Cosmin Perța (născut în 1982, în Vișeul de Sus, jud. Maramureș) este poet, prozator și eseist. A absolvit Facultatea de Litere a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, un master în literatura contemporană la Universitatea din București, obținând ulterior și titlul de doctor cu o lucrare despre literatura fantastică est-europeană. A publicat mai multe volume de poeme, romane, volume de povestiri și eseuri. În anul 2012 a obținut premiul Tânărul prozator al anului. În prezent este lector la Universitatea Hyperion din București. Cele mai recente cărți ale sale sunt: biografia romanțată, Labiș. Jurnalul pierdut (Polirom, 2022), antologia poetică, În mijlocul unei istorii tragice, imobile (Cartier, 2022), romanul pentru copii, Anisia și manuscrisul mistic (Polirom Junior, 2022) și romanul, Ca să nu se aleagă praful de toate (Polirom, 2023), asupra căruia mă voi apleca și eu în cele ce urmează.
Așa cum ne-a obișnuit, Cosmin Perța își începe noul roman în forță, cu o secvență care imprimă în starea interioară a cititorului atât violență (de altfel, romanul este subintitulat O poveste violentă), cât și foarte multă duioșie: „Ați văzut vreodată un câine care se sinucide? Eu am văzut. Eram mic, o conduceam pe mama la gară, mergea la tratament, la Cluj. Când s-a auzit sirena locomotivei, a ieșit din spatele gării, s-a dus și s-a pus direct pe linie. Era bătrân, lihnit și bolnav. Își târa un picior și i se vedeau coastele. Oamenii au început să strige la el și să arunce cu pietre, ca să se dea de pe linie, dar nu s-a mișcat. Când l-a tăiat locomotiva în două, tata mi-a pus mâna la ochi. Am auzit doar un scâncet. Nici n-a urlat. Doar a scâncit ușor. Apoi m-a luat repede de acolo și n-am apucat nici s-o iau pe mama în brațe. Mama s-a întors de la Cluj într-un sac, n-am avut bani să cumpărăm un sicriu. I l-a făcut tata, la gater. Îi dădeam scândură la mână și el bătea cuie. Am îngropat-o în curte, în deal, la o sută de metri de casă. Și în tot timpul ăsta mă simțeam vinovat că nu mă gândeam la mama, încă nu puteam să-nțeleg c-a murit, mă gândeam la câinele ăla și cum a fost tăiat ca un parizer, iar el doar a scâncit. Tata a plâns mult, dar eu parcă eram amorțit, parcă nu puteam să simt nimic, așa cum nu puteam să simt durere fizică și încă nu știam asta. Apoi s-a întâmplat ceva invers, cu timpul, eu am început să mă dezmorțesc și să simt tot mai mult lipsa mamei, iar tata a început să împietrească. În vreo doi ani el era cel care nu mai simțea nimic. Era anesteziat pe dinăuntru. Și nu doar de alcool”. Cum să nu te cutremuri citind așa ceva?!
Personajul principal al romanului este un tânăr supranumit Samson, pentru că la vârsta adolescenței avea deja 2 metri și 130 de kilograme, a cărui mamă moare pe când el era încă un copil, și a cărui tată se refugiază în alcool până moare și el de ciroză hepatică, câțiva ani mai târziu. Astfel, Samson rămâne singur pe lume.
Cum primii bani și-i câștigă din taxe de protecție cerute elevilor de liceu, Samson ajunge să fie atras, cumva fără voia lui, în lumea promiscuă a interlopilor din zona Vișeu – Cluj, fie că vorbim despre cei care făceau afaceri cu lemne, de contrabandiștii cu țigări, sau de cei care dețineau săli de jocuri de noroc și alte localuri dubioase unde se spălau bani. Dar cu toate acestea, el nu se transformă nicio clipă într-un om rău, într-un monstru lipsit de scrupule, ci tot răul pe care îl face, îl face cumva mecanic, fără să se implice sufletește. Și asta pentru că sufletul lui rămâne blocat în incapacitatea de a trăi efectiv în absența mamei. Dovada că el rămâne un suflet pur este faptul că la un moment dat ajunge să se îndrăgostească de o fată racolată pentru prostituție, pe care reușește să o salveze. Din acel moment el se și transformă în dușmanul personal al tuturor proxeneților și ulterior al traficanților de droguri, devenind astfel un fel de apărător al dreptății, chiar dacă pentru a-și îndeplini această menire, este silit să recurgă la cât mai multă violență.
De altfel, ceea ce face din acest nou roman al lui Cosmin Perța o carte mare (în pofida numărui de pagini destul de mic), este tocmai atmosfera aceasta apăsătoare care se insinuează din contrastul permanent, din antagonismul perpetuu dintre violența actelor pe care le comite Samson sau care se răsfrâng asupra lui (a celui care, de la moartea mamei nu mai simte durerea fizică, ceea ce poate fi un mare dezavantaj) și starea sa sufletească de doliu permanent după mama lui, care îl înfățișează ca un puer aeternus, rămas captiv din punct de vedere psiho-emoțional, în anii adolescenței. De altfel, faptul că el nu mai simte durerea fizică poate fi și o consecință a faptului că durerea lui sufletească este imensă, este poate chiar infinită.
Ca să nu se aleagă praful de toate este apărut în colecția Ego proză, ceea ce ar presupune și un dram de autobiografism. Ar fi interesant de aflat ce anume din viața reală a autorului se regăsește în acest roman. Un prim element ar fi gaterul, care mai apare și în romanul În urmă nu mai e nimic, apărut în aceeași colecție. Dar altceva? Aș risca să presupun că structura sufletească a lui Samson are ceva din cea a autorului, pe care nu îl suspectez de a fi un puer aeternus, ci doar de o blândețe infinită. În final nu îmi rămâne decât să recomand cu toată încrederea acest roman, care se citește pe nerăsuflate dar care lasă urme adânci atât pe suflet cât și în plan psihologic. Este genul de roman care te răscolește profund doar pentru a te reașeza mai bine în sine, oferindu-ți o seamă de răspunsuri la întrebări pe care poate nici nu ai avut curaj să ți le adresezi.
Romeo Aurelian Ilie s-a născut pe 27 februarie 1988, la Slobozia, Ialomița. Este absolvent al Facultății de Teologie Ortodoxă din cadrul Universității Ovidius din Constanța și al unui master în teologie la Universitatea din București. Din anul 2008 publică poezii, cronici de carte și eseuri literare în diverse reviste culturale. În anul 2018 a debutat cu volumul de poeme Patruzeci și unu. Eu, surdo-mutul (Editura Tracus Arte), în urma câștigării premiului „1, 2, 3 și” în cadrul Premiului Național pentru Debut în Poezie „Traian T. Coșovei”, ediția 2017. Al doilea volum de poeme, Lacrima tatălui, i-a apărut la editura C.D.P.L., în 2022.
Foarte frumos! :)