Dacă credeaţi că prostia umană are limite, vă recomand acest excelent film documentar realizat de HBO după cartea cu acelaşi nume, carte cîştigătoare a premiului Pulitzer în 2013.
Realizat din mărturiile a mai multor foşti membri ai bisericii Scientologiste, filmul începe cu cea a lui Paul Higgins: “ Avem 21 de ani, locuiam în London, Ontario. Doream să ajung regizor de filme documentare şi cineva mi-a spus: există un cult, o organizaţie în New York, numită Scientologie – de care nu auzisem –, şi dacă le dai toţi banii pe care îi ai, ei vor face posibil orice îţi doreşti în viaţă.” Şase luni mai tîrziu Higgins dă de un tip care vindea cărţile-manifest ale sectei şi roagă să fie condus la sediul organizaţiei. Pentru următorii 35 de ani va fi scientologist de vază iar pe plan profesional succesul va merge mînă în mînă cu credinţa: realizează mai multe filme printre care două de Oscar (Million Dollar Baby, scenariu şi Crash, scenariu şi regie).
Pe lîngă o serie de “dezertori” care au deţinut funcţii importante (Mark Rathbun, vice-preşedinte al bisericii), în documentar apar şi actorii John Travolta şi Tom Cruise – ambii fiind şi acum partizani ai acestui cult. Travolta oferă un scurt discurs de suport al “mişcării”, parcă nu foarte convins de ce spune, în timp ce Cruise apare în cîteva secvenţe în tot felul de ipostaze care m-au surprins. Pe podium, alături de şeful actual al scientologiştilor, David Miscavige, pe care îl priveşte cu adoraţie în ochi, sau acceptînd nu ştiu ce medalie de recunoaştere pentru o funcţie care ar fi echivalentă cu cea a unui ambasador onorific (scientologist), apoi cu o frumoasă sectantă, mai tînără cu vreo zece ani, spălată pe creier de biserică pentru a-i fi amantă timp de-o vreo lună, şi în cele din urmă despre divorţul de Nicole Kidman – versiunea ex-scientologiştilor.
Aflăm că Scientologia a fost fondată în 1953 de L. Ron Hubbard, un prolific scriitor de literatură science fiction de proastă calitate. Hubbard e convins că cea mai rapidă şi sigură metodă de a te îmbogăţi este inventînd o nouă religie – şi asta pentru că bisericile sînt scutite să plătească taxe pe veniturile generate dar şi pentru că obţin terenuri centrale “intra-vilan” pe suprafeţe uriaşe, fără să plătească taxe de proprietate. Nu îi mai lipseşte decît să găsească o doctrina şi o poveste, dar asta îi este doar specialitatea.
Hubbard “construieşte” o imitaţie de sistem teologic destul de ingenios, cu o ierarhie structurată pe mai multe nivele. Noii iniţiaţi sînt ţinuţi în permanenţă ocupaţi cu tot felul de activităţi “bisericeşti”: învăţarea principiilor de bază din cartea scrisă de “Isus de Hollywood”, munci/servicii în folosul bisericii, sau pur şi simplu cu respectarea regulilor şi obligaţiilor. Tot ce ştiu ei este că cei aflaţi la ultimul nivel au obţinut descătuşarea tututor energiilor, sînt atotputernici, pe seama lor circulă legende că pot mişca obiecte prin forţa gîndului şi alte bazaconii de-astea. Firesc, vor să ajungă şi ei acolo cu orice preţ iar promovarea la nivelul următor costă bani serioşi. Pentru a trece credincioşii prin focurile primelor nivele, Hubbard foloseşte un dispozitiv construit de el – un fel de detector de minciuni simplificat. Toţi membrii bisericii se duc periodic la nişte “spovedanii” cu mentori afiliaţi, iar între ei se află acest detector de minciuni. Misiunea mentorului este să ia notiţe şi să-l încurajeze pe celălalt să spună tot ce are pe suflet. Mai tîrziu, orice enoriaş recalcitrant poate fi şantajat cu ce se găseşte despre el la dosar.
Şi aşa, ca în orice poveste de succes, numărul enoriaşilor creşte, numărul sediilor desemenea, biserica se extinde pe trei-patru continente (nu există în Africa, oare de ce? ☺ ) şi banii din vistierie deasemenea. Expansiunea curentului îşi are cred explicaţia în popularitatea pe care mişcarea hippy o avea prin anii ’60-70 (spiritualitate, descătuşarea energiilor, traiul în comun, voluntariat pentru binele tuturor, pace, etc, dar şi chestii ca existenţa extraterestilor…).
Propulsat chiar de popularitatea bisericii, Hubbard intră în Cartea Recordurilor: cel mai publicat autor din lume, cel mai tradus (70 de limbi), cele mai multe audiobooks (185).
Este totuşi un mister pentru mine faptul că eşafodajul construit de Hubbard nu s-a prăbuşit odată cu apariţia internetului (mă refer la transparenţa şi viteza de propagare a ştirilor) cum de, din contră, expansiunea acestul cult continuă. (Poate că datorită carismei lui David Miscavige şi a lui Tom Cruise?) Venitul celor mai prospere trei filiale din America (din totalul celor aproximtiv 80 în lume) ajungea în 2012 la cifra astronomică 1,5 miliarde de dolari!
