Iau ceaşca de cafea din mâinile lui, şi în schimb, împreună cu aceasta, îmi serveşte şi un zâmbet apatic. De pe bufet, un radio prăfuit gâjâia cu disperare despre drumuri închise şi furtună de zăpadă, lucruri ce nu erau tocmai în wishlistul meu.
-Cred că ar trebui să ne grăbim spre oraş, altfel vom rămâne aici pentru tot restul săptămânii. Aşteptam o reacţie, ceva din partea lui; însă aşteptarea ia sfârşit imediat ce-i sesizez privirea visătoare de pe chip, debusolată şi străină de camera în care ne aflam doar noi doi. Trăsăturile feţei căpătaseră, şi ele, nuanţe grave, iar gentlemanul carismatic pe care-l însoţeam la cabană pentru un loc pe coperta revistei BeautyGloss devenise un şofer de tir neîngrijt, aburit bine de alcool, sau, ceea ce aş numi un ţăran autentic.
Tudor se ridică împingând violent scaunul înapoi, şi se îndreaptă către masa turnată, de lângă chiuvetă. Suportul de cuţite strălucea orbitor în razele sfioase ale dimineţii, iar eu îmi apăsam podul palmelor cu unghiile, şi eram cuprinsă de un val uriaş de tensiune şi stres. Îl văd cum întinde mâna şi apucă espressorul. Apoi, o voce absentă şi înspăimântător de calmă, întreabă:
-Iulia, mai vrei cafea?
Deveneam agitată, nu ştiam ce mişcare să fac ori ce să spun, şi, pe un ton răstit, am răspuns afirmativ. Tudor îşi apleacă fruntea înainte şi ridică o sprânceană întrebător, fără să mă privească în mod direct.
-Vreau să zic, da, te rog. Rectific eu, în speranţa că nu era prea târziu pentru asta.
Îmi umple din nou ceaşca şi se aşează lângă mine, privind spre fereastră.
-Imediat ce se opreşte furtuna de zăpadă, o să te duc înapoi în oraş. Îmi apucă mâna, şi adaugă:
-Dacă ai păţi ceva, nu m-aş ierta niciodată. Părea serios.
Tonul pe care îmi vorbea nu mă liniştea deloc, şi, într-un moment de minimă inspiraţie, mă destăinui:
-Tudor, ascultă-mă cu atenţie. Mi-ai propus să vin cu tine aici, şi am venit. Am plănuit să ne simţim bine, şi aşa a fost. O să apar pe coperta BeautyGloss. Nu trebuie să mă tratezi ca şi cum aş fi demnă de respectul cuiva pentru asta, şi, cu atât mai puţin, nu ar trebui să te comporţi ca şi cum ar putea fi ceva între noi. Tot ceea ce ne leagă, de atâţia ani, este o relaţie strict profesională. Mă uitam la el şi-mi doream să-mi fi putut strangula cuvintele, după care să le dau foc şi să le suflu pe mare.
Tudor inspiră adânc, şi îşi mijeşte ochii. Un junghi intercostal mi se instalează în partea stângă, tăindu-mi răsuflarea. Apoi, linişte. Am început să primesc palme, pumni şi picioare peste tot pe aria corpului, după care s-a instalat o ceaţă densă. Episodul nu a durat mai mult de cinci minute, însă au fost suficiente pentru a mă ţine imobilizată la pat, tot restul zilei.
Am avut noapte albă, din nou. Mă durea tot corpul, şi puteam adulmeca răul. Mirosea a pui şi smântână.
Dimineaţă, Tudor deschide uşa dormitorului, şi-mi pune un bol cu supă în braţe.
-Iulia, mi-aş vinde şi sufletul pentru tine, asta ca să ştii. Tot ceea ce-ţi cer, este să te străduieşti mai mult în ceea ce ne priveşte. Bine?
Aş fi vrut să-i bat cu pumnii în piept şi să urlu: NU ÎNŢELEGI? TOATE ASTEA NU REPREZINTĂ NIMIC ALTCEVA DECÂT UN TÂRG. O ÎNŢELEGERE. ATÂT. NU TE VREAU, ŞI NU TE-AM VRUT NICIODATĂ. EU SUNT CEA MAI IMPORTANTĂ PERSOANĂ DIN VIAŢA MEA, ŞI NIMIC DE PE LUMEA ASTA N-O SĂ-MI ÎNGRĂDEASCĂ FERICIREA. NIMIC. NIMENI. NICIODATĂ. NICI TU, ŞI NICI ALTCINEVA. Însă, mi-era mult prea teamă ca să mai pot riposta.
-Ce-ai spune dacă ne-am bucura, într-un mod original, de ultima noastră zi de weekend la munte? Întâmplător, am uitat puşca de vânătoare în portbagajul maşinii. Nu plănuiam să o iau cu mine. Totuşi, mă gândeam că am putea merge să vânăm ceva, ce crezi?
Puşcă, Tudor, drumuri blocate. Puteam auzi, deja, cum mă plânge mama. Apoi, mă cuprinde o idee strălucită. Să merg cu el la vânătoare ar fi fost singura metodă prin care aş fi putut părăsi cabana. Merita să încerc.
-Sună bine, murmur.
-Perfect. Atunci, o să te las să te pregăteşti. Ai grijă să te îmbraci bine! Dacă s-a oprit furtuna, asta nu înseamnă că nu poţi răci zdravăn. Înţeles?
