
văd un rucsac de culoarea valizei mele şi în sinea mea îmi trag una peste scăfârlie am valiza în mână nu am lăsat-o la cală ce naiba aştept la banda de bagaje stupid
ies demn trec cu un aer preocupat pe lângă afişajul care mă îndeamnă să declar dacă am ceva de declarat îmi spun că în mod evident îmi trebuie o cafea ca să mă dezmeticesc
trec pe lângă chioşcurile de ziare feresc la limită o fetiţă care sare pe lângă maică-sa şi e aproape gata să se izbească de valiza mea din nebăgare de seamă traversez un grup de tineri gălăgioşi ce par a fi pe punctul de a pierde un avion sau un autobuz în timp ce străbat ca un iureş holul imens înţesat de călători aproape luându-mă pe sus apoi ajung într-o zonă calmă în care observ imediat afişajul tăcut şi mă integrez din doi paşi în grupul imobil de călători care urmăreşte hipnotizat derularea zborurilor pe cele patru ecrane alăturate aterizări plecări întârzieri
îmi găsesc destul de repede zborul mă uit din nou la ceas constat că mai am destul timp aşa că mă îndrept agale spre zona de baruri/restaurante/pizzerii dar pe măsură ce înaintez constat că iar am uitat ce oră e
arunc încă o privire la ceas şi-mi notez mental cifrele le repet în gând mai am cam o oră de aşteptat deci pot să-mi permit să pierd un pic vremea la o cafea
nu mă hotărăsc şi trec oarecum pierdut nedumerit prin faţa tuturor cafenelelor/fast-food-urilor/braseriilor deşi sunt convins că peste tot e la fel de scump astfel că ajuns la capăt la ultimul grup de mese mă decid să merg mai întâi la toaletă şi abia după aceea la cafea
continui să merg cu valiza după mine e destul de uşoară nu mă deranjează ba încă sunt mulţumit că am cu ce să-mi ocup mâinile mă integrez bine în vânzoleala din aeroport par un om preocupat serios cu o destinaţie precisă
intru pe covorul rulant păşind apăsat lent încântat de echilibrul meu înnăscut şi de stabilitatea pe care o am dar la un moment dat mă opresc las maşinăria să-şi facă treaba să mă ducă la destinaţie spre capătul opus al coridorului larg şi înalt
întorc privirea spre dreapta şi urmăresc prin geamurile uriaşe avioanele diverselor companii aeriene unul rulează atât de încet pe pistă încât nu mi-e clar dacă abia a pornit sau urmează să se oprească
sub privirea mea care se întoarce treptat compensând curgerea uniformă a covorului rulant lângă stâlpul de susţinere elegant şi lucitor al cupolei observ un om cu haine ponosite şi aspect murdar cu părul lung şi încâlcit nespălat probabil de vreun an de zile neras buhăit şi nesigur pe picioare care se lasă din când în când cu umărul pe stâlp încercând să-şi menţină echilibrul în timp ce urinează liber pe mozaic uitându-se ca şi mine prin geamurile imense în aceeaşi direcţie spre pistă cu o privire tulbure care nu pare să vadă sau să înţeleagă
nu-mi vine să cred că asist la aşa ceva şi caut cu priviri scurte aruncate în toate părţile personalul de securitate sau pe oricine altcineva care ar putea lua vreo măsură
observ uluit doi tineri bine făcuţi în uniforme înarmaţi plimbându-se cu priviri transpuse de parcă ar discuta ceva filozofic şi adânc trecând agale ca şi cum s-ar deplasa în altă dimensiune spaţio-temporală pe lângă stâlpul de care se sprijină rupturosul prin spatele lui neobservând balta care tocmai se formează pe jos în dreapta lor lângă geam
sunt deja departe covorul continuă să mă transporte iar scena e acum mult în urmă nu-mi mai rămâne decât să întorc spatele şi să-mi văd de drum
o să-l vadă cu siguranţă prin camerele video îmi spun convins găsesc toaleta intru încercând să feresc cât pot geamantanul de bălţile de pe jos nu ştiu de ce până la urmă pentru că oricum l-am târât peste tot şi pe sus şi pe jos înăuntru sau afară prin tot aeroportul şi nu numai
în timp ce mă uşurez aud în difuzor o voce seacă neutră care anunţă nişte pasageri să se grăbească întrucât e ora de îmbarcare sau de decolare
