În urmă cu câteva săptămâni am început să cotizez cu cei douăzeci de dolari lunar la Chat GPT4, pentru că voiam să îl testez la crearea unor ilustrații pentru povestiri SF. Ca să vă descriu experiența mea de la început, în prima săptămână nu mi-a putut face nicio ilustrație. Absolut orice încercam, oricât de simplu ar fi fost, îmi dădea o eroare și programul se bloca. După mai bine de o săptămână am observat că pur și simplu funcționa. Îi descrii despre ce este povestirea și îi ceri să îți creeze ceva potrivit. Sau îi poți introduce toată povestirea deja scrisă. Desenele sunt mai mult decât acceptabile, dar e uluitoare rapiditatea cu care apar pe ecran, în vreo două secunde. Cum se întâmplă în general, îți poate place foarte mult, cu excepția unui detaliu pe care îl vrei schimbat cu altceva. Ei, aici apar deja probleme, și încă mari. Un exemplu concret. În povestirea mea, o civilizație extraterestră descoperă Terra la câteva mii de ani după ce omenirea a colapsat și a dispărut. Sunt foarte intrigați de ceea ce descoperă în cursul săpăturilor arheologice. Sunt lucruri despre oameni pe care nu le pot înțelege. De exemplu, de ce atâția Mickey Mouse din plastic? Ce semnificație avea acest șoarece, cu capul disproporționat de mare, ochi imenși, mâna cu patru degete și urechi mari, cu atât mai mult cu cât lor li se pare că aduce cu ei. I-am cerut lui Chat GPT să-mi creeze o ilustrație în care să am doi extratereștri studiind câteva obiecte gen jucării, dar și un crucifix. Un Mickey Mouse mi-a spus direct că nu îmi poate desena datorită drepturilor de autor (deși eu citisem că pentru imaginea celui original a trecut perioada de o sută de ani). La început nu a vrut să îmi facă nici crucifix, așa că i-am spus de la obraz că pentru crucifix nu există copyright și prin urmare îl vreau în desen. S-a conformat. Problema e că pe costumele extratereștrilor îmi pusese un ecuson cu steagul Statelor Unite. Nu avea sens ca acele costume să aibă steagul SUA așa că i-am cerut să păstreze toate detaliile desenului și să șteargă doar ecusoanele. În loc de asta, mi-a modificat o mulțime de chestii, păstrând ecusoanele! Am încercat de opt ori și mereu ecusoanele SUA au rămas acolo. Își cerea scuze și mă ruga să îl las să mai încerce (iar asta dinainte să îi atrag eu atenția) a doua, a treia și a opta oară, că iar a greșit. Exact ca un papagal tembel. Sau mai exact, ca o mașină care nu poate ieși din loop, dar realizează că se găsește într-un loop. Aș fi curios să aflu explicația. Probabil că nu poate să creeze ceva „nou” ci doar să acceseze librăria imaginilor disponibile pe net și nu poate găsi costume spațiale care să nu aibă steagul unei țări sau al agenției spațiale europene etc.
Într-o altă zi i-am cerut să îmi găsească un sinonim pentru un cuvânt dintr-o frază. „Până atunci fusese doar rutina familiară a unui singur om izolat în imensitatea spațiului.” Nu-mi plăcea cum suna „rutină”, simțeam că am cuvântul care îmi trebuie pe limbă dar aveam un lapsus teribil. Am fost uimit să citesc exact cuvântul pe care îl căutam. „Dinamică”. I-am cerut de asemenea variante alternative pentru „top secret”. Mi-a dat trei variante. „Strict confidențial (ton oficial), top secret (ton mai lejer) sau informație pentru ochi selectați (ton amuzant)”. Ei bine, deși varianta trei e surprinzătoare, din punctul meu de vedere nu e o exprimare amuzantă, ci bizară. Cel mai mult m-a impresionat când i-am dat să citească un articol care mi se părea mie că are potențial excelent de idee de povestire SF. Articolul era despre niște polițiști tembeli din Statele Unite care vor neapărat să rezolve un caz vechi de crimă. Cold case, cum se zice. Trecuseră treizeci de ani de la crimă și de curând apăruse o companie care pretindea că poate transforma un profil ADN într-un chip. Doar că exista o declarație de exonerare de la răspundere, pentru că mare lucru nu putea produce de fapt acea companie. Sexul, culoarea părului, pistrui sau nu, configurația feței, adică trăsături caracteristice în mare. Doar că polițiștii iau acel portret și caută o potrivire în baza lor de date. În fine, ce m-a uimit la Chat GPT, după ce i-am cerut să-mi spună ce crede despre acest articol și cum ar putea fi folosit la scrierea unei povestiri, pe lângă faptul că, iar zic, i-a luat mai puțin de două secunde să vină cu un răspuns de o pagină, a fost profunzimea analizei, complexitatea și claritatea răspunsului și a ideilor.
