Leviatan (film rusesc 2014)

Vorbim despre un film care a cîştigat cel mai bun scenariu la Cannes, a luat şi Globul de aur pentru cel mai bun film străin dar nu a luat şi Oscarul. Deja ard de nerăbdare să văd filmul polonez “Ida” ca să înţeleg cum de i-a suflat Oscarul lui “Leviatan”.
În caz că nu ştiţi, leviatan este un monstru despre care se vorbeşte in biblie. Un balaur uriaş, cu corpul acoperit de solzi, cioc în loc de gură, iar pieptul îi e impenetrabil precum stînca. Personajul principal al filmului, Kolya se lupta şi el cu un “monstru” de proporţii biblice, imposibil de învins: sistemul corupt.
“El se uită de sus la toţi cît sînt de puternici şi este împărat peste toate fiarele sălbatice.” (biblia)
Ce se poate ascunde în spatele unei astfel de fraze, adaptată la zilele noastre, decît sistemul administrativ, politic şi justiţiar – unit într-o altfel de treime, a iadului pe pămînt – ce se poate juca cu viaţa unui om ca şi cum acesta ar fi numai o rîmă?
Nu mi-am ales să vorbesc despre acest film chiar la întîmplare, cum săptămîna trecută a fost asasinat Boris Nemtsov, liderul opoziţiei ruse, la doi paşi de Kremlin. Să nu uităm nici ce i s-a întîmplat lui Mihail Khodorkovsky, patronul lui Yukos dar şi al unui post de televiziune în care este satirizat Vladimir Putin: în 2003, Khodorkovsky este arestat şi printr-un proces politic “fabricat la comandă”, este condamnat la 9 ani de închisoare pentru fraudă. Iar cînd pedeapsa i se apropie de sfîrşit, primeşte “la ţanc” o prelungire de încă 4 ani. Va fi eliberat deabia în decembrie 2013 în urma unui lobby făcut din afara Rusiei.
Şi atunci, ne gîndim, ce aşteptări de a i se face dreptate poate avea un muritor de rînd, un simplu cetăţean al unui orăşel neimportant din Rusia? Eu zic că nici mai mari, nici mai mici decît cele ale unui om din aceeaşi categorie socială, dintr-un orăşel la fel de necunoscut, din România. Unde prezumţia la nevinovăţie nu există: nu a fost, nu este şi nu va fi un drept.
Eu consider că şi regizorul/scenaristul filmului, Andrei Zvyagintsev, a avut mult curaj producînd acesta peliculă. În condiţiile deja expuse, la care ar trebui să adaug amănuntul că numai sub regimul Medvedev au fost ucişi 22 de jurnalişti *, să te pui în răspăr regimului mi se pare mai mult decît curaj: e o nebunie crasă.
Ironia este că, cu un tupeu extraordinar, Zvyagintsev cere şi reuşeşte să obţină o treime din fonduri chiar de la Ministerul Culturii, sfidînd apoi oficialităţile cu acest film-protest. Cînd au văzut pe ce au dat (fără să ştie) banii, oamenii “aparatului administrativ” au rămas pe bună dreptate şocaţi. Cred că au fost sunaţi, înjuraţi şi ameninţaţi direct de la Kremlin. Gîndul acesta mă umple de bucurie. Faptul că un regizor a putut să îşi bată joc de sistem, apoi să scape deloc şifonat şi în plus să ia şi acele premii internaţionale de care deja am amintit. S-au aruncat multe păreri critice. Din interior, bineînţeles. Filmul este anti-rus, deci nu ar fi trebuit să primească fonduri, denigrarea bisericii ortodoxe, lipsa vreunui personaj pozitiv. Într-un cuvînt, “directorul nu îndrăgeşte poporul rus, ci faima, carpetele roşii şi colecţionarea de statuete.”
Personajul central este Kolya, un mecanic auto care îndrăgeşte mult băutura. În Leviatan toată lumea bea. Într-un peisaj dezolant ca acela (filmul pare alb-negru), cu un cer în permanenţă înnorat, cu drumuri noroioase şi interioare sărăcăcioase, consumul de alcool nu pare deloc ostentativ – la urma urmei dă oamenilor o ocupaţie, un motiv de a face conversaţie. Votca, o licoare care funcţionează probabil şi pe post de somnifer. Te gîndeşti că poate în lipsa băuturii, bieţii oameni s-ar sinucide. Chiar şi preotul orăşelului dă peste cap păhărele de votcă. O face şi primarul, o fac şi poliţiştii şi nevestele lor şi copiii adolescenţi – care noaptea îşi aleg ca loc preferat pentru poştirea unei sticle şi a unei ţigari, chiar ruinele fostei biserici.
Biserica nouă este o clădire masivă, opulentă, construită cu bani “noi”. Biserica veche devine astfel un simbol al vechii credinţe ortodoxe care a dispărut, înlocuită acum de o religie de carton, un fel de maimuţăreală făţarnică: o copierie a ritului şi ceremoniei religioase, pentru că slujba sau întîlnirea cu preotul a ajuns doar un meeting – prilej de a discuta afaceri şi de a “pune ţara la cale”. Poveţele din biblie, acum golite de orice conţinut, pot sluji pentru a susţine moralul primarului corupt.
Primarul doreşte să pună mînă pe proprietatea lui Kolya, pentru că terenul pe care se află garajul acestuia are o poziţionare foarte bună, cu deschidere la rîu. În ajutorul lui Kolya, în preziua procesului, vine din Moscova, fratele mai tînăr al acestuia, absolvent al facultăţii de Drept.
În Biblie, monstrul leviatan apare în conjunctură cu istoria lui Iov.
Este Kolya un altfel de Iov?
Un om căruia nu Dumnezeu (sau poate şi el) ci sistemul îi va lua, terenul, casa, nevasta, libertatea, copilul?
Vă las pe voi să descoperiţi asta.

* lista jurnaliștilor uciși în Rusia

Notă film: [s3r star=9/10]

Cornel Balan

Mă consider un bun povestitor şi atît.
Escroc S.R.L. este prima mea „poveste” de 500 de pagini, publicată de Humanitas în 2013 sub forma unui roman.
Am luat cu ea „Cel mai bun roman” la Concursul de Debut Literar Unicredit/Banca Ţiriac.
În martie 2015, am fost ales laureat al Le Festival du premier roman de Chambéry (juriu din Franţa).
Al doilea roman, LIFTUL, a fost publicat în 2019 la Humanitas, în colecția Scriitori români contemporani.
Apariție în numărul 5 al revistei Iocan: Pe Ana Lugojana.
Cel de-al treilea roman al meu, Ultima Armată a aparut în 2020 la Casa de Pariuri Literare.
Nominalizat pentru „cea mai bună povestire SF 2019” cu Ultima Frontieră apărută în numărul 5 al revistei CSF. O altă povestire SF poate fi citită în revista Galaxia 42 unde deasemenea colaborez: Sferoidul. Locul 2 la Concursul Național de proză scurtă SF Helion 2021 (locul 1, neacordat):
Artificial

Locul 1 la acelaşi concurs din 2021 cu Maşina de teleportat contrafăcută.

Volumul de povestiri SF cu titlul Artificial apărut în 2022 la editura Pavcon.

În prezent, scriu un mini-roman SF cu titlul (provizoriu) Abundent.