În istoria Nobelului, Coreea de Sud avusese doar un singur câștigător până acum: Kim Dae-jung, politician care a primit Premiul Nobel pentru Pace în anul 2000 pentru eforturile sale de promovare a democrației, drepturilor omului și reconciliere cu Coreea de Nord.
Anul acesta, Han Kang a devenit a doua laureată și prima scriitoare sud-coreeană premiată cu Nobelul pentru literatură, recunoaștere ce a adus un val de mândrie națională și surpriză atât în Coreea de Sud, cât și internațional. Opinia generală este că recunoașterea oferită autoarei prin premiul Nobel simbolizează o victorie nu doar pentru Han, ci și pentru întreaga industrie culturală coreeană, o industrie care a atras atenția la nivel global în ultimii ani.
Fenomenul „Hallyu”, care descrie expansiunea globală a influenței culturale coreene, a devenit tot mai vizibil în domenii precum cinematografia și muzica, începând cu stilul K-pop, ai cărui reprezentanți au urcat în topurile globale, precum formațiile BTS, Blackpink, Exo, Psy (Gangnam Style, 2012), și continuând cu succesul lui Bong Joon-ho cu filmul Parasite (4 Premii Oscar în 2020) și serialele precum Squid Game sau Pachinko. Nominalizarea lui Han poate fi văzută ca o extensie a acestui fenomen, oferind o recunoaștere oficială și literaturii sud-coreene, ca o componentă esențială a peisajului cultural global.
Născută în 1970 în Gwangju, Coreea de Sud, Han a debutat ca poetă în 1993, pentru ca mai apoi să se facă remarcată ca romancieră. Lucrările sale explorează teme profunde precum violența, traumele și lupta de a da un sens vieții în mijlocul evenimentelor tragice.
Printre operele sale celebre se numără Vegetariana și Disecție, două romane foarte populare, traduse în numeroase limbi (primul și în română, la Editura Paladin – colecția Musai). Vegetariana, publicat în 2007 și tradus în engleză în 2015, descrie un caz tulburător de refuz al consumului de carne. Cartea începe cu decizia unei femei de a renunța la carne după ce este bântuită de un vis sângeros și grotesc. Decizia ei aparent simplă se transformă într-o obsesie profundă, ducând la auto-înstrăinare extremă și la deteriorarea relațiilor cu familia.
În 2016, Han a primit Premiul Internațional Booker pentru Vegetariana, chiar dacă premiul a adus și controverse legate de traducerea cărții. Aceasta a fost criticată pentru presupusa libertate de interpretare care s-ar fi îndepărtat semnificativ de textul original coreean, fiind percepută de unii critici mai degrabă ca o adaptare decât ca o redare fidelă a intențiilor autoarei. Cu toate acestea, succesul cărții și a altor opere ale lui Kang a continuat să crească, atrăgând tot mai mult atenția asupra literaturii coreene pe scena internațională. Cred că se poate afirma că deja înainte de premiul Nobel Han Kang a amplificat și succesul altor scriitori sud-coreeni, traduși/re-traduși ulterior.
Îmi vin în minte nume precum Cho Nam-joo, autoarea romanului Kim Ji-young, Born 1982 (2016), roman-simbol al luptei pentru egalitatea de gen în Coreea de Sud, adaptat cinematografic. O altă scriitoare de succes recent este Kyung-sook Shin, cunoscută pentru romanul Please Look After Mom (2009), care a câștigat premii internaționale și explorează teme precum familia și sacrificiul în cultura coreeană.
Kim Hyesoon, o poetă extrem de apreciată, și-a consolidat renumele în străinătate datorită traducerilor poeziei sale complexe și uneori întunecate, care abordează teme de gen cu un vibe existențialist. Ea a fost inclusă printre scriitorii influențați de mișcările feministe, iar poeziile ei au contribuit la discuțiile despre identitatea femeii în Coreea de Sud. Romanciera Kim Ae-ran, cu romanul My Brilliant Life (2021), a câștigat recunoaștere cu povestea emoționantă a unui băiat care suferă de o boală rară și a relației lui cu familia. Acest roman a fost, de asemenea, adaptat cinematografic.
În Coreea de Sud, anunțul premiului Nobel a fost întâmpinat cu entuziasm național(ist), mulți considerând că Han Kang reprezintă o voce unică și puternică pentru generația ei și pentru experiențele istorice ale Coreei. Președintele sud-coreean Yoon Suk Yeol a declarat că scriitoarea a transformat „rănile dureroase ale istoriei noastre moderne în literatură de mare valoare,” în timp ce mulți cititori au considerat premiul ca o recunoaștere a culturii și a literaturii sud-coreene, doar recent apreciate pe măsura valorii lor. Un număr impresionant de utilizatori ai rețelelor de socializare și-au exprimat admirația față de Han, iar librăriile online au fost luate cu asalt.
Totuși, nu toți au fost de acord cu premiul acordat lui Kang. Unii critici literari au subliniat că, la doar 53 de ani, Han nu are încă un volum de opere comparabil cu alți laureați Nobel mult mai prolifici. Alții au pus la îndoială universalitatea tematicilor ei, considerând că ele sunt puternic ancorate în contextul coreean, dar mai puțin relevante internațional. În plus, complexitatea și stilul său, adesea sumbru și criptic, ar îngreuna sau oricum reduce mult accesibilitatea.
