Piesă de teatru în două scene
SCENA 1
MALACU: Vino, mă, încoa! Vino, futu-ți neamu-n gură să-ți fut, dacă ai curaj!
VLADONE: Lasă-mă, frate, calmează-te, ce faci, nu ți-a ajuns de cât ai stat la zdup?
M: Să mă calmeze mă-ta, tu-ți neamu-n aripă de cretin! Știi de ce-am stat eu la pârnai?
V: Că nu ți-ai ținut dracii-n frâu! Că după ce futeai nevestele altora tot tu te supărai pe ei și le tăiai beregățile la care apucai. Și de mai ce? Sigur mai sunt și nu le știm noi?
M: Mai sunt, coiță, mai sunt, că m-a arestat ăștia când o tocam fix pe mă-ta! Uite-așa o tăiam, zici că eram ăla de cântă la vioară la colțu străzii. Și-nainte de asta mi ți-am frământat-o ca acordeonu. Asta ți-a zis-o zdreanța de maică-ta, sau nu?
V: Știu ce-ncerci să faci, dar eu am motive să stau afară. Dacă ție nu-ți place liber, du-te de unde ai venit, dar nu mă provoca pe mine, că nu mă duc după tine.
M: „Du-te de unde ai venit”, tu te-auzi ce vorbești? Băi băiatule, trezește-te, io decât îți zic că cu atitudinea asta ai să rămâi toată viața unde ești, ai înțeles? În mocirlă, aici, cu curva de mă-ta care te-ntreține, în timp ce io, io, așa borfaș cum mă crezi, îți ofer o șansă să trăiești cu adevărat… Să vezi cu ce se halește viața adevărată, bă!
V: De unde ai venit adică de la pușcărie, mă. Nu te-njur. Mă, fratele meu, tu nu vezi că eu încerc? Tu nu vezi că m-am schimbat? Tu nu vezi că eu mă abțin să mai intru în nasoale? De ce tot zici tu de mama, de alea, de ce nu mă lași tu pe mine să merg pe calea asta care m-a salvat de la moarte, mă? Mă tu dacă simți nevoia, du-te, sparge-te în figuri, fă-le pe toate mă, dar pe mine lasă-mă mă că eu am acum motive să fiu liber, mă-nțelegi? Acum că am ales calea asta, lasă-mă, te rog să mă țin de ea mă. Am fost și eu ca tine, poate mai rău, multă răutate-am mai avut și eu mă, încă mai am, dar de când am ales calea asta parcă mă ține ceva, n-ai tu cum să-nțelegi, parcă are grijă de mine mă să nu mai calc pe șanț. Te rog eu, lasă-mă-n durerea mea, nu mai căuta scandale, că nu mă scoți din ale mele, slavă lui Dumnezeu.
M: Aaaaaolo! Iaca de ce nu vroia el să dea spargerea. A dat credința-n-trânsul, să moară mama!
V: Nu râde, frate, nu-i de râs. De când m-am pocăit viața mea e alta, dacă nu vrei să fim frați, nu te fac cu forța, dar numai lasă-mă pe mine și nu mai căuta scandal aici. Te iei de la nimic, tu nu vezi ca te cerți singur că n-ai cu cine? Dar hai zi, hai zi. Nu te simți singur? Dacă te simți singur nu vrei să stăm de vorbă ca oamenii? Îți aduc ceva de citit să vezi și tu cu ochii tăi că nu mănânc căcat când zic că m-a ajutat. Hai, nu vrei, mă, frate?
M: Bă Vladone, tu ori te-ai dilit, ori te-ai tălâmbit. De prost nu te știam de prost, că-mi amintesc că la școală erai printre primii din clasă. Dar s-o iei pe pocăială chiar mi se pare sub inteligența ta. Și vino încoace când te chem, ce tot te dai înapoi de parc-aș avea râie?
V: Eu vin, dar alege un bilețel de-aicea. [Scoate o cutiuță din buzunarul treningului] Nu e de prost mă, știu că n-ai cum să-nțelegi, nu-i de prost, dar scoate de-aici un bilețel, să vezi. Fix pe ăla care-l alegi scrie ceva ce ai nevoie-n viața ta chiar acum. Hai, scoate, că nu mori. N-are ce să se-ntâmple nimic.