După părerea mea, Chat GPT în forma actuală poate fi utilizat ca o unealtă a scriitorului în vederea eficientizării scrisului. Deocamdată nu cred că poate scrie de unul singur o povestire de calitate, dar la cât de repede se autoperfecționează, pot întrevede un viitor apropiat în care va fi capabil să scrie lucruri interesante. Cred de asemenea că îi va fi mult mai ușor să creeze romane stil Sandra Brown decât romane SF sau decât opere de calitate, ca de exemplu Război și Pace sau Shogun. Nu cred că vom putea citi un alt roman „a la Dostoievsky”, scris de Chat GPT sau aliași de-ai lui. Ca orice mașină, poate reproduce mai ușor eseuri, scrisori (stil epistolar), chestii satirice și e extraordinar la realizarea creațiilor absurde. Iată cum Eugen Ionescu poate fi duplicat imediat, sau asta e prezicerea mea, că încă nu am verificat. Dar nu poate crea deocamdată opere cu conținut mare emoțional, cum chestiunile de suflet îi sunt străine. Da, le poate copia și rearanja, iar acest lucru nu funcționează pentru o lucrare de anvergură. De curând i-am cerut ceva, pentru că am făcut tot felul de teste și simulări în vederea documentarii pentru articolul de față și la un moment dat am rămas uimit să citesc cum într-o frază în care personajul murise continua să dea niște detalii ca și cum personajul era în viață. Cum ar fi „și dacă mor, voi primi niște medalii pe care mult timp le voi purta cu mare mândrie”. L-am întrebat: „Păi cum ar putea sa le mai poarte dacă a murit?!” Și-a cerut scuze.
Cu altă ocazie i-am cerut să îmi facă o listă cu agenți literari specializați în science fiction. La fel, s-a executat rapid. I-am cerut să scrie o scrisoare de intenție. Pentru el, ceva mai ușor nici că există. Iar dacă îi dai să îți citească povestirile, îți poate face un sumar scurt și concis în două secunde. Exact ce trebuie să introduci într-o scrisoare de intenție și ți-ar lua săptămâni. Sunt lucruri la care Chat GPT te poate ajuta la fel de bine: în procesul găsirii unei edituri cu tot ce înseamnă asta – zeci de scrisori de solicitare. Lucruri care pe mine m-au ținut în loc de ani de zile pot fi trecute acum relativ ușor cu Chat GPT.
Probabil că toată lumea cunoaște amănuntul despre George RR Martin care stă de doisprezece ani să scoată a șasea parte din Games of Thrones. În lipsa volumului mult așteptat, un fan pasionat de tehnologie s-a decis să facă el ceva concret în direcția scrierii unei continuări. El, împreună cu Chat GPT, de fapt. I-a cerut să facă schițe pentru fiecare capitol apoi i-a cerut să transforme aceste schițe în proză. Chat GPT a creat un volum de 683 000 de cuvinte. „Opera” nu a reușit să se ridice la standardele creațiilor lui Martin, dar avea totuși întorsături neașteptate de scenariu similar cu cele care au definit succesul seriei Games of Thrones. Printre cititorii continuării s-a numărat și Martin, care nu numai că l-a dat în judecată pe fan, dar a intentat un proces și dezvoltatorului ChatGPT, OpenAI. O mulțime de oameni spun că nu ar putea citi cu plăcere o poezie compusă de AI pentru că oricât de bine ar fi scrisă, nu ar putea fi mișcați știind că în spatele versurilor stă o mașină fără suflet. (Se aplică și invers: ce plăcere poți avea tu, ca scriitor, că ești citit de șapte mașini AI?) Iar scrisul, prin definiție, implică o conexiune sufletească între scriitorul-om și cititorul-om, cum sunt legați de aceleași gen de amintiri, trăiri, pierderi, aceleași suferințe. Dar pot să pun pariu că deja cineva, o editură, a publicat un volum de versuri create de AI și semnat de un plagiator uman. Chiar îmi spuneam o dată. Poezia scoasa până în 2022 e cu siguranță veritabilă. După 2022, și cu cât ne îndepărtam mai mult, nimeni nu mai poate ști ce procent din creație e om și ce procent e mașină. Iar asta, prieteni, cred eu că va fi începutul sfârșitului pentru poezie. Să nu fii sigur că e scrisă de un om sau de o mașină? Mai bine nu mai citesc, vor spune mulți…
Mă consider un bun povestitor şi atît.
Escroc S.R.L. este prima mea „poveste” de 500 de pagini, publicată de Humanitas în 2013 sub forma unui roman.
Am luat cu ea „Cel mai bun roman” la Concursul de Debut Literar Unicredit/Banca Ţiriac.
În martie 2015, am fost ales laureat al Le Festival du premier roman de Chambéry (juriu din Franţa).
Al doilea roman, LIFTUL, a fost publicat în 2019 la Humanitas, în colecția Scriitori români contemporani.
Apariție în numărul 5 al revistei Iocan: Pe Ana Lugojana.
Cel de-al treilea roman al meu, Ultima Armată a aparut în 2020 la Casa de Pariuri Literare.
