O concluzie a rezultatului alegerilor de ieri e că sondajele de opinie nu mai valorează nici cât o ceapă degerată. Oare cum și de ce s-a ajuns aici?
Până și sondajele lui New York Times au, mai nou, o rată de răspuns de aproximativ 1%. Adică 99% nu vor să participe, nu răspund solicitărilor și așa mai departe. În multe privințe, oamenii care vor să răspundă la sondaje sunt cei mai puțini reprezentativi, iar această auto-selecție poate influența semnificativ rezultatele în moduri neștiute, dar profunde.
E clar că odată ce ai o rată de răspuns de 1%, nu mai ai un eșantion aleatoriu.
În 2016, 88% din sondaje au supraestimat sprijinul acordat lui Hillary Clinton.
În România, exemplele abundă. Cine își mai amintește cum anul acesta sondajele îl dădeau câștigător la Primăria Capitalei pe Burduja, când de fapt Nicușor Dan a câștigat detașat? Iar ieri, ca într-o comedie absurdă, un candidat necunoscut a explodat pe scena politică.
Care este concluzia?
Pentru a transforma aceste date insuficiente în informații utile, companiile de sondaj se bazează pe modelări din ce în ce mai sofisticate (mai multă teorie care să compenseze „realitatea”). Aceste tehnici manipulează („umflă”) răspunsurile pentru ca eșantionul insuficient să se potrivească cu populația generală cu drept de vot în ceea ce privește variabilele-cheie, precum vârsta, rasa, sexul și afilierea politică. Cu alte cuvinte, cei de la sondaje extrapolează informații despre populația generală cu drept de vot pornind de la o mână de răspunsuri distorsionate.
Revenind la sondaje, în final, nimeni nu mai are încredere în ele. Lumea ar trebui să își dea seama că zecile de ore pe care și le pierd la dezbateri politice în fața televizorului sunt pierdere de timp, complet inutile. De fapt, exact asta se întâmplă: asistăm la o schimbare de comportament, „mișcări de trupe” mari în rândul audienței, dar și a felului în care alegătorii iau deciziile de vot – poate mai mult urmărind FB sau TikTok și mai puțin ascultând emisiuni radio și dezbateri politice la TV. De ce să te chinui să asculți ore de dezbateri sterile când poți vedea un politician dansând cu pisici?
Un plus la lipsa de încredere, care în ultimul timp cu toții avem senzația că a devenit omniprezentă, apare și pierderea de încredere în sondaje. Nimic nu mai e cert. În nimic nu mai avem încredere. Din moment ce politicienii nu sunt credibili (reprezentanții oricărui partid politic deziluzionează, până și USR are liste cu penali), din moment ce media este cumpărată și moderatorii nu sunt imparțiali, alegătorii devin toți precum cetățeanul turmentat al lui Caragiale.
Și așa apare Călin Georgescu, purtând tradiționala ie peste care își prinde centura neagră la karate, pe calul lui alb de Făt-Frumos-la-62-de-ani, parcă din neant, strecurându-se în turul doi ca o nălucă. Cei care l-au votat? Probabil un amestec fascinant de conspiraționiști nostalgici, nihiliști convinși că prăbușirea sistemului este soluția supremă, pensionare atrase probabil de asemănarea cu celălalt fascinant domn bine, Călin Tăriceanu, și adolescenți care probabil au confundat alegerile cu pariurile sportive.
Dar să nu-l uităm pe marele pierzător al serii: logica. Românii au decis că, dacă tot sunt furioși pe politicieni, ar fi mai bine să meargă pe varianta „haos total” și să parieze pe „emanatul” din AUR, așa cum pe vremuri votau cu emanatul din FSN, Ion Iliescu. E ca și cum, sătui de mâncarea de la cantină, elevii ar decide să dea foc școlii, convinși că o să mănânce mai bine printre ruine.