nu înţeleg tot ce spune fiindcă întrucâtva neobişnuit difuzorul se aude cu paraziţi însă din faptul că mesajul e anunţat de vreo trei ori în trei limbi diferite deduc că e vorba de o întârziere serioasă
înainte de a reveni pe coridoarele lungi şi interminabile merg la oglinda înaltă şi ciobită la colţuri care acoperă un perete al toaletei îmi pun hainele în ordine verific cât e ceasul şi mă caut de bani mărunţi să-i am la îndemână
înapoi pe covorul rulant constat că tot nu reuşesc să memorez ora şi mă zgâiesc pe monitoare sperând că poate aşa o s-o reţin în trecere remarc balta galbenă transparentă lăsată de omul jigărit şi nespălat în faţa geamurilor pe lângă care lumea trece impasibilă omul însă nu se mai vede niciunde
cifrele şterse afişate undeva în josul paginilor cu situaţia constant schimbătoare a zborurilor par să indice o oră diferită aşa că-mi consult pentru a mia oară ceasul şi apoi pentru siguranţă îmi scot din buzunar şi telefonul mobil
monitorul arată a fi cu cinci minute înaintea ceasului meu care este cu un minut înaintea orei de pe telefon sau în caz contrar în mod cert telefonul meu mobil a rămas iar în urmă
ce mă surprinde este că acum şi ceasul de la mână pare să-mi fi rămas în urmă adică faţă de ora aeroportului căci faţă de telefon are un minut avans
nu mai ştiu după ce oră să mă iau deşi până la urmă nu are mare importanţă pentru că nu mă împiedică nimic să mă iau pur şi simplu după ora aeroportului ceea ce dealtfel ar fi cel mai indicat pentru că presupun că ştiu ei ce-or şti şi nu-şi permit să se joace cu minutele câtă vreme aterizările şi decolările se succed la intervale de unu două minute
nereuşind să elucidez problema ceasurilor într-o stare din ce în ce mai neclară mă hotărăsc să abandonez subiectul ăsta pentru câteva minute şi să mă concentrez pe alegerea cafelei pentru a nu pierde timpul
până la urmă fac un fel de ala-bala-portocala şi chiar îmi trece prin cap să dau cu banul dar ideea mi se pare un pic cam exagerată renunţ la ea şi mă îndrept spre una dintre cafenele însă în ultima clipă schimb direcţia pentru că deşi scurtă coada de acolo pare că se mişcă destul de lent aleg deci un fast-food din apropiere
oarecum logic îmi fac speranţe că şi cafeaua ar trebui să fie mai ieftină aici deşi coada are cam aceleaşi dimensiuni ca şi la celelalte braserii sau restaurante după care mă autocorectez şi îmi spun că e vorba numai de o prăpădită de cafea nu are niciun sens să-mi storc atât de mult creierii trebuie doar să plătesc cât mi se cere simplu să-mi iau afurisita de cafea şi să ies la o ţigară şi preţ de câteva zeci de secunde mă înfurii pe mine de cât pot să fiu de absurd
stând la coadă mă gândesc totuşi senin şi naiv că poate creierul meu încearcă să-şi umple timpul cu ceva cumva independent de mine care în mod limpede îl dezamăgesc nereuşind să-i ofer nici un mijloc de a munci de a se distra sau de a se relaxa într-un cuvânt de a simţi că există şi că e util
ajuns în faţa casei am o mutră posacă nu-mi mai găsesc banii şi mă tot gândesc de ce mi-o fi venit să fac distincţia asta între mine şi creierul meu de parcă într-un fel aş lua-o razna sau cel puţin aş gândi mult prea mult exagerat deplasat de mult în raport cu contextul dat
până la urmă accept sugestia casierului iau o cafea slabă şi-mi dau seama că de fapt asta-mi doream de la început dar că gândurile aiurite din mintea mea nu mă lăsaseră să mă concentrez şi să identific decizia pe care o luasem cu mult timp înainte de a ajunge în aeroport
plătesc îmi iau restul pun zahăr în cafea amestec şi plec trăgându-mi valiza pe lângă un coş de gunoi aşezat chiar sub nasul meu lăsând pe tejghea pliculeţele de hârtie rupte şi linguriţa de plastic sub privirile intrigate ale barmanului care le ia cu un gest de lehamite şi le aruncă undeva sub chiuveta din stânga lui