M: Ce s-aleg bă Vladone? Destinu și viața de apoi? Pe bune c-ai luat-o complet pe coclauri!
V [în timp ce-i flutură cutiuța prin față lui Malacu]: Deci te rog eu mult și-n rest nu te mai rog nimic niciodată, că oricum nu te rugam. Dar hai, dacă tot vorbim, dacă tot ai deschis subiectul, și parcă-mi pare rău de tine și vreau să te îndrepți. Alege un bilețel de-aici și-ți explic care-i faza. Îți promit că după ce alegi și citești ce scrie te las în pace, dar o să vezi că indiferent ce tragi, o să îți cadă exact ce ai cea mai mare nevoie în clipa asta-n viața ta, hai, alege.
M: Poate-ți trag eu ție o palmă peste bot dacă mai insiști cu rahaturile astea de poponari.
V [se ferește]: Băi frate. Ce-ți cer? O să vezi singur de ce zic. Decât extragi un bilețel, atât. O să-ți tragi palme p-ormă, promit! Fii atent, și dacă nu, îmi dai tu mie una. Pariu. E?
M: Bine mă, așa mai vii de-acasă. Facem pariu. Da fii atent că, dacă câștig io, vii cu mine, nu că e mă-ta, nu că Dumnezeu și Sfânta Cruce. Dăm spargerea, tu cu mine, atât!
V [face un pas înapoi când aude de spargere, dar prinde curaj după ce-l vede pe Malacu citind absorbit biletul extras]: Ce scrie? Zi. Mă. Mă! Zi mă. Ce-ai rămas așa? Malacule! Bă! Bă vrei să-ți citesc eu? Ești emoționat? Zi mă! Și eu sunt emoționat, dar zi.
M: [duce mâna la frunte] Nu se poate! Cine… Ce…?
V: Ia mă. Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Hristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea. Tot aşa trebuie să-şi iubească şi bărbaţii nevestele, ca pe trupurile lor. Cine îşi iubeşte nevasta se iubeşte pe sine însuşi. Căci nimeni nu şi-a urât vreodată trupul lui, ci îl hrăneşte, îl îngrijeşte cu drag, ca şi Hristos Biserica. Chiar mă… De când n-ai mai văzut-o, mă? Mai știi ceva de ea? Ai mai dat pe-acolo de când te-ai liberat? Bă, ej bine?
M: [tot mai afectat, dar menținând un surâs în colțul gurii] Cum de…? Doamne dumnezeule! [Își face cruce] Doamne apără-mă și păzește-mă! Aaaaa [din suferință, izbucnește deodată în râs] aaaai de viața ta, că tâmpit mai ești, bă Vladone! Cu texte de astea credeai c-ai să mă convingi? Cu compuneri de-astea de clasa-ntâia? Până și ficior-miu ar fi scris mai bine ca tine, cu tot handicapu’ care-l are! Nevastă-mea a murit, bă boule, și știi foarte bine de ce.
V: Iartă-mă, frățioare, n-am știut!
M: Taci dracu’ din gură și fii atent ce-ți zic: În seara asta, la opt jumate, ești la mine! Să dea naiba să nu apari, că vin peste tine și te rup în bătaie!
[Aruncă biletul peste umăr în timp ce se îndepărtează și mai strigă o dată înainte să dispară de pe scenă] Dă-i prostului o șansă la viață! Hă hă! Pe de altă parte, mai bine prost, decât handicapat! Săracu fi-miu, de unde bani de operație?