Poate partea cea mai interesantă a filmului este prezentarea “războiului” pe care scientologiştii l-au dus cu IRS, şi pe care în cele din urmă l-au şi cîştigat.
Ce află scientologiştii la ultimul nivel este probabil şi motivul pentru care cei intervievaţi au dezertat. Cea mai cretină şi mai infantilă poveste inventată vreodată.
Vă las pe voi să o descoperiţi vizionînd filmul.
Documentarul este de nota 10 dar eu îi dau 8 pentru că durează două ore (în loc de o oră treizeci de minute). Putea fi condensat.
Mă consider un bun povestitor şi atît.
Escroc S.R.L. este prima mea „poveste” de 500 de pagini, publicată de Humanitas în 2013 sub forma unui roman.
Am luat cu ea „Cel mai bun roman” la Concursul de Debut Literar Unicredit/Banca Ţiriac.
În martie 2015, am fost ales laureat al Le Festival du premier roman de Chambéry (juriu din Franţa).
Al doilea roman, LIFTUL, a fost publicat în 2019 la Humanitas, în colecția Scriitori români contemporani.
Apariție în numărul 5 al revistei Iocan: Pe Ana Lugojana.
Cel de-al treilea roman al meu, Ultima Armată a aparut în 2020 la Casa de Pariuri Literare.
Nominalizat pentru „cea mai bună povestire SF 2019” cu Ultima Frontieră apărută în numărul 5 al revistei CSF. O altă povestire SF poate fi citită în revista Galaxia 42 unde deasemenea colaborez: Sferoidul. Locul 2 la Concursul Național de proză scurtă SF Helion 2021 (locul 1, neacordat):
Artificial
Locul 1 la acelaşi concurs din 2021 cu Maşina de teleportat contrafăcută.
Volumul de povestiri SF cu titlul Artificial apărut în 2022 la editura Pavcon.
În prezent, scriu un mini-roman SF cu titlul (provizoriu) Abundent.
Unele lucruri le auzisem și eu înainte. Totuși, bugetul e cam subțire pentru nivelul lor, cifra de 1 miliard de dolari pălește în fața găurii colosale din bugetul Greciei, ca să nu mai vorbim că un primar de sector din București sau un primar de Slatina poate de unul singur să realizeze aproape tot atât, în numai 2-3 mandate. Gluma-i glumă, dar cu ăștia nu e totuși de glumit.
Şi am văzut ieşind din gura balaurului şi din gura fiarei şi din gura proorocului celui mincinos trei duhuri necurate ca nişte broaşte. (Apocalipsa cap. 12, 13 și urm.)
Florin, un miliard jumate din partea a numai trei filiale si vorbim de o „religie” care nu exista acum o suta de ani? Nu-i rau deloc… :)
Grecia.. pai Argentina a facut default de doua ori (sa declari faliment ca tara si sa nu inapoiezi imprumutul). Din anii ’90 nu mai pot lua imprumuturi si functioneaza PERFECT fara inventia asta #$@*! :)
Imi scapa principiul asta al imprumuturilor cu dobinda mare. Sau imprumut imens cu dobinda relativ mica – tot un drac.
Personal am acum un imprumut facut cind mi-am luat o Toyota Prius noua acum doi ani – dobinda 0% pe 5 ani. Asa da! :)
Primarii/politicienii care sint prinsi in flagrant.. cum de nu li se confisca tot? Sa furi juma de miliion si sa stai sase luni la puscarie, nu e o miscare foarte proasta :)
Ascensiunea lui Hubbard bazată pe inventarea unei pseudo-religii poate fi la rândul ei sursă de inspirație pentru un roman,așa cum și el s-a inspirat din altele. Mecanismul întemeierii unei religii este foarte bine reprezentat în literatura SF. Începutul l-au făcut celebrele distopii cu mesaj anti-clerical Erewhon / Întoarcerea din Erewhon și Călătoriile lui Guliver care datează din anii 1700. Mai aproape de anii noștri, ciclul Dune al lui Frank Herbert ne montează sub ochii noștri o religie articulată în toate mecanismele sale, după modelul și după structura marilor religii universale. Avem profeți, avem revelație, avem rit, soteriologie (concepție despre mântuire), preoție, și bineînțeles un zeu mântuitor. Ca să inventezi toate ingredientele astea și să mai și funcționeze cu succes, e nevoie ori de o minte sclipitoare (diabolică dar sclipitoare) ori de suportul activ al puterilor transcendente (să le zicem cosmice în cazul lui). Altfel, fără cele de mai sus, nu poate fi vorba de o religie, ci de o sectă compusă din oameni rătăciți la minte.
Dune chiar mi-a placut- cred ca le-am citit si pe urmatoarele doua din serie. De acord, perfect construit.
Cit despre Scientologie, Hubbard devine schizofrenic: spre sfirsitul vietii chiar ajunge sa-si creada propriile ineptii. Nu cred ca spun ei chiar totul in documentar, dar parerea mea e ca „liderii” spirituali aveau acces nelimitat la tipe nou intrate in secta si spalate pe creier. Se subintelege ca e unul din motivele pentru care stau 25-35 de ani in secta chiar si dupa ce majoritatea realizeaza ca e o minciuna si o mascarada.