îmi dau seama că ceva nu e în regulă cu felul în care mă comport pentru că de obicei sunt atent însă nu mă mai uit în urmă îngroş obrazul sperând că nu o să strige nimeni după mine
ieşind pe uşile rotative prind cu coada ochiului ceasul spânzurat deasupra peronului la care trag taxiurile şi nu mă pot abţine să nu mai fac o verificare
după calculele mele ceasul de afară nu arată aceeaşi oră cu ceasul dinăuntru ceea ce mă enervează de-a dreptul dacă nici într-un aeroport nu poţi şti cu precizie cât e ceasul atunci unde pe lumea asta mai are sens să vorbeşti de punctualitate
îmi lipesc valiza de perete îmi aprind ţigara şi beau din cafeaua fierbinte care până la urmă nu e chiar atât de scumpă pe cât mă temeam
în timp ce scot fum privind în stânga şi-n dreapta parada continuă a oamenilor a limuzinelor a autobuzelor a dubelor şi aşa mai departe mă gândesc să dau o tură pe la chioşcurile de ziare şi să-mi cumpăr ceva
sting ţigara grăbit dau cafeaua pe gât las paharul de carton gol în scrumieră şi mă întorc pe holurile nesfârşite cu valiza venind supusă în urma mea
dau de un chioşc de ziare însă ce văd acolo mi se pare total nesatisfăcător iar cărţile lipsesc cu desăvârşire prin urmare trec mai departe reuşind să răzbat cu greutate printre rândurile-pe-mai-multe-rânduri ale unor cozi inimaginabil de mari care se formaseră în faţa celor zece sau cincisprezece contoare centrale lucru care mă prinde total nepregătit
până la urmă depăşesc zona aglomerată şi mă precipit pe scările rulante cobor la nivelul următor ajung în sfârşit la o librărie simt că reîncep să respir
mă relaxez mă plimb printre rafturi răsfoiesc reviste ziare citesc titluri de cărţi uit practic de timp şi de ceas
mă dezmeticesc numai atunci când aud din nou prin difuzoare răzbătând ca printr-o pâclă vocea indiferentă care anunţă pasagerii unui alt zbor că sunt invitaţi la îmbarcare
privesc panicat la ceas şi fac o estimare rapidă ca să aflu ceea ce bănuiam de fapt dacă nu mă grăbesc un pic am toate şansele să ajung la îmbarcare cu întârziere o treabă care-mi displace profund
încep să adun câteva reviste la ziare nu mă hotărăsc să iau decât două în toate e acelaşi lucru până la urmă ezit mult dacă să iau sau nu ciocolată cadou merg la casă mă aşez la coadă sper că nu o să dureze mult până când îmi vine şi mie rândul
după ce parcurg cu paşi de melc jumătate din distanţa iniţială dintre mine şi casă coada se blochează definitiv întrucât o doamnă îşi alege cu greutate băutura răcoritoare nepoţelul ei vrea ciocolată ea trebuie să se mai caute de nişte bani vrea în acelaşi timp să-şi şi bage cumpărăturile în geantă geanta o încurcă nepoţelul tropăie peste tot iar casiera e calmă amabilă şi zâmbitoare oferindu-i alternative şi posibilităţi din ce în ce mai diversificate din care doamna nu mai ştie ce să aleagă
minutele se scurg simt că mă apucă din nou iritarea verific ora încă de câteva ori şi la ceas şi la telefonul mobil lăsându-mi greutatea de pe un picior pe altul şi pufnind încercând totuşi să nu par nervos
mă gândesc şi mă răzgândesc de două ori dacă să las revistele şi să plec sau să mai stau la coadă dar în cele din urmă ajung la casă şi la zâmbetul drăguţ al casieriţei
dintr-o dată egoist o las să mă reconforteze cu amabilitatea ei îi mulţumesc pentru pungă şi da parcă mi-ar trebui şi un pachet de ţigări
când plec de la chioşcul de ziare sunt din nou proaspăt şi-mi spun cu nonşalanţă că în definitiv nici nu mai contează dacă sunt în criză de timp cu aşa o fată simpatică parcă nu-ţi mai pasă de nimic
