Societatea românească îi rezervă femeii două categorii: gospodină sau curvă.
Femeia puternică şi întreprinzătoare, care reuşeşte să trăiască exclusiv din munca ei, e o curvă care “sa învârtit” numai ea ştie cum; femeia care nu are ambiţii legate de carieră şi a convenit cu partenerul ei să-şi împartă rolurile – el să câştige banii, ea să crească copiii – este o curvă întreţinută, care a pus mâna pe prostul ăla şi a devenit doamnă; femeia care decide să plece dintr-o căsnicie eşuată sau să părăsească un soţ violent e o curvă care s-a plictisit de soţul ei şi caută ceva mai bun; femeia care face un copil pentru că îşi doreşte acest lucru fără să accepte o căsnicie de compromis, pentru că ştie că este capabilă să facă faţă responsabilităţii de părinte singur, este o curva care a făcut un copil din flori; femeia care nu îşi doreşte copii este o curvă egoistă care vrea să-şi păstreze silueta intactă; femeia care are un serviciu şi o familie devine sclava acelei familii, iar dacă îndrăzneşte să fure din timpul dedicat muncilor casnice pentru ceva care-i face plăcere, se dovedeşte o curvă iresponsabilă care îşi neglijează soţul şi copiii; femeia care îşi permite să plătească o menajeră, astfel încât să-i rămână timp şi energie pentru sport sau alte pasiuni, este o curvă profitoare care şi-a găsit desigur un sponsor ; femeia care alege o meserie grea, munceşte pe şantier, în armată, în poliţie sau practică un sport periculos e o curvă căreia îi place să fie înconjurată de bărbaţi; femeia care reuşeşte să urce în ierarhia politică sau corporatistă este o curvă care a semănat amanţi pe tot parcursul până s-a cocoţat acolo, în vârf.
Femeia care se mărită cu primul bărbat care îi face curte, merge la serviciu şi îşi dedică tot timpul liber treburilor casnice, fără să aibă vreo pasiune, dorinţă, interes altul pe lume, este o gospodină. Ea este cea care le numeşte pe toate celelalte curve. Ea este cea care va deveni soacra acră şi nemulţumită, ea este cea care îşi va învăţa băiatul să nu-şi ajute tânăra soţie, pentru că e destul să spele vasele o singură dată, acesteia i se va urca la cap şi puiul mamii va fi toată viaţa sub papucul nevestei. Ea este cea care le pune beţe în roate colegelor mai tinere şi le jigneşte pe subalterne când ajunge într-o funcţie de conducere. Ea, gospodina perfectă, conduce de fapt România, pentru că o naţie este educată de mamele ei.
Societatea românească consideră că oamenii cu dezabilități trebuie evitaţi pentru că sunt taraţi şi proximitatea lor ar putea face rău iar adopţia unui copil dintr-un centru de plasament înseamnă că părinţii adoptivi iau acasă ce au aruncat alţii.
Societatea românească acceptă ca părinţii să le cumpere copiilor diplomele de bac şi de facultate, sinecuri bugetare sau eludarea puşcăriei.
Societatea românească ştie că o femeie care se relaxează singură pe o terasă sau într-un bar, savurând o cafea sau o bere, a ieşit, desigur, la agăţat; că după 30 de ani femeia este expirată, iar după 40 este un rebut social, care comite un păcat purtând fustă scurtă, expunându-şi braţele goale sau îndrăznind să danseze într-un club.
Această societate încurajează operaţiile estetice şi descurajează lectura, laudă cu voce tare femeia-gospodină şi salivează pe ascuns după femeia-obiect sexual, dar dispreţuieşte femeia independentă.
În această societate, în anul 2005, într-un sat mizerabil din Moldova, o tânără a fost exorcizată. În 2014, în aceeaşi zonă blestemată a ţării, o altă tânără a fost violată. Prima victimă avea pe diavolul în ea, iar acesta trebuia scos cu orice preţ, înainte de a contamina comunitatea. A doua victimă a fost sacrificată de 7 bestii care îşi exercitau dreptul bărbatului asupra femeii, aşa cum au învăţat din moşi strămoşi. Comunităţile rurale româneşti, despre care Blaga credea că au dat naştere veşniciei, iar Ţuţea spunea “Ţăranul este omul absolut”, au mare grijă de echilibrul din sânul lor: să stârpească diavolul, să le fie satisfăcuţi sexual vlăjganii.
