Fac o declaraţie curajoasă: nu mă deranjează manelele. Ca să mă deranjeze, ar trebui să le ascult, evident împotriva voinţei mele. Unde? La petrecerile la care merg nu se ascultă aşa ceva, în cluburile de gen nu intru; la nunţi nu merg din principiu, la cele pe care nu pot să le evit nu am auzit manele – sau am plecat eu prea repede, imediat după plic; la emisiunile specializate nu mă uit, la radio nu cred că se ascultă manele – sau nu ştiu eu, pentru mine radioul înseamnă Guerrilla; la Marea Neagră nu am fost de 10 ani. Ultima posibilă sursă de manele ar fi vecinii. Am şi aici noroc, vecinii mei nu ascultă manele. Vecina de la doi cîntă la pian în fiecare dimineaţă, de la etajul patru se aude ACDC, Metalica, uneori Prodigy sau Red Hot Chily Peppers.
Aşadar, mă întreb, de unde vin aceste monstruoase manele care-i chinuie pe concetăţenii mei de atîţia ani? Cum nu reuşesc să se apere de ele? Unde îi încolţesc perfidele melodii care îi sună timpanului sensibil ca tabla zgîriată cu unghiile? Îmi imaginez că românii educaţi, pradă unei porniri masochiste, se expun singuri acestui supliciu, pentru ca apoi, secătuiţi de chinul îndurat, să se plîngă, scris şi vorbit, şi să ceară desfiinţarea flagelului care penetrează filonul culturii române. Din anii ’90, de cînd şi-au făcut simţită prezenţa, maneliştii s-au înmulţit şi au produs mii de melodioare penibile, reluate, remixate, copiate, despre care, într-o lume ideală, ar fi aflat doar publicul lor ţintă. Am aflat însă cu toţii că aceşti mutanţi lirici există, pentru că s-a vorbit prea mult despre subiect.
De ce li se dă atît de multă importanţă? Fără promovarea de care acest gen muzical infect s-a bucurat din partea televiziunilor şi fără atenţia pe care i-au acordat-o oamenii de cultură vorbind despre el, criticîndu-l şi cerînd interzicerea lui, nu ar fi avut loc ceea ce le place aceloraşi oameni de cultură să numească „manelizarea României”. Să luăm de exemplu nişte zone absolut respectabile cum sînt cartierul Ferentari şi cartierele omoloage din fiecare oraş al ţării; am eu idee ce se întîmplă acolo? Nu. De ce? Pentru că nu vizitez pe nimeni, nu mănînc şi nu dansez în localurile din zonă, pur şi simplu nu ajung acolo niciodată. Nici despre manele nu aş fi auzit vreodată şi nici dansurile dizgraţioase care se nasc pe ritmurile lor nu le-aş fi văzut, dacă nu mi-ar fi fost servite de televiziunile cu pretenţii. Sigur că am apăsat butonul telecomenzii şi am fugit pe alte canale, dar au apărut ştiri despre manelişti. Discuţii despre nocivitatea manelelor s-au purtat în emisiuni în care invitaţii aparţineau elitei artistice, literare, jurnalistice. Pentru că s-a constatat un interes din partea publicului pentru talk show-rile în care manelele erau desfiinţate, programele de ştiri au oferit maneliştilor tot mai mult spaţiu- ca să furnizeze talk show-rilor material bun de criticat
Cum apetenţa pentru grotesc şi curiozitatea morbidă sînt întipărite în ADN-ul nostru, sîntem tentaţi să ne uităm la o ştire care începe cu un avertisment despre imagini şocante, la filmele cu interdicţie sub 18 ani, întoarcem capul să vedem ce s-a întîmplat acolo unde s-au ciocnit două maşini. Apoi, dăm ochii peste cap şi criticăm ştirile violente, filmele care au întrecut limitele decenţei, oamenii care consumă tragedii pe pîine. Tot aşa, mînaţi de fascinaţia urîtului, ne-am uitat la emisiunile în care maneliştii stăteau tolăniţi pe canapele şi fotolii, în postura de invitaţi de seamă ai unor dive realizatoare de emisiuni-salată. Îmi amintesc cele cîteva experienţe de gen, din vremuri demult apuse, cînd televiziunile se luptau pentru o halcă din rating-ul de duminică după-amiază. Urmăream cu ochii cît cepele şi opozabilul pregătit să apese butonul salvator, dar creierul întîrzia să dea comanda, în speranţa că imaginile se vor dovedi nişte glume nereuşite.
