De cîţiva ani încoace, luna decembrie se umple de evenimente. Aproape că-ţi vine să crezi că diferite grupuri şi instituţii se grăbesc să-şi bifeze cît mai multe activităţi de pe o listă, înainte de sfîrşitul anului. Internauţii mai aventuroşi au observat, probabil, că fiecare decembrie aduce cîte o acţiune concertată din partea unor autorităţi naţionale (sau multinaţionale) împotriva unor site-uri de torrente şi de stocare/partajare de fişiere. În 2014 însă, lucrurile au luat proporţii neaşteptate şi o turnură bizară.
Totul a început cu un atac cibernetic (hack) împotriva Sony Pictures, pe 25 noiembrie, cînd un grup auto-identificat drept “Guardians of Peace” (GOP) a anunţat că a extras din serverele companiei informaţii însumînd fantastică cifra de 100TB. Motivele atacului n-au fost prea clare de la bun început, dar în următoarele zile o mică parte din aceste documente şi-a făcut apariţia pe internet, fiind diseminată prin mass-media şi reţelele sociale. Ceea ce a ieşit la iveală a fost profund jenant pentru Sony Pictures. Dincolo de bîrfe şi cancanuri (ca mesajele puţin măgulitoare la adresa unor staruri precum Angelina Jolie şi Leonardo DiCaprio), Sony s-au văzut expuşi cu lucruri mult mai compromiţătoare, precum discrepanţele de salarii între angajaţii de sexe diferite, sau faptul că sistemele de securitate ale companiei s-au dovedit atît de proaste, încît parolele de e-mail şi alte credentiale informatice erau salvate în fişiere text necriptate.
Cele mai importante revelaţii, însă, au fost cele conform cărora Sony a participat, împreună cu alte companii mari din industria de divertisment, la mai multe activităţi de blocare şi sabotare a unor site-uri considerate că încurajează pirateria pe internet. Unul din aceste site-uri, The Pirate Bay, era de multă vreme considerat “inamicul nr. 1” al grupurilor de interes din industria americană de film (Motion Picture Association of America [MPAA]) şi muzică (Recording Industry Association of America). Identitatea celuilalt mare adversar a fost mult mai surprinzătoare, fiind vorba de Google. Zeci de documente apărute pe internet au scos în evidenţă faptul că lobby-iştii cu buzunare fără fund de la MPAA au mers pînă la a oferi asistenţă financiară unor procurori americani pentru a deschide urmăriri în justiţie împotriva Google, ca parte dintr-un program secret numit “Project Goliath”. Sute de analişti din domeniul privat şi din cercurile academice studiază acum documentele devenite publice, şi probabil că multe detalii suplimentare vor continuă să iasă la suprafaţă în zilele care urmează. Una din cele mai neplăcute – şi recente – descoperiri a fost aceea că MPAA erau pregătiţi să atace unul dintre sistemele fundamentale ale Internetului, responsabil pentru dirijarea traficului în întreagă lume. În toate aceste activităţi, Sony reprezintă un vîrf de lance, fiind unul din cele mai bogaţi şi influenţi membri ai MPAA.
Dacă Google s-a dovedit pîna la urma mult prea puternic pentru MPAA, nu s-a putut spune acelaşi lucru şi despre The Pirate Bay. Pe 9 decembrie, site-ul a fost închis, în urma unui raid întreprins de poliţia suedeză; la scurtă vreme după aceea, profilul sau de Facebook a fost de asemenea şters. Dincolo de filme şi muzica, de la Snowden şi Assange încoace, The Pirate Bay devenise unul din cele mai mari canale de distribuţie pentru scurgerile neautorizate de informaţie. Prin atitudinea sa de rebeliune împotriva autorităţilor de orice fel, site-ul devenise o emblemă a libertăţii pe internet, precum şi ţinta a nenumărate acţiuni poliţieneşti, reuşind cu toate acestea să supravieţuiască vreme de mai bine de 15 ani. După ultimul raid însă, site-ul nu şi-a mai revenit. Cam în acelaşi timp, GOP şi-au schimbat declaraţiile, afirmînd că hack-ul n-a avut loc pentru foloase financiare, şi nici din motive de justiţie socială (aşa cum indicaseră primele mesaje venite din partea lor), ci pentru a împiedica difuzarea unei comedii de prost-gust (“The Interview“) avînd ca subiect asasinarea dictatorului nord-coreean Kim Jong-Un. Ultimul comunicat oficial (presupus) al grupului avertiza în termeni duri că distribuirea în cinematografe a filmului ar fi adus cu sine consecinţe grave, comparabile cu evenimentele din 11 septembrie 2001.
