Viitorul ne surâde

Las un pic peştii, că tot se pregătesc să între în călduri, să-şi trăiască poveştile de amor şi prezint o cronică ce pare un pic desuetă ţinând cont că s-a născut în preajma Crăciunului trecut dar cum nu am răbdare să mai aştept primii fulgi de nea ca să apară în trend, o plasez aici în pragul verii. Oricum subiectul nu este neapărat Crăciunul.

Afară ninge şi zăpada a acoperit deja natura şi rezistă până şi pe asfalt chiar dacă maşinile curg ca Dunărea la Cazane. Mă tot întreb de unde or avea ăştia atâţia bani de benzină când salariul mediu abia dacă umple rezervorul de vreo 3 ori într-o luna, bine p-acilea prin Carpaţi că în rest, după muncă şi răsplată, fiecăruia după nevoi, fiecăruia după capacităţi. Or fi probabil cei care muncesc „la negru” şi ale căror taxe şi impozite se regăsesc tot în profit şi „băieţii deştepţi” care iată ai dracu cum au reuşit, ei şi doar ei, să ajungă la nivelul de trai maxim, ba să-l şi depăşească.
E „black friday”, vinerea ce durează măcar o săptămâna ca să ţină clientul în priză cu preţuri scuturate un pic de povara comisioanelor sufocante ce le căpuşează în mod normal iar în paralel demarează Crăciunul, adică Christmas. Că începe încă din noiembrie ca să aibă timp clientul să-şi facă cumpărăturile personale legate de fericitul eveniment, devenit între timp un moment desuet ce mai aduce ceva variaţie doar de Ignat când porcii sacrificaţi cu satârul lui Jack Spintecătorul sunt incluşi în lista de bucate. Plus cadourile pentru familie, rude, prieteni, vecini, educatoare, profesori, şefi, amante, motiv pentru bizon să viermuiască prin mall ca la moaștele sfinte spre bucuria producătorilor şi a lanţului intermediar, tocmai „ofertanţii” ce le pun la dispoziție marfa.
Evenimente picate aici pe malurile Dâmboviţei din cerul „democraţiei consolidate”, sosite la promoţie cu „cyber monday” adică lunea la fel de negră pentru preţuri, aici cu bătaie pe cele online dar la fel de apetisante şi pentru cei off că nu poţi rata aproape jumătate din populaţie care nu are încă înfipt cablul spre lumea virtuală. „Valentine’s day” adică dragobetele de import, dar transformată în ziua îndrăgostiților de „cumpărături” că nu poţi să te duci la iubită fără să-ţi demonstrezi dragostea turbată fără un bon de casă de măcar juma’ de metru din domeniul specific afroditelor. Tradiționalul deja Holyween, ziua groazei tot prin portofele că te costă al dracu efectele obligatorii cu care te maschezi ca să devii de speriat. Iepurașul de Paşte transformat din devorator de morcovi într-unul de finanțe, că tot cadourile sunt pe primul plan, alergi ca urecheatul prin mall că nu poţi să marchezi evenimentul decât cu mâinile pline de plasuţe doldora şi alte motive variate dar penetrante în creieri, ce ne transformă în roboţi cumpărători deja deveniţi agresivi când mirosim o promoţie ceva.
Am zâmbit de atâtea ori când la deschiderea cu pompă a câte unui mall însoţit de „oferte” irezistibile, localnicii intraţi în fibrilație au dat lupte grele pentru tigaia ţintă luată în câte 3-4 exemplare sau al 4-lea aspirator că e bun preţul şi ne întrebăm unde am ajuns? Dar ăştia de pe aici sunt mici copii faţă de cetăţenii din ţările de origine ale „campaniilor” cu care suntem bombardaţi ca să ne deschidem larg portofelul, ajunşi deja „cumpărătorii perfecţi” care sunt în stare să intre în pielea goală la deschidere, dacă asta este condiţia, să-şi ia ceva haine la preţ redus sau mai relevant, „turiştii” ce şi-au montat corturi lângă intrarea în mall „locuind” acolo cu ceva timp înainte doar să fie primii când se deschide promoţia, după care se iau la bătaie înăuntru pentru o pereche de chiloţi.
Economia de consum face ravagii dar nu după regula teoretică precum că cererea dictează oferta ci tocmai invers, oferta „perfidă” dictează consumul momindu-te să devii dispus să cumperi orice „căcat”, inutil în cele mai multe cazuri, dar frumos ambalat în focul de artificii al reclamelor pe diferite teme devenite obsedante ca fiind trendy şi de la care, dacă eşti ancorat la prezent, nu poţi să absentezi orice-ar fi că nu poţi rămâne „primitiv” închistat în trecut.
Doar că în fervoarea „promoţiilor” am consumat cam mult din pământul pe care-l avem sub picioare şi acum ne uităm neputincioși cum el îşi ia „planeta” înapoi prin tot felul de fenomene apocaliptice la care privim îngroziţi, bine ăia care scapă iar restul rămaşi cu ce-au apucat să mai salveze din „cumpărături” înainte să le plece casa la vale sau fac plajă pe acoperiș așteptând ca apa, ajunsă până la tavan, să binevoiască să afluiască de acolo.
Dar să nu uităm că e Christmas în turbare, porcii încep să-şi facă rugăciunile de apoi că după Crăciun abia începe distracţia, Revelionul la umbra bradului împodobit ce geme de cadouri şi mai nou doar cu ceva emoţii când ne uităm la prognoza meteo, să nu devenim dracu subit vreun fund de mare sau să ne trezim, după chiolhan, direct în epoca de gheață. Relicve păstrate în condiţii perfecte pentru cei care peste vreun milion de ani după dinozauri, evoluaţi din maimuţe, îşi vor studia strămoşii… Uite dragă ce mâncau primitivii ăştia, piftie, tobă, răcituri, cârnaţi, sarmale…

George Tandafirescu

M-am nascut fara sa ma intrebe nimeni daca vreu si din nenorocire n-o sa ma intrebe nimeni nici cand vreau sa mor.