Manelele nu vor dispărea niciodată, aşa cum nu vor dispărea telenovelele, tabloidele şi seriile nesfîrşite de romane de dragoste, scrise la kilogram şi cumpărate la metru. Poate că nici nu ar fi bine să dispară, poate că societatea are nevoie de supape prin care să-şi evacueze deşeurile toxice. Pot însă să dispară din viaţa celor care aleg să le ignore.
Haideţi să ne imaginăm că manelele nu există!
Eu sunt consumator de muzică rock, cu toate astea mie manelele ca gen muzical nu mi s-ar părea chiar așa de odioase, luate în sine (fără „versuri”). Ele sunt un mixt de lăutărească și sărbo-turcească, iar aceste ingrediente luate separat sunt onorabile. Problema lor e că au fost adoptate de o pătură socială consistentă ca stindard cultural, iar noi detestăm mesajul cultural al acelei pături sociale (să nu ne ferim de cuvinte), pătură extrem de eterogenă, în care predomină suburbia, etnicii țigani ș.a.m.d.
Așa gândeam până nu demult, când am devenit profesor într-o comunitate de aceea care consumă manele pe pâine dimineața, la prânz și seara. Ce am constatat? Că oamenii aceia sunt la fel de plăcuți și agreabili în relație cu mine, ca și ceilalți care nu ascultă manele. Și am tras concluzia că nu se cade să îi judec pentru un aspect cultural pe care nu îl înțeleg și pe care mai bine îl trec cu vederea.
Dar manele eu nu, niciodată! :)
Eu gasesc odioasa si melodia. O mare greseala mi se pare insa, importanta pe care o dau oamenii educati acestui fenomen. Oameni carora li se poate intimpla foarte rar sa se intilnesca cu aceste productii se tot pling ca se manelizeaza Romania. Da’ de unde! Se manelizeaza cei care se aflau deja in zona aceea, doar ca acum au un imn consacrat.
”Dive realizatoare de emisiuni-salată”-amuzant.Cred că plecaţi de la o premisă falsă când abordaţi acest subiect.Faptul că aveţi exemplul personal drept unic argument înlatură posibilitatea ca alţi oameni să se confrunte cu manelele.Şi ei există:oameni educaţi,artişti care poate locuiesc într-un apartament închiriat şi trebuie să suporte toată noaptea zgomotele psihedelice generate de vecinii lor ”entuziaşti”.Sau poate se duc la o nuntă din respect pentru cuplu şi din boxe curg râuri de poluare muzicală.Mie personal mi se pare penibil genul ăsta de muzică, dar nu inofensiv.În definitiv ce se comunică prin versurile manelelor?Faptul ca tu, ca bărbat să zicem, sau doar ca tânăr, poţi obţine succes in viaţă având ”decat” femei multe,bani,de preferabil furaţi-de la ăia mai naivi aşa, şi o atitudine de: eu sunt stăpânul spaţiului public şi pot să-mi scuip seminţele pe el.Şi că femeia trebuie să fie uşor de manipulat şi atât.Există o conexiune între manele şi dezvoltarea tipologiei jmecherului,despre care vorbea domnul Cornel Bălan într-un articol pe site.Fenomenul ăsta nu anuţă nimic bun pentru progresul ţării.