Mi-am amintit o cugetare a lui Petre Ţuţea, care, supusă unei reinterpretări, îmi oferă soluţia. Ţuţea spunea:“ Când va dispărea ultimul ţăran din lume, – ,la toate popoarele vreau să spun, – va dispărea şi ultimul om din specia om. Şi atunci or să apară maimuţe cu haine.” Eu cred că doar atunci când ultimul ţăran român va fi transformat într-un cetăţean european civilizat, care să înţeleagă şi să respecte valorile acceptate de lumea civilizată, în România vom avea doar oameni. Până atunci, prin ţara noastră, printre oameni, se plimbă şi maimuţe cu haine.
Când Rebreanu a scris despre teribila răscoală a flămânzilor, cei care, la început de secol XX, în inima Europei, erau reduşi la stadiul de animale măcinate de foame, a avut grijă să-l creeze pe Petre Petre. L-a salvat astfel pe cititor din capcana identificării cu răsculaţii, lăsându-i posibilitatea să judece obiectiv evenimentele.
Petre Petre, bestia mânată de instincte primare, are urmaşi în România secolului XXI. Aceştia conduc maşini, călătoresc în avioane, trec graniţele, îşi pictează pielea, îşi protejează ochii de soare, ştiu să comande o friptură în sânge sau fructe de mare. Şi-au potolit de mult foamea. Doar instinctul de animal de pradă, care îi îndeamnă să intimideze masculii competitori, să elimine exemplarele slabe şi să supună femelele, nu s-a pierdut. E nevoie pentru asta de o exorcizare aplicată întregii societăţi.
Cu tristete ma uit la aceasta Romanie care se vrea moderna, dar nu face decat sa demonstreze contrariul. Nimeni nu investeste in cultura – a se vedea exemplul cu Filit de anul acesta – politicienii nostri (caci ei fac legile, le aproba si dezaproba) par a avea orbul gainilor, dar cum sa mearga lucrurile bine cand tocmai in randul lor incultura este ca la ea acasa? In tara aceasta functiile sunt in continuare ocupate altfel decat prin meritul experientei si a studiului. Problema porneste de sus si se reflecta mai ales la oamenii de rand.
Este o realitate dureroase ceea ce prezinti in acest articol – chiar si pentru cineva care a luat decizia sa-si cladeasca viitorul in strainatate.
Gata, ma duc sa-mi bag capul sub chiuveta si sa dau drumul la apa rece, ca prea am inceput sa ma infierbant :D
Puțin generalizat, dar nici nu ai cum să scrii altfel despre subiecte de genul. Până la urmă, vorbim de majoritate, deci trei sferturi din populație așa este. Nu știu dacă ai văzut videoclipul în care o doamnă care fuma dintr-o țigară electronică a fost atacată în autobuz de bătrâni (unul dintre ei i-a tras peste pipă de s-a dus pe undeva pe sub scaune, pe motiv că: e cu inima) și de bărbați însurați care au sărit cu gura că vezi doamne e nesimțită, cum își permite să fumeze în mijlocul de transport? Încercarea unuia mai luminat (care a coborât la stația următoare, lăsând-o pe doamna respectivă în gura întregului autobuz) de a explica faptul că ideea de țigară electronică este tocmai aceea de a nu scoate fum, a fost un insucces total. Ah, deci tu îi iei apărarea ăsteia, să vă luați de-o mână și să vă duceți la dracu’ să vă ia, eu îs cu inima, e deja cald aici, da chiar oleacă de respect pentru un om bătrân și bolnav nu mai aveți? Discuția a degenerat apoi în altceva, un fel de conversație de mahala între doi vecini învrăjbiți – nu are nici un rost să o mai redau aici.
@Damian: ideea de a îți clădi un viitor în afară este mereu cu două tăișuri. Undeva, o parte din mine tare mult ar vrea să trăiască acolo unde s-a născut, să se întoarcă în țară, așa cum e ea, cu bunele și cu relele ei. Tot acest entuziasm dispare însă, în doar o săptămână-două de vacanță. Singura soluție ar fi să îmi construiesc o casă undeva într-o pădure, să mi-o înconjor cu un gard de piatră și să ies de acolo doar pentru cumpărături. Liniștea din țara noastră este, totuși, rară în vest.
Ti-ai cistigat un fan cu articolul asta!
Cred ca ai pus punctul pe „i”.