vâslesc voiniceşte prin mulţimile de călători simt că încep să transpir uşor pe spate am o agitaţie interioară nedesluşită care pare că se amplifică pe măsură ce traversez coridoarele pe toată lungimea lor mă reconfortează oarecum faptul că văd şi alţi oameni alergând panicaţi încolo şi-ncoace trec ca o vijelie printre bagaje mirosuri conversaţii şi în cele din urmă ajung cu sufletul la gură la ghişeu întind paşaportul funcţionarului placid şi-mi cer scuze deşi întârzierea mea nu ar avea de ce să-l privească
el mă studiază un pic dintr-o parte plictisit de moarte de parcă nici nu ar fi prezent îmi întinde înapoi paşaportul cu o lentoare de elefant adormit şi mă întreabă dacă chiar vreau să intru de-acum şi să aştept în sală pentru că e prea devreme pentru îmbarcare aş mai putea fuma o ţigară aş mai putea cumpăra un ziar
îi răspund cu un a aha care-mi iese fără nicio intonaţie nu sună a nimic şi cu care nu-mi dau seama dacă vreau să-mi exprim surprinderea sau mulţumirea îmi iau paşaportul din inerţie şi mă întorc spre ieşire îmi pun din nou valiza sprijinită de perete pe peronul taxiurilor şi mă aşez pe ea îmi dau seama că sunt tot somnolent şi că am băut cafeaua degeaba pentru că a fost atât de slabă încât nu a avut niciun efect
îmi aprind din nou o ţigară fără nici un chef şi mă roade gândul să nu mă mai uit la niciun ceas nici la cel de mână nici la telefonul mobil nici la ceasurile aeroportului să stau acolo până când îmi voi auzi numele chemat prin difuzoare de vocea distantă şi rece
caut prin revistele de-abia cumpărate scot una în care dau din prima peste un subiect masiv pe teme de cercetare şi acceleratoare de particule lucru care mă toropeşte în asemenea hal încât încep să casc închid revista şi o bag la loc în pungă
dintr-o maşină coboară un cuplu care-şi ia la revedere de la şofer cu pupături stabilind ora la care vor telefona după sosirea la destinaţie îi privesc prin uşile de sticlă cum intră în aeroport se îndreaptă cu paşi proaspeţi spre ghişee apoi se pierd pe coridorul vast al terminalului încerc să înţeleg dacă e cazul să fac şi eu acelaşi lucru
chiar în acel moment alarma telefonului meu mobil începe să sune şi mă sperie mă scotocesc în buzunar nu ştiu cum să fac s-o opresc mai repede trăgându-i un pizda mă-sii pentru că am uitat s-o dezactivez
încep să mă neliniştesc nu am stare termin ţigara mă întind discret dau din picioare îmi vâr la subraţe mâinile încrucişate la piept îmi studiez pantofii fac paşi mici prin faţa valizei până la un moment dat când mă hotărăsc din nou să intru şi să mă îndrept spre ghişeu
în dreapta văd mai mulţi oameni care comentează adunaţi în faţa monitoarelor şi intrigat mă apropii ca să mai verific o dată detaliile zborului meu
parcurg ecranele îmi caut destinaţia dar îmi atrage atenţia o coloană din dreapta tabelului pe care se poate citi cu uşurinţă de sus până jos că îmbarcarea este întârziată
revin cu privirea în stânga îmi caut iar destinaţia o găsesc printre zborurile întârziate şi presimt că o să-mi vină altă înjurătură pe buze dar mă abţin traversez coridorul nu mai înţeleg nimic
câteva persoane cer lămuriri însă nu întârzie mult astfel că nu e coadă în momentul în care ajung şi eu în faţa ghişeului tânărul care mai înainte mi se păruse lipsit de orice interes pentru ceea ce făcea tocmai se pregătea să-şi părăsească ghereta ţinând strâns în mână o staţie radio roşu în obraji cu o sclipire stranie în ochi
insist să-mi spună dacă e vreo problemă cu zborurile şi în cele câteva secunde în care încuie ghereta şi dispare prin spatele ei îmi aruncă peste umăr să am răbdare că se va anunţa prin difuzoare
revin pentru a treia oară la peronul taxiurilor urmărind oamenii din ce în ce mai nedumeriţi din jurul meu deşi mulţi sunt calmi şi nu arată că ar avea cunoştinţă de vreo întârzire sau de vreun zbor anulat
nici nu-mi mai trece prin minte să mă uit la ceasuri pentru că îmi spun că oricum nu are sens e evident că nimeni nu mai are niciun respect pentru nimic în ziua de azi şi tocmai de-aia se duc dracului toate de râpă
