O bătaie se repeta în ușa de la intrare. Din bucătărie răzbăteau până în dormitor sunetele unui televizor. Vocea crainicului anunța principalele evenimente ale zilei, însă Maria era mult prea adormită și mahmură pentru a le auzi. ,,Cele două victime au pierit în flăcări… proaspăt căsătoriți… o scurgere de gaze… posibilitatea unei crime. Martori oculari… o bătrână… Revenim cu mai multe informații”.
O nouă bătaie în ușă o trezi pe Maria din visare.
– Vin, spuse cu voce răgușită. Doamne, cât oi fi băut aseară…
Răsturnă niște sticle goale în drum, apoi deschise ușa.
– Mamaie, matale ești?
– Cin’ să fie, maică, la ora asta?
Dintr-o singură privire, bătrâna îi scană ochii împăienjeniți, sticlele goale de la ușă, toată dezordinea din casă.
– Uite, m-a trimis Mihnea să-ți fac o bucurie.
Mihnea era prietenul ei din copilărie. Și ca orice prieten adevărat, Mihnea nu pierdea nicio ocazie de a se distra pe seama ei și de a o scoate din sărite.
– El nu a putut să vină. Lucrează toată ziua.
Și îi trânti ceva viu în brațe. Era un ghemotoc de foc cu ochii verzi ce purta la gât o fundiță de care era prins un bilet.
– Mă duc să-ți fac o cafea cu sare și să vezi cum îți revii!
Maria făcu un efort să citească biletul: ,,Vrei să fii… stăpâna mea?” Se încruntă la bucata de hârtie, apoi zâmbi cu scârbă spre puiul de pisică și-i dădu drumul din brațe.
– Ce-ai făcut aseară? se auzi din bucătărie.
– Am fost cu fetele la nuntă la Doru și Andreea.
– Și v-ați distrat?
– Nu, dar am băut!
Maria își aminti frânturi din noaptea trecută. Deși avea aproape treizeci de ani, nu reușise să ascundă umilința simțită la auzul bârfelor din jur. ,,Doar ăsta a fost cu Maria, dar a lăsat-o pentru Andreea”. ,,Da, și au mai și chemat-o la nuntă ca să râdă de ea”.
– Ei, lasă tu, fată, că are balta pește.
Bătrâna luă ibricul de pe foc și răsuci butonul aragazului dintr-o parte în altă până când focul se stinse. Turnă licoarea de culoarea mâlului într-o ceașcă și amestecă frenetic două lingurițe de sare.
– Ia uite cât e ceasul! Păi, de-acum eu plec că mai am treabă.
– Deja, mamaie?
– Am trecut numai să-ți las surpriza.
– Ce surpriză, bre, ia-o de-aici, să n-o văd, spuse cu iritare Maria.
Se gândi să-și aprindă o țigară. Bătrâna îi dădu peste mână înainte să o scoată cu totul din pachet.
– Mai lasă-le, că din cauza lor ai să mori. Și mai ești și singură, maică.
Ochii bătrânei sclipiră când trase ușa în urma ei. Luase și puiul de pisică.
– Mda, păi și ce, dacă eram măritată nu mai muream? o luă în râs Maria.
Deja căuta cu frenezie o brichetă prin bucătărie.
– Pfiu, ce pute aici! Sper că nu mi-a lăsat mâța vreo surpriză…
Găsi bricheta și o aprinse.
Tot ce mai văzu băiatul din vecini pe fereastră, înainte de explozie, fu o bătrână care vorbea cu pisica din buzunar și râdea.
Născută în 1999, orașul Roman. A fost de mică atrasă de lumea cărților, fiind mereu prezentă la cercurile de lectură din școală și liceu. Și-a finalizat studiile universitare la Iași. A făcut voluntariat în tabere pentru copii și tineri, apoi a devenit asistent social lucrând atât cu copiii defavorizați, cât și cu bătrânii.
În timpul liber preferă să își petreacă ziua alături de soțul ei în liniște. Adesea pot fi văzuți plimbându-se prin parc și hrănind rațele sălbatice, ținându-se de braț asemeni a doi bătrâni veșnic îndrăgostiți.
Lasă un răspuns