Acum, citind articolul dvs în întregime (prima dată îl citisem trunchiat la jumătate de rând) l-am receptat într-o lumină diferită. Dintr-un anumit punct de vedere, atitudinea maniheistă, aproape chirurgicală în care vedeți separarea socio-culturală a populației nu poate să fie productivă. Mai bine decât să-i ignori este să-i educi. Facebook-ul e o platformă de comunicare extrem de folosită de iubitorii de manele, vă spun din experiență. Totul e să capeți audiența potrivită. Ori, închizând porțile de comunicare cu ei, nu mai ai nici o șansă.
Ma amuza conversatia asta si stiti de ce?.. pentru ca Ioana ne intinde o cursa si noi cadem in ea. Citez „De ce li se dă atît de multă importanţă? Fără promovarea de care acest gen muzical infect s-a bucurat din partea televiziunilor şi fără atenţia pe care i-au acordat-o oamenii de cultură vorbind despre el, criticîndu-l şi cerînd interzicerea lui” Nu exact asta facem chiar acum, vorbim despre manele si intram in jocul publicitatii negative? :)
Despre versuri putem spune ca exact acelasi mesaj il putem gasim si in unele genuri rock (Kid Rock: ‘Cause they know who’s runnin’ this shit, top dog, I’m the CEO, Role model, your motherfucking H E R O, My motto, ‘Be cool, keep pimpin’ etc). Iar din hip hop nu mai dau exemple dar de multe ori seamana leit cu manelele, inclusiv la dezacordurile gramaticale :)
100% de acord cu ce spune Laura dar fara „domnul” ca ma enervez :)
Concluzie: exista o cerinta pentru manea, un segment larg al consumatorului de muzica din Ro iubeste maneaua si prin urmare maneaua nu va continua sa existe. Daca strigi „Jos maneaua” se vor gasi trei care vor urla „Sus maneaua!” si unul care sa filmeze scena cu telefonul portabil si s-a dea la stiri. Asa ca da, cea mai buna atitudine este de ingnorare totala.
Oameni buni, se mai uita cineva la televizor? In special pe canale romanesti?! Pierdere de timp.
PS Ioana, spune drept, ideea articolului ti-a venit dupa ce ai citit „Comentariul la misto a unei manele” postat de mine mai demult in Forum? :)
Cornel Balan: Ideea mi-a venit dupa ce am suportat nenumarate discutii cu prieteni si cunoscuti care se plingeau de manelizarea tarii, in ton cu articole din ziare si reviste, cu lamentari in emisiuni tv.Postarea ta nu am citit-o dar dupa titlu inteleg ca incercai si tu sa combati manelele cu umor si nu cu lamentari.
Este adevarat ca un om educat care locuieste intr-o zona manelizata este supus chinurilor iadului fiind nevoit sa asculte mizeria aceea de muzica. Dar intelectualii care vorbesc la tv si care scriu impotriva manleleor traiesc departe de vecinatatea manelistilor. De aceea ziceam ca se vorbeste prea mult despre pericolul invaziei. In SUA, unde hip-hop-ul si rap-ul sint consumate de o parte a societatii si dezavuate de cealalta parte, nu stiu sa existe o cruciada impotriva acestor genuri. Cei care frecventeaza opera, concertele rock si jazz nu au treaba cu cei care asculta 50 cent.
ah, manelele! nu au cum sa te deranjeze daca nu te aflii in apropierea cuiva care simte o placere deosebita sa-i chinuie pe altii dandu-le la maxim in apartament sau in masina. am stat odata in chirie, chiar aici in Marea Britanie, langa o familie de romani. totul minunat si linistit pana venea de la serviciu capul familiei care lucra ca taximetrist. si atunci sa te tii tare. nu m-am indurat sa fac reclamatie, si asa nu o duceau ei prea bine, dar a fost un adevarat chin sa aud aproape in fiecare seara cat am locuit acolo versurile acelea proaste behaite pe ritmuri pe care nu stiu cum sa le numesc.
Manelele pot sa atace oriunde, nici la Londra nu esti in siguranta:)