De fapt, această dorință de a vedea „totul căzând” nu e altceva decât simptomul unei frustrări acumulate de decenii. Dacă ne-am întrebat vreodată ce s-a întâmplat cu spiritul revoluționar al românului, acum avem răspunsul: s-a transformat într-un spirit de troll colectiv. Votul pentru Călin Georgescu este echivalentul politic al unui comentariu cu „dă-te dracu” lăsat pe Facebook.
Asta e situația: trăim vremuri în care fiecare cetățean are propriul lui feed personalizat, iar influencerii politici concurează cot la cot cu tutorialele de machiaj și dansurile sincron. Când algoritmii decid ce alegem să vedem „next”, pare că inteligența artificială a învins inteligența umană – sau cel puțin asta ne asigură CTP, de parcă adevărata problemă n-ar fi milioanele de români care încă mai ascultă manele sau cred că dacii liberi au construit piramide de lemn prin Bucegi. Serios, acum chiar ne e rușine să recunoaștem numărul uriaș de oameni slabi de minte care trăiesc în țara noastră (și la fel în diaspora)? Adică nu ne mai mirăm că de 30 de ani manelele se mențin în topul preferințelor muzicale ale românilor, în schimb dăm vina pe AI pentru cretinismul a aproximativ 2 milioane de alegători!
Nu mai zic de adepții lui Simion, plus cei care ar fi votat cu Șoșoacă, ce mai, geme țara de prostie, dezinformare, apatie. Ca și cum CTP nu știe că AUR a apărut tot din senin, ca și Călin Georgescu, după ce Simion și ai lui au bătut satele Moldovei, ciocănind din poartă în poartă, adică zero TikTok, FB, în general, fără „Inteligență artificială”. Și, la fel, folosind această blazare a alegătorilor sătui să vadă, perpetuu, același rezultat, indiferent de locul unde ștampilează buletinul de vot: și atunci, ca și ieri, prezența la vot mică – 33% în 2022, 50% ieri.
De fapt, după mine, tocmai prezența la vot ar putea aduce marea schimbare. Sunt aproape convins că în turul doi vor ieși mult mai mulți la vot (blazații de care ziceam mai devreme, printre care mă număr și eu). Cred chiar că vor exista oameni care au votat cu Călin Georgescu în turul 1, fără să știe clar cine e individul, și vor vota Lasconi în turul 2. Nu cred că iese Călin Georgescu. Îi dau 30% șanse lui, 70% lui Lasconi. În turul doi, oamenii normali la cap vor vota cu Lasconi pe principiul „un incapabil (dacă chiar așa o fi, dar poate că nu e) își poate alege, cel puțin, niște consilieri buni, pe când un rău intenționat, pasiv-agresiv, cum e Călin Georgescu, reprezintă un pericol mult mai mare decât Lasconi.”
Într-un fel, ce s-a petrecut ieri, la fel ca ce s-a petrecut în 2020 (dar ieri într-o formă agravată), vine pe fondul ideii „nimic nu mai merge în țara asta: deci mergem pe contra-sistem.” Ceea ce, într-o formă sau alta, mai mult sau mai puțin, e sinonim cu ideea de anarhie. Dorința unora de a vedea o prăbușire totală, un colaps al sistemului, o resetare în care toată lumea să piardă ca să putem începe de la început e, probabil, o agravare a senzației multora că ceea ce ar fi trebuit să se întâmple la Revoluție s-a ratat, că s-a luat un start greșit. Atracția haosului este o manifestare a teoriilor conspiraționiste care au prins miez și s-au dezvoltat puternic în timpul pandemiei de COVID, a realității că absolut toate partidele (reprezentanții lor) fură, au dosare penale, inclusiv USR, și a faptului că cei care fură scapă prin tertipuri legale și trafic de influență (ex: Voiculescu). Mulți dintre cei care îl votează pe Călin Georgescu sunt oameni