Ieri sau alaltaieri am pus un comentariu la un articol-blog de pe Adevarul. Spuneam ceva de genul asta: „nu vi se pare ca sinteti f duplicitari? pe de o parte aveti tot felul de articole porcoase si filmari despre sex (una care face sex in public in autobuz, cintareata sirboaica care danseaza nud etc, in fiecare zi aveti grija sa acoperiti rubrica asta care trebuie sa existe din moment ce Infractoarea Mov care aparuse imediat dupa revolutie nu mai e pe piata celor obsedati sexual – acum majoritatea ziarelor „mari” isi impart/acopera cerinta asta) iar pe de alta parte va mirati cind un public crescut sa vada femeia ca obiect sexual se comporta ca atare?”
Legat de subiectul „curva” mai am doar ceva de completat: intr-o tara civilizata chiar si prostituata are drepturile ei, egale cu ale oricarui alt cetatean. O prostituata NU POATE fi violata, iar violatorii si rudele lor nu pot gasi scuza „asa ii trebuie”. Daca legea spune 10 ani pentru viol, atunci nu exact 10 ani vor lua si cei care violeaza o prostituata?
Cam asta ar fi.
Ai revenit frumos, cu un articol excelent! Spor la scris in continuare.
Nu-mi place să iau partea celui mai tare, dar mă văd silit să citez vorbele soacrei mele, pe care le-a rostit gura ei ieri, la înmormântarea fratelui său. Zicea soacra mea, citez: cum să dai tu, femeie, în bărbatul tău? Bărbatul tău e Altar pentru tine!
Vorbește soacra-mea prostii? Știe careva ce viață a dus fratele ei și cum a murit? Știe careva ce femeie a fost Caterina și cum a murit? Nu e locul aici să despic firul în patru, ce fel de om a fost Domnel și ce fel de femeie a fost Caterina. Războiul dintre sexe l-a pornit însă cel care a băgat dezbinare prima dată între bărbat și femeie, încă din Rai.
Ca sa parafrazez si eu vorbele unui unchi: „cand o sa gasesti o femeie de casa dar buna la pat si careia ii plac copiii, neaparat ia-o de nevasta si tine-o ca pe o floare, pentru ca vei fi un om fericit!”
Multe dintre femei ajung curve din cauza barbatilor, tot el spunea.
Ei, om de la tara, nu cu multa carte..
Excelent articolul, în special prima parte care defineşte „femeia-curvă” văzută prin ochii „femeii-gospodine”. Dincolo de tristeţea unor adevăruri exprimate aici, rămâne frumuseţea zicerii. Felicitări!
Acest articol a atins un cuib de viespi. Cauza nominalizată a răului, respectiv societatea tradițională de tip rural, patriarhal, este în prag de extincție, asfixiată de panaceul tuturor tarelor naționale, recte occidentul eliberator. Observați că autoarea se îndreaptă împotriva unui personaj colectiv: societatea românească. Ea, societatea, este demonizată, cu precădere acea parte a societății care este incultă și retrogradă: satul cu țăranii lui. Ea a permis apariția aberațiilor de genul incidentului de la Tanacu. Dar Tanacu este o excrescență în trupul bisericii ortodoxe, care este mama relelor, căci ea, biserica, propovăduiește inegalitatea dintre bărbat și femeie.
Eu chiar mă gândesc uneori cu strângere de inimă la viitoarea dictatură feministă, după modelul celei dintr-un film cu Nicholas Cage, The Wicker Man :)
eu nu sunt in asentimentul autoarei pentru ca la final solutia este generalizata si radicala, ori cazurile prezentate sunt izolate, dezbatute, corectate de societatea propusa integral la exorcizare, chiar metaforica fiind. oamenii isi vad de treaba, oamenii mai respecta pe ici pe colo cate ceva, gandirea pozitiva ar ajuta pana si o gandire imbecila. feminismul nu a facut rau nimanui pana acum, dar cand devine agresiv cade exact in latura pe care o reneaga.
Grigore Radu: foarte bine spunea acel om intelept si simplu dar putini erau cei care ii urmau sfatul…
Damian Ottis: articolul asta a avut pt mine efectul unui dus rece pt ca clocoteam de suparare din cauza cazului de la Vaslui; asa ca m-am apucat sa scriu despre ce ma doare.