Pe 17 decembrie, pus în faţa refuzului majorităţii proprietarilor de lanţuri de cinematografe din America de Nord de a proiecta filmul, Sony a anunţat că îl va retrage de pe piaţă. Compania a adăugat că nu are planuri alternative de distribuţie.
Anunţul reprezintă un moment istoric semnificativ, din mai multe motive. În primul rînd, dincolo de meritele artistice ale filmului, avem pentru prima dată de-a face cu un tip de cenzură globală impusă nu de un guvern sau de un colectiv cultural legitim, ci de un actor independent pe scena politică. În al doilea rînd, consecinţele financiare sint incalculabile. După propriile calcule, Sony a pierdut deja o sumă în jurul a 100 milioane dolari de pe urma hack-ului. La acestea se vor adauga acum cheltuielile nerecuperate de pe urma filmului buclucaş. Dar pierderile financiare sînt doar vîrful aisbergului. Avem de-a face cu o capitulare abjectă în faţă unui şantaj, care crează un precedent periculos… întregul exerciţiu a devenit acum un model pentru acţiuni ulterioare din partea altor grupuri mai mult sau mai puţin asemănătoare cu GOP. În plus, încă nu este clar cine e înspatele GOP; încercările oficiale de a arata cu degetul spre regimul de la Phenian sînt contrazise de analizele unor experţi independenţi în securitatea informatică.
De-a lungul anilor, Sony s-a dovedit o companie arogantă şi la fel de dispusă să încalce legea precum piraţii pe care-i combate. Scandalul CD-urilor audio încărcate cu viruşi, produse de Sony între 2005 şi 2007, a rămas legendar în istoria tehnologiei moderne; firma a fost de asemenea ţinta multor critici în urma insistenţei sale de a crea scheme de protecţie exagerat-opresive pe consolele Playstation şi în formatul de disc Blu-ray. Pînă şi hack-ul, pînă la urmă, a fost posibil doar datorită refuzului încăpăţînat al companiei de a-şi îmbunătăţi securitatea informatică – un audit făcut în 2005 şi readus exploziv în actualitate de ultimele evenimente afirmă că dacă Sony ar fi fost o bancă, ar fi dat demult faliment.
Soarta, însă, nu e lipsită de ironie, şi toate aceste acţiuni se înscriu într-un cerc vicios. Dacă Sony nu şi-ar fi adus aportul la distrugerea The Pirate Bay, ar fi putut să profite de existenţa acestuia pentru a disemina pe gratis “The Interview“, în ciuda ameninţărilor. Astfel ar fi realizat măcar un singur lucru: ar fi aparat dreptul la exprimare, şi i-ar fi bătut pe hackeri la propriul joc, cu propriile lor mijloace, în condiţiile în care întreagă lume ar fi fost interesată să vadă un film atît de controversat.
Faptul că acest lucru nu se întîmplă – şi probabil nu se va întîmpla – nu dovedeşte decît că Sony continuă să arboreze o mentalitate conform căreia profitul este singurul lucru care contează, indiferent de pierderile colaterale. Pe termen lung, vom fi cu toţii păgubiţi. “The bad guys are winning.”
Referinţe:
– https://www.riskbasedsecurity.com/2014/12/a-breakdown-and-analysis-of-the-december-2014-sony-hack/
– http://www.theverge.com/2014/12/12/7382287/project-goliath
– http://gizmodo.com/the-hackers-won-now-what-1672499125
– http://www.wired.com/2014/12/evidence-of-north-korea-hack-is-thin/
– http://www.theverge.com/2014/12/17/7407493/why-sony-pictures-should-release-the-interview-online
– http://marcrogers.org/2014/12/18/why-the-sony-hack-is-unlikely-to-be-the-work-of-north-korea/
Jurnalist si specialist in comunicare.
Fotograf amator, pasionat de tehnologie.
Devorator de filme si carti.
Organizației ăsteia, GOP, i se poate spune că a dat „din lac în puț”. Sunt oricum, cel puțin contrariat de faptul că niște comuniști (Coreea de Nord) au putut înterprinde o asemenea sabotare a filmului. Ăsta ar trebui să fie un semnal de alarmă. Care să arate cât de periculoși sunt nord-coreenii și de ce sunt în stare să facă. Iar aici vorbim doar de cenzurarea unui film.
L-am citit pe nerasuflate!
Tot mi se pare incredibil ca provenienta hackului e Coreea de Nord. Chiar?
Si Pirate Bay nu au promis ca revin intr-o alta forma, si mai performanta?