care au acest țel morbid de a vedea colapsul total urmat (probabil, în mintea lor) de o renaștere. Chiar cred că sunt mulți care au votat cu gândul „hai să vedem ce o să se întâmple dacă pică tot, dacă nu o să mai aveți din ce fura, de unde fura.” Ca și câștigul lui Trump în Statele Unite, și victoria momentană a lui Călin Georgescu, la fel ca și ascensiunea AUR, au fost realizate pe fondul urii. Nu e nimic îmbucurător aici. Sunt doar niște frecări de plăci tectonice în urma cărora suntem împroșcați cu lavă și pucioasă. În ultimul lui discurs de ieri, Simion spune la un moment dat (adresându-se PSD și PNL): „Ați îngenuncheat România.” Ori eu nu văd cum e România îngenuncheată când toți pe care îi cunosc – rude, prieteni, vecini, foști colegi – în majoritatea cazurilor o duc bine sau foarte bine. Dacă ne plângem de standardul de viață actual, când ar trebui să știm că e, în mare parte, cumpărat cu datorii externe, adică pe fondul unui deficit la buget, atunci ar trebui să ne speriem de ce urmează să vină, când, la un moment dat, cât de curând, România va fi obligată să adopte un buget de austeritate și, la fel, atunci când fondurile europene se vor tăia începând cu 2026 și tot cam atunci începe valul de pensionare al decrețeilor. Atunci să vedem cum ne vor guverna AUR și Călin Georgescu.
Ironia este că, în toată această agitație, uităm adevărata întrebare: unde sunt soluțiile? Unde sunt oamenii care să înțeleagă că a conduce o țară nu este doar un joc de popularitate pe rețelele sociale? Poate că ar trebui să ne întrebăm ce fel de societate creează algoritmii, dar mai întâi, să recunoaștem: nu TikTok-ul e problema. Noi suntem.
Mă consider un bun povestitor şi atît.
Escroc S.R.L. este prima mea „poveste” de 500 de pagini, publicată de Humanitas în 2013 sub forma unui roman.
Am luat cu ea „Cel mai bun roman” la Concursul de Debut Literar Unicredit/Banca Ţiriac.
În martie 2015, am fost ales laureat al Le Festival du premier roman de Chambéry (juriu din Franţa).
Al doilea roman, LIFTUL, a fost publicat în 2019 la Humanitas, în colecția Scriitori români contemporani.
Apariție în numărul 5 al revistei Iocan: Pe Ana Lugojana.
Cel de-al treilea roman al meu, Ultima Armată a aparut în 2020 la Casa de Pariuri Literare.
Nominalizat pentru „cea mai bună povestire SF 2019” cu Ultima Frontieră apărută în numărul 5 al revistei CSF. O altă povestire SF poate fi citită în revista Galaxia 42 unde deasemenea colaborez: Sferoidul. Locul 2 la Concursul Național de proză scurtă SF Helion 2021 (locul 1, neacordat):
Artificial
Locul 1 la acelaşi concurs din 2021 cu Maşina de teleportat contrafăcută.
Volumul de povestiri SF cu titlul Artificial apărut în 2022 la editura Pavcon.
În prezent, scriu un mini-roman SF cu titlul (provizoriu) Abundent.
Foarte bine scris, Cornel! Soluții nu sunt. Trebuie să ne informăm mai mult, mai bine, să încetăm să ne mai petrecem ore dând scroll pe rețelele de socializare și pierzându-ne în discursul ambiguu organizat de algoritmii acestora. Trebuie să ne ridicăm conștiința civică. Într-o lume cu adevărat civilizată, cu valori nu zic de Stânga, ci valori pur și simplu, acești indivizi nu ar depăși 1% din voturi, și încă ar fi prea mult!
Multumesc! Si mie mi-a placut ce ai scris tu, doar ca tu esti mai serios decat mine..
Ce zici de decizia CCR de numarare a voturilor?
Cred că nu se vor descoperi nereguli. Dar e bine să se numere iar. Să fim siguri, vorba aia :)))) dacă tot e șocant.