-Uhm. Asta a fost tot ceea ce am putut bolborosi.
Am plecat în jumătate de oră. Avea o pereche de pantaloni de camuflaj, puşca pe umărul drept, şi o mână în jurul şoldurilor mele. Părea extrem de protector, şi, pentru două secunde, chiar m-am simţit în siguranţă. Pădurea îmi dădea fiori, iar singura suflare de viaţă era un pui de căprioară care probabil, se rătăcise. Tudor îl privea de-a dreptul fascinat, iar eu, pe amândoi, îngrozită, gândindu-mă că dacă nu aveam să fac ceva, aş fi urmat. Şi, într-un alt moment de minimă inspiraţie, apuc o uscătură de pe jos şi-l lovesc cu putere în zona occipitală, după care încep să fug cât văd cu ochii, lăsând în urmă sunetul puştii care se descărcase accidental.
-AM SĂ TE GĂSESC, TÂRFĂ. AM SĂ TE GĂSESC ŞI DACĂ VA TREBUI SĂ TE CAUT DOUĂ ETERNITĂŢI. Ecoul nu făcea decât să mă dezorienteze şi mai tare.
Am coborât către oraş cât m-au ţinut picioarele. Ore întregi am fugit mâncând pământul; mă întreceam cu moartea, şi speram să ies eu cea învingătoare, însă gleznele chinuite ani de-a rândul pe tocuri cui, au cedat. Simţeam că mi se va sparge tot cerul în cap, şi mi-aş fi dorit să se deschidă pământul, şi să mă înghită. Acum, în aceste circumstanţe, pentru nimeni nu mai conta faima Iuliei Olimpiu. Nici măcar pentru ea însăşi. Frumuseţea şi formele ei nu mai aveau nicio valoare acum, şi aici. Nu am crezut niciodată că există Iad, şi, iată că acum îl trăiam.
O lovitură puternică m-a trântit în zăpadă, şi apreciam că aşa ar trebui să fie. Toată povestea era pur şi simplu prea mult pentru mine, şi nu voiam să mai continui, oricum.
Priveam stelele. Atât de multe, şi atât de frumoase; îmi imaginam cum fiecare ar putea fi o poartă către alte lumi, că toate erau acolo pentru mine, şi că eu trebuia să aleg. Chipul lui Tudor, sau, ce mai rămăsese din el; căci umbrele pădurii îi făceau faţa de-a dreptul grotească, îmi eclipsa lumile. Pe toate. Mi-a descheiat geaca, şi mi-a scos hainele. Mă lăsa dezvelită de orice cuvânt, veşmânt sau secret, iar eu nu aveam de gând să mă opun. Ce folos mai avea asta, acum, după ce faptele au fost consumate? Iubeam viaţa pentru că a mea era una grozavă; şi, a mea era grozavă pentru că eu am făcut-o să fie aşa. Acum, după toate astea, nimic nu va mai fi la fel, şi, prin urmare, prefer să nu mai fie.
Simţeam mâinile lui calde cum se plimbau pe tot corpul, şi cum se opresc în jurul gâtului meu.
-Iulia, n-am să te las să trăieşti astfel. Ceea ce faci tu, e pact cu Răul; îţi vinzi sufletul şi trupul pentru ceva ce ţi-ar putea aparţine oricum. Astăzi, Răul vrea să încheiaţi această afacere. De mâine nu va mai trebui să te dăruieşti nimănui, nici măcar mie. Şi începe să mă strângă, iar eu, deşi mă voiam mai mult decât oricum altfel – moartă, instinctual îmi pun mâinile peste ale lui, şi le pătrund cu degetele, încercând să-l opresc.
Cu cât mă îndepărtam mai mult de viaţă, cu atât mă simţeam mai liberă. Când a realizat că nu mai am puls, Tudor a început să plângă. Îmi mângâie obrazul şi mă priveşte lung, după care pleacă, abandonându-mă în gura sălbaticului, ca pe un lucru lipsit de valoare. Dimineaţa, razele soarelui curgeau peste mine, implorându-mă, parcă, să mă trezesc. Însă, aşa ceva era peste puterile mele. Căzusem pradă unui om vulnerabil să iubească, şi mai apoi, animalelor înfometate. Vedeam cum pielea pe care am răsfăţat-o cu băi de lapte şi geluri scumpe, era acum sfâşiată de fiarele pădurii. Nu simţeam nimic, nu eram nici înfuriată, căci deveneam dovada faptului că există viaţă şi după moarte. Acum sunt una cu toţi cei care au gustat din mine, şi prin ei, eu am să trăiesc veşnic. Iar osemintele-şi vor regăsi mormântul după furtuna de zăpadă ce are să vină mâine, şi vor aştepta nerăbdătoare primăvara, când vreun pădurar stângaci se va împiedica de ele şi vă va da de veste. Când toate ziarele şi radiourile vor spune despre mine. Când povestea mea va fi pe buzele tuturor.
Însă, până atunci, am să fiu inima însufleţită a pădurii. Am să alerg şi-am să mă joc, iar când alţi îndrăgostiţi vor veni în weekenduri la munte, şi se vor îmbrăţişa ori săruta peste mormântul meu, m-oi bucura de ei, ş-oi fi cu-aceştia, una.
Acesta este un cont de administrare al LiterNautica.com