mă caut de ţigări şi de brichetă le găsesc rapid dar rămân cu mâna suspendată în buzunar cu cotul îndoit şi mă concentrez să aud cât mai bine aceeaşi voce impersonală necunoscută în care am senzaţia că de data asta simt o vagă undă de emoţie care parcă cerându-şi scuze începe să anunţe că toate persoanele cu excepţia echipelor de securitate şi a celor de intervenţie în situaţii de urgenţă sunt invitate să părăsească deîndată terminalul şi să se refugieze în exterior unde vor fi asistate de personal competent întrucât din nefericire un accident regretabil s-a produs acum câteva minute din motive necunoscute prin prăbuşirea unei părţi din tavanul de la capătul coridorului principal peste sălile de aşteptare drept pentru care citeşte rar apăsat o listă întreagă de zboruri care trebuie reprogramate şi care vor avea întârzieri de cel puţin o oră ce vor fi anunţate în timp util conducerea aeroportului îşi exprimă regretul pentru acest incident şi dă asigurări că situaţia va fi remediată în cel mai scurt timp posibil persoanele care însoţesc călătorii sunt rugate să nu pătrundă în incinta terminalului şi să nu staţioneze cu maşinile la peroanele din faţa intrărilor pentru a permite accesul echipelor de securitate şi de intervenţie în situaţii de urgenţă şi aşa mai departe
anunţul pare că nu se mai termină şi e făcut de mai multe ori în mai multe limbi nu-l mai ascult renunţ să mai scot pachetul de ţigări şi bricheta însă cuprins de o curiozitate subită neprecizată scot biletul şi citesc pentru prima dată cu atenţie limpede toate cifrele imprimate pe el terminal zbor oră loc poartă de îmbarcare fără să mai remarc oamenii care probabil continuă să treacă pe lângă mine în diverse direcţii

am un moment bizar simt cum tot sângele îmi năvăleşte în jos capul mi se goleşte iar în locul creierului îmi rămâne ceva tulbure nedesluşit încerc să înghit în sec dar respiraţia uscată mă împiedică îmi simt pulsul în urechi şi-mi aud bătăile inimii

câteva secunde poate un minut sunt imobil după care ca prin vis rup biletul arunc toate bucăţile de carton cu grijă în coşul de gunoi de alături îmi spun că în definitiv nu mă grăbesc chiar atât de tare îmi apuc valiza de mâner şi o trag după mine până găsesc un taxi liber mă opresc mă aplec spre portieră şi mă adresez prin geamul deschis şoferului inexpresiv zdrobit de aşteptarea îndurată dar cu privirea brusc trezită la viaţă mă scuzaţi

Proză scurtă din volumul „reverse motion” (Editura Eubeea, Timișoara, 2011)

Sorin Smărăndescu

Născut în 1971 la Timișoara. Scrie poezie şi proză scurtă. A debutat în 1995 cu un grupaj poetic în „Suplimentul de marţi”, săptămânal cultural al cotidianului „Realitatea bănăţeană” (Timişoara). În 1998 a primit premiul Editurii Institutul European la Festivalul Naţional de Poezie Junimea, Iaşi (ediţia a VI-a) și premiul revistei Minerva la Festivalul Naţional de Poezie Gheorghe Pituţ, Beiuş (ediţia a III-a).

A publicat volumele „de vorbă cu Su(s)pusul” (poezie, 2000, Editura Eubeea), „blurat” (poezie, 2011, Editura Brumar) şi „reverse motion” (proză scurtă, 2011, Editura Eubeea). Figurează în antologia de poezie contemporană românească „Meridiane lirice – 113 poeți contemporani” (2013, Editura Armonii Culturale).

Are apariții de poezie și proză în diverse publicații: Orient latin, Orizont (Timişoara), Poezia, Convorbiri literare (Iaşi), Luceafărul, Mafia Sonetelor, Revista de povestiri, OPT motive, P(RO)EZIA (București), Teiul (Oraviţa), Minerva (Bistriţa), Armonii culturale (Adjud), Brăila Chirei, Noise Poetry (Buzău), Foaia culturală (Cisnădie), Timpul (Ploiești, Chișinău), Sud (Bolintin Vale, Giurgiu), Banchetul (Petroșani), WordCity Literary Journal (Canada), Familia (Oradea), Planeta Babel.