Polemici sterile, după părerea mea, mai ales dacă ne amintim de acei laureați ai Nobelului pentru o singură operă, precum Boris Pasternak sau Hemingway, sau la cei mai tineri decât Kang, precum Kipling (care a luat Nobelul la 41 ani), Camus (la 44 ani) sau Hesse (la 49). Frustrarea pariorilor trebuie să fie la cote (sic!) maxime în acei ani în care un nume de laureat/ă la care nimeni nu se gândise vreodată iese din jobenul Academiei Suedeze.
În presa italiană, de exemplu, s-a discutat despre ideea că premiul pare să se alinieze trendurilor literare populare, asemănându-se din ce în ce mai mult cu premiile literare comerciale, precum Strega, care deseori prioritizează popularitatea în detrimentul originalității. În presa internațională am regăsit și acele opinii frecvente ce consideră că Nobelul a exclus și continuă să excludă scriitori consacrați precum Haruki Murakami sau Stephen King, Rushdie etc. Și în acest caz putem aduce contraexemple, pentru că García Márquez, același Hemingway, Toni Morisson, Sartre, Kazuo Ishiguro, ca să nu-l mai aducem în discuție pe Bob Dylan, erau deja renumiți și apreciați la nivel global înainte de a deveni laureați.
Însă în ciuda controverselor, există câteva motive bine întemeiate pentru a explora scrierile lui Han Kang. În primul rând, ele deschid o fereastră spre o arie mai puțin cunoscută a culturii și istoriei internaționale: Coreea de Sud.
Disecție ne transportă în Gwangju, în 1980, în perioada brutalelor represiuni împotriva protestatarilor pro-democrație. Romanul ilustrează tranziția Coreei de Sud de la dictatură la democrație, dezvăluind cicatricile profunde lăsate de acea perioadă.
Vegetariana poate fi citit ca o metaforă a opresiunii și a luptei pentru identitate în cadrul unei societăți profund patriarhale ca cea a Coreei de Sud, dar în același timp tema traumei și a violenței sunt aplicabile universal având relevanță globală.
În al doilea rând, Han Kang este o maestră a expresiei stilistice, îmbinând lirismul cu proza narativă. Scrierile ei, care oscilează între realism și fantastic, invită cititorul să reflecteze asupra traumelor individuale și colective, a limitei labile dintre corp și spirit. Temele ei sunt complexe și nu întotdeauna ușor de digerat, cititorii ar trebui să fie pregătiți să înfrunte realități neconfortabile, însă necesare.
Așa cum a remarcat Brother Anthony de Taizé, un renumit traducător din coreeană, operele lui Han se concentrează adesea pe neputința de a comunica și pe raporturile tensionate, aducând în prim-plan personaje cu povești tulburătoare. Aceste teme sunt universal valabile și demonstrează că literatura sud-coreeană poate oferi deschidere și unui public internațional. Deși aparent simple, poveștile sale dezvăluie pe parcurs complexități care îi provoacă pe cititori să reflecteze asupra suferinței și alienării dar și asupra capacității umane de a găsi în interiorul lor puterea de a merge mai departe.
Scriitor. Traducător.
Critic literar.
Redactor LiterИautica.
Cărți publicate:
Încotro ne îndreptăm (Litera, 2022) – roman
Treisprezece. Proză fantastică (Litera, 2021) – povestiri
Este de găsit pe pagina sa de autor.
Human acts nu e Disectie? Adica a fost si asta tradusa la noi. Și din ce țin minte, Han Kang nu a fost întotdeauna agreată de conducerea țării, fiind la un moment pe o listă neagră (cu alți mulți artiști). De altfel, din Disecție aflăm cât de democrată era Coreea de Sud în trecut și de ce mai apar și în zilele noastre niște scandaluri de corupție ce par inimaginabile pentru o țară ca asta. Fain articol, echilibrat și spune mai mult despre doamna Kang decât se știa până acum.
Așa e, îți mulțumesc!
Aprecierea mea ar trebui să fie triplă pentru această scriitoare, mai ales că nu este politiciană, și premiile Nobel sunt acordate cu precădere politicienilor care au și anumite hobby-uri – precum arta scrisului, însă îmi apar și unde de reticență, mai ales că se propovăduiește din răsputeri că vacile și celelalte animale domestice ar fi inamicii planetei și ai încălzirii globale, asta referitor la „Vegetariana”. Cât despre casa Scriminț, fetele mele cele două se uită numai și numai la seriale coreene, fiica mea mi-a pus pe un stick să îl am în mașină peste 2000 de melodii din k-pop-ul coreean cu care călătoresc pe mii de kilometri. Aprecieri pentru sinteză, am citit-o cu plăcere și mi-am mai mărit cultura generală despre ce se mai întâmplă în literatura planetară…
Suntem în plin proces de hallyuficare, și mărturia ta o demonstrează. Merci pentru aprecieri!