[Se întoarce spre Vladone ultima dată] Lasă bă, Vladone, că te fac eu om! Vă schimb eu viața la toți! Ai să-mi mulțumești după, ai înțeles? Hă hă! O să-mi mulțumiți și tu, și fiu-miu, în genunchi…
SCENA 2
DORINA: Bună tuturor, vă mulțumesc foarte mult pentru că sunteți aici, alături de mine, în această seară. Este prima întâlnire dintr-un șir de multe altele, după cum sperăm atât eu, cât și colegii alături de care organizăm aceste discuții. Astăzi ne vom cunoaște, vom vorbi fiecare despre noi, urmând să intrăm în subiectul nostru în a doua parte a discuției. Vreau să vă reamintesc că sunteți aici pentru a fi ascultați, nu judecați, că scopul discuțiilor este tocmai acela de a da la o parte orice sentiment care vă reține să vorbiți despre aceste lucruri, fie că e vorba de rușine, jenă, teama de a fi judecat, senzație de neadecvare sau orice alt ceva. S-a ajuns la aceste sentimente tocmai pentru că se vorbește prea puțin despre asta. Organizăm aceste întâlniri tocmai pentru a elibera tensiunile și luptele care se dau în noi pentru că nu avem cu cine vorbi, cui le spune, sau, dacă le spunem, regretăm că am făcut-o. De asemenea, mai vreau să vă reamintesc și că nicio practică sau dorință sexuală, fantezie sau orientare, nu este condamnabilă câtă vreme are la bază consensul. Așadar, aici puteți vorbi liber despre toate lucrurile pe care le țineți în voi și simțiți că nu le puteți verbaliza în altă parte. Fie că discutăm despre persoane asexuale sau cu un libido foarte mare, spațiul acesta este locul unde ne întâlnim și vorbim deschis. Dar să știți că e singura întâlnire unde vorbesc atât de mult, de data viitoare scena va fi mai mult a voastră. Să începem, dară! Cine sparge gheața?
VLADONE: Săru’mâna! Mă iertați că intervin așa, pe nepusă masă, cum s-ar zice, deși dumneavoastră ați pus-o, adică, ați așezat-o, și vă mulțumim pentru lapte și prăjituri, foarte bune, știu foarte bine că le-ați făcut chiar dumneavoastră, deși sunt atât de perfecte că par cumpărate! În fine, dar despre ce voiam eu să vă adresez? O întrebare mai… cum să zic… personală, dacă se poate să…?
DORINA: Sigur că da, Vladone, de asta suntem aici. Vi-l prezint pe fiul meu, Vlăduț. Nu e nevoie să-mi vorbești cu dumneavoastră, Vlad dragă! Am creat acest spațiu sigur în care putem discuta orice și mă bucur că vrei să vorbești. Din experiența altor discuții de grup, prima întâlnire se urnește cel mai greu, te rog, te rog să continui…
VLADONE: Să mă iertați, cum să zic, vin aici de puțină vreme, știți, și ați spus despre libido și tensiuni, să mă iertați că sunt așa direct, poate prea direct, și ați spus și despre fantezii pe care le avem și… sper să nu vă supărați dacă… voi fi mai direct…?
DORINA: Tocmai de asta suntem aici cu toții, să spui! Dacă nu ești pregătit îi poți lăsa pe colegii tăi să înceapă, cum dorești, cum simte fiecare. Vom avea un dialog, de la un gând va apărea altul și tot așa. Unii veți găsi aici oameni cu care rezonați, pe alții poate nu veți reuși să-i înțelegeți, iar toate astea sunt firești. Important este să ne ascultăm cu mintea deschisă și să ne respectăm.
VLADONE: Nu, nu, vă rog să mă credeți că m-am apținut prea mult. Prea des. Și e mai bine să v-o spun clar și concis. Sunt atras de tine… de dumneavoastră, mama, fizic. Mă aprindeți, mama, mă extaziați! Deseori am vise cu dumneavoastră undeva deasupra mea, alteori cu dumneavoastră supt mine. Mă trezesc transpirat, cald și rece totodată. Ca să mă calmez, mă rog la icoana sfântului arhanghel Mihail. Mă rog la el să-mi dea cu impotență, măcar să vreau, dar să nu mai pot. Deseori nu reușesc să mă liniștesc trupește, deși în sufletul meu simt pacea Domnului pogorând peste… Și atunci, ca să mă calmez și trupește, fac mătănii până cad din picioare. Două, trei sute de mătănii în miez de noapte, dau la ele la mine-n cameră până când imaginea ta dispare, fiind înlocuită de epuizare.