Nominalizat pentru „cea mai bună povestire SF 2019” cu Ultima Frontieră apărută în numărul 5 al revistei CSF. O altă povestire SF poate fi citită în revista Galaxia 42 unde deasemenea colaborez: Sferoidul. Locul 2 la Concursul Național de proză scurtă SF Helion 2021 (locul 1, neacordat):
Artificial
Locul 1 la acelaşi concurs din 2021 cu Maşina de teleportat contrafăcută.
Volumul de povestiri SF cu titlul Artificial apărut în 2022 la editura Pavcon.
În prezent, scriu un mini-roman SF cu titlul (provizoriu) Abundent.
Bine punctat.
Provocarea majoră cu acest AI apare atunci când ne confruntăm cu dilema dacă productivitatea devine mai importantă decât originalitatea. Apoi, o fi rapid AI-ul, dar lucrează după niște șabloane, și oricât de uimitoare ar fi, sunt preluate în primul rând de la niște oameni. Nu este capabil de inovații autentice sau emoții. Sunt de acord că poate crea ceva ușor, după niște șabloane, dar și cu faptul că nu poate fi capabil de opere literare complexe, subtile, originale.
Este valabil și în privința imaginilor. AI-ul nu creează din nimic, din vid. Împrumută de pe unde poate.
Nu pot oricum să nu mă întreb: cât de mult va schimba AI-ul standardele estetice și modul în care evaluăm valoarea unei opere de artă? Cum va evolua percepția asupra autorilor și a creației literare într-un viitor în care o parte din literatură va fi co-scrisă sau complet generată de AI?
Am eu o povestire SF cu care am luat si un premiu la concursul Helion 2022. Am scris-o in 2021, deci inainte de Chat GPT. Ei, acolo era vorba printre altele de o masina AI care selecta/juriza povestea SF care sa nu contina elemente, idei din lumea asta, o poveste pe care nimeni nu reusise sa o scrie de patru secole. Pana la urma cred ca una din schimbari chiar asta va fi (am nimerit-o :) ) si anume, nu o sa mai stea nimeni sa isi piarda vremea citind mii de pagini pt concursuri. Vor pune AI sa selecteze cele mai bune zece si juriul le va citi doar pe alea. Cum exista specialisti in cautari google si in creat pagini web pt google searches (sa apara primele) asa vor aparea specialisti in paginare pt AI.
Deocamdată mă răfuiesc cu robotul „Gheorhiță”, așa îmi place să îl numesc, de la Orange, că m-a încasat în loc de 20 de dolari cu 200, că m-am rătăcit prin Turcia, nu aveam semnal, și tot accesam oferta extra de Roming, pe care oi fi activat-o fără folos pentru mine dar cu folos pentru Orange, de vreo 10 ori. Faină schița, apocaliptică, dar zic inventatorii roboților că aceștia au suflet și că sunt mai sensibili decât oamenii…
Mi s-a intamplat si mie, in avion decolasem din Vancouver si nu-mi inchisesem telefonul cum ti se spune.. am prins un turn de telefonie de prin State pe langa granita si m-a incarcat tot asa, destul de mult. Acum stiu ca langa granite trebuie sa pun data off. Poate sa ti se intample si daca te duci pe la Turnu Severin, de ex.
Va fi mult de lucru pe sectorul botezat deocamdată „AI”, în vremurile de tristă amintire ce urmează (ca să mă exprim și eu ceva mai s.f.).
Inteligența artificială pare a fi deja cea mai imprevizibilă emanație a minții omenești, în primul rând datorită volumului imens de informație pe care o conține, în al doilea pentru verva și complexitatea cu care evoluează și, nu în ultimul rând, pentru vastitatea resurselor aproape inestimabile ce vor trebui alocate stocării, gestionării și – mai cu seamă – STRUNIRII ei.
Interesant, în spiritul celor mai actuale preocupări, tot ceea ce se spune aici, felicitări.
Multumesc de semn, I. Riti
Și eu am văzut că nu poate scrie singur ceva original. Da, are o capacitate extraordinară de a genera clișee foarte literare în povestiriile pe care le compune. Va progresa 100%
Asa e, dar ia sa-i dam cateva poezii de Emily Dickinson apoi sa ii cerem: fa ceva de genul asta pe tema x, care sa contina cuvintele y, z. La asa ceva e bun. Cred ca citeste tot ce e pe net de Emily Dickinson apoi le permuta si le combina cat mai logic si mai dragut. Pe mine ce ma uluieste e rapiditatea cu care apare totul.. ca si cum faci google search, nu act de creatie.
Am testat și eu ChatGPT-ul exact pentru generarea de imagini pentru o povestire. De altfel a și apărut într-un număr al revistei CSF Earth. M-am lovit cam de aceleași probleme, cea mai neplăcută fiind că nu păstra chipul, fizionomia personajului de la un desen la altul, deși îi spuneam în mod explicit să o facă. În rest, meh, destul de bine. Ah… ca să ștergi ecusoanele de pe costumele extratereștrilor, dă click pe imagine, și marchează doar acele ecusoane și spune-i să le șteargă. Am experimentat eu treaba asta. Tot așa poți adăuga, modifica, edita diverse obiecte punctual.