DORINA: Este un caz tipic de limerență, Vladone, pe lângă a fi un complex odipian, și ți-am mai spus că nu trebuie să te simți vinovat sau rușinat. O să vă explic tuturor ce înseamnă asta, pentru că sunt convinsă că Vlăduț, căruia îi mulțumesc pentru curajul și vulnerabilitatea cu care ne-a vorbit, nu este singurul care trece prin așa ceva. Limerența, cum spuneam, este o stare psihică ce atrage gânduri obsesive față de o persoană, caracterizate prin fantezii și o dorință intensă de a crea o legătură cu această persoană care în literatura de specialitate mai este denumită Obiectul Limerent. Chestiunea are rezolvare, dar presupune muncă de voință și identificarea dezavantajelor pe care o astfel de obsesie le are în viața persoanei limerente, însă pentru a-i asculta și pe ceilalți vă propun tuturor să parcăm puțin acest subiect, de altfel foarte interesant, asupra căruia poate vom reveni…
VLADONE: [Mai mult pentru sine] Eu unul te-aș limeri măcar o dată, mama… acum că mi-ai făcut și educație sexuală…
KARINA [vizibil iritată de VLADONE]: Ok, bine, hai să mai zicem și noi. Deci Dorina, zic pentru restul că noi ne știm oricum, altfel nu aflam de discuțiile astea. Deci pe foarte scurt, așa, eu sufăr de o hipersexualitate, nu că mi-a zis vreun medic, încă n-am făcut vreun demers în sensul ăsta, zic sufăr așa, că mi se pare mie că sunt mai kinky decât restul oamenilor, știți? De fapt, de asta am și venit aici, poate aflu că nu-s. Și chestia asta a mea se manifestă în moduri destul de aiurea raportat la societatea noastră ortodoxă de căcat.
UN PREOT: De căcat nu e ortodoxia, domnișoară, să mă scuzați că intervin, eu am ce se cheamă hiposexualitate spre asexualitate, adică eu pot să o văd goală și pe Măicuța Domnului dimpreună cu sfintele Teodora și Parascheva, dansând la bară toate trei, și tot nu aș simți… nimic. Dumnezeu să mă ierte, și îl înțeleg pe Vladone, săracul, căruia i-am fost duhovnic în ultimele luni, că e foarte greu să lupți cu diavolul care te încearcă, aproape că și Iisus capitulase în alea patruzeci de zile cât a stat în deșert. Asta voiam să vă spun, Karina dragă, că nu e vina ortodoxiei, ci a pornirii din om. Care ea pornire vine tot de la Cel de Sus, dar ortodoxia n-a spus niciodată să nu ne împreunăm la nevoie.
KARINA: Păi nu pentru… pornirea din om, cum ziceți, comentez eu ortodoxia, ci pentru cum e percepută în societate pornirea asta. De ce caut grupuri din astea? Să pot vorbi deschis cu alții ca mine sau care le au și ei pe ale lor. Nici asexualii nu se simt mai bine, lăsați. Că în lumea asta oricum ai da-o nu e bine. Că te visezi cu harem de domni și dame zic ăștia că ești nimfomană, că nu-ți trebuie și nu vrei să auzi zic că meam, nu știi ce pierzi. Dar lăsând asta la o parte, nu prea înțeleg ce căutați dumneavoastră aici. Mi se pare că ați venit tocmai ca să ne încurcați, să predicați și să stricați dinamica grupului. Dorina, dar tu la preselecție n-ai văzut că era popă, ce naiba?
[Dorina dă să răspundă, dar este întreruptă.]
GABOR: Hai mai bine să zic și eu, că n-ajungem nicăieri așa. Eu nu reușesc să fac dragoste cu partenera mea din cauză că asociez actul sexual cu violența. În copilărie tatăl meu o bătea pe mama.
UN PREOT: Da, bine, taci acolo, să-i răspund lu’ domnișoara. Auziți don’șoara, nu mi vă adresați mie cu popă, că n-am jucat șeptică-mpreună. Puțin respect pentru straiele preoțești!
DORINA: Uitați, haideți mai bine să ne liniștim cu toții. Fiecare dintre noi are suferințe, traume, nevoi. Facem așa. Eu am niște bilețele în acest bol, haideți să extragem fiecare câte unul. Să luăm biletul ca pe un semn al universului, să mă scuzați, părinte, că nu îi spun Dumnezeu, dar tot e un fel de Providență, Spiritul Universal sau cum vreți să-l numim. Fiecare bilet a fost scris random de alți cursanți, și va reveni random și pentru voi. Să vedem dacă universul cunoaște destinul fiecăruia.
KARINA [în timp ce extrage bilețel]: Hai mai bine așa, dar mai zic doar atât să nu uit, anul trecut, cand mi-am propus să mă abțin un an întreg de la sex am început să alerg în papuci de casă să-mi amintesc măcar cum se aude… asta ca să înțelegeți cât de grave pot fi problemele unora…
GABOR: Mai adaug și eu că am problema asta doar cu partenera oficială, în rest… [KARINA are o reacție pozitivă când îl aude].
VLADONE: Nuuu, deci nu cred așa ceva! [Citește] „Băieților, iubiţi-vă mamele cum a iubit şi Hristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea. Tot aşa trebuie să-şi iubească şi fiii mamele, ca pe trupurile lor. Cine îşi iubeşte mama se iubeşte pe sine însuşi. Căci nimeni nu şi-a urât vreodată trupul lui, ci îl hrăneşte, îl îngrijeşte cu drag, ca şi Hristos Biserica”.
UN PREOT: Eu știam ce ziceam când ți-am dictat, Vladone!
KARINA: Băi, Dorina, ai înnebunit? Tu din astea faci la discuțiile tale? Păi nu am nimerit unde trebuie înseamnă.
DORINA: Ai puțină răbdare. Pe-al tău ce scrie?
KARINA: Scrie „Vei muri astăzi”? I-auzi! Universul tău mă adoră!
VLADONE: Tu decât să te rogi în gând și totul va fi bine!
KARINA: Da, da, fix în gând o să mă rog. Gabor, dragule, la tine ce scrie?
GABOR: Zice că “Fugiţi de curvie ca dracul de tămâie! Orice alt păcat pe care-l face omul este un păcat săvârşit afară din trup, dar cine curveşte păcătuieşte împotriva trupului său.” Sunt curios care-i faza cu biletele astea, nu e ok că majoritatea par din Biblie, nu ne reprezintă pe toți. [EMILIEI i se scurg ochii după GABOR].
DORINA: Nu pricep. Eu nu am scris… așa ceva, vă dați seama că nu aș…
UN PREOT: [se ridică din cerc] Și miluiește Doamne pe robii tăi Gabor, Dorina, Karina și Vladone în numele Tatălui și-al Fiului, și-al [cântat] Sfântului Duuuuh! Dă Doaaaamne! [scoate o cadelniță și începe să tămâieze insistând în jurul fiecăruia].
[Se aude o ușă trântită de perete].
MALACU: Băăă! Toată lumea mâinile pe portofele, hai! Mâinile pe portofele-am zis, că vă tai! Mă, voi auziți sau am nimerit la surdomuți? Așa. Ce, tu dacă ești popă n-ai? N-ai buzunare la sutană? Mai caută-te. Acuma sus, mâna cu portofelul sus în aer, să le văd eu. Așa. O să trec pe la fiecare să fim civilizați, da? Să vă fac viața ușoară, da? Hai mersi. Ia!
Aoleu ce bunăciune! Cum te cheamă, fata?
KARINA: Ia-ți mâna jegoasă de pe mine!
MALACU: Hopa, face gât asta! Ha, ha! Ia vino-ncoa puțin să-ți spun două vorbe la ureche! [tare] Da’ ce faceți, mă, aici, ședințe de futai în grup? [aleargă spre Gabor] Ăsta-i portofel, bă? Bun așa. Ăsta-i gol, fii atent, te conduc cu cuțitașu ăsta până la haină ca să poți să scoți banii. [se întoarce spre Karina, ea dă să fugă, o prinde de braț și o trage la el, dar uită de cuțit și Karina resimte înjunghierea în abdomen și se lasă pe podea ținându-se de burtă și suferind în tăcere].
[Malacu nu se pierde cu firea, deși se uită puțin speriat spre Karina. Privește cuțitul, îl bagă în buzunar pe furiș] Așa. Gata, gata, nu mai am ce să vă iau. Vă las să continuați, nu s-a-ntâmplat nimic, n-a trecut nimeni pe-aici [se îndepărtează, la început lent, apoi alergând]!
Am absolvit facultatea de litere, dar dintr-o neașteptată întorsătură profesională am devenit web designer. Scriu pentru a scăpa de regretul că nu am urmat parcursul la care m-am gândit mereu. Uneori exersez producție de muzică electronică.
Lasă un răspuns