Cristina Stefan: se face, iata,o exorcizare a politicienilor corupti; de ce nu s-ar face una generala, a rautatii, invidiei, superstitiilor, a mentalitatilor care nu corespund secolului in care traim? Prin articole, prin pareri exprimate pe retelele de socializare, prin promovarea valorilor si amendarea non-valorilor…
Feminismul radical este o mare prostie, departe de mine intentia sa-l promovez. De fapt ce spun eu in articol nu are treaba cu feminismul. Are treaba cu o mentalitate gresita dupa toate normele lumii civilizate, mentalitate care, iata, mai naste si monstri.
Florentina Loredana Dalian: multumesc pentru apreciere; da, este multa rautate la frumoasele noastre femei si e pacat.
Pavel Nedelcu: am urmarit si eu povestea tigarii electronice si am tras concluzia ca daca iesim din zona de siguranta a casei si a masinii noastre trebuie sa calcam ca pe oua pentru ca romanii sunt extrem de irascibili si actioneaza inainte de a intelege despre ce e vorba.
Am abordat mai multe subiecte care ma supara in societatea romaneasca, toate avind in comun discrepanta intre valorile societatilor occidentale, spre care se indreapta partea educata a societatii si valorile patriarhale, prafuite care sunt inca respectate de cea mai mare parte a romanilor. De asta am vorbit in general. Daca as fi aprofundat fiecare tema, as fi scris un tratat despre tabuuri versus progres. Ceea ce n-ar fi o idee rea… :)
Florin Giurca: in The Wicker Man era vorba despre o secta a unor dezaxate asa cum sunt atitea altele initiate de barbati sau femei deopotriva.
Multumesc Cornel Balan, imi face placere sa revin aici chiar daca motivul pentru care am scris acest articol este unul dureros. Sper ca nu am suparat prea multa lume, doar suntem aici intre oameni cititi si ginditori, nu intre gospodine si gospodari moralizatori :)
Tin sa subliniez ca nu m-am referit in text la prostituate – asta ar fi un subiect greu si ar merita tratat intr-un alt articol- ci la usurinta cu care este aruncat cuvintul „curva”in societatea noastra la adresa acelor categorii de femei care incalca numeroasele tabuuri pastrate din alte veacuri.
Aşa cum spunea domnul Pavel Nedelcu, articolul este generalist (eu am eliminat „puţin” iar în loc de „generalist”, aş spune „gereralizator”) şi chiar partizan.
Bestii ca cele la Vaslui există oriunde în lume, altfel n-ar mai exista pedepse pentru viol în Codul penal. Cunoaşte cineva vreo ţară (exceptând, poate, pe cele fundamentaliste) a cărei lege penală să sară peste sus-pomenitul capitol? Problema este, din nefericire, alta: modul în care societatea consideră să răspundă unor asfel de acte – cu fermitate sau cu nepăsare. Din nefericire, la noi, în astfel de cazuri, Justiţia, după ce că este legată la ochi, şi-a pus şi dopuri în urechi. Dar, de aici şi până la a arunca anatema asupra ţăranului român… este o cale lungă. Într-adevăr, veşnicia a avut parte de o naştere cu chinuri, când s-a născut la sat, dar violenţa domestică nu este caracteristică numai ţăranului român. Este caracteristică unei anumit moment istoric cu valabilitate universală. Faptul că noi încă mai suntem ancoraţi în epoci care în alte părţi sunt demult depăşite, ţine iarăşi de „impotenţa” societăţii reprezentată de politicienii pe care-i votăm, cu frenezie, din patru în patru ani. Atât timp cât în România încă mai există drumuri naţionale acoperite cu prundiş şi nu cu asfalt, atât timp cât cultura trece în viteză prin satul românesc pentru că nu are unde se opri (nu mai sunt biblioteci, căminele culturale, dacă nu sunt ruine, au devenit crâşme sau localuri pentru nunţi, iar şcolile… cunoaştem), nu cred că putem avea pretenţii ca la o infrastructură de secol XIX să avem oameni cu mentalităţi de secol XXI. Dar schimbarea mentalităţii nu înseamnă dispariţia ţăranului ca arhetip, la care făcea referire Petre Ţuţea. Să reduci spiritul ţăranului român la nişte căzuţi în cap (pe care-i poţi găsi, aşa cum scrism mai sus, oriunde în ţară şi în lume)… mi se pare un pic prea mult.
Definiţia exemplificată a curvei pe care a propus-o doamna Ursu mi-a amintit de taxonomia umoristică a curvelor, aşa cum am găsit-o la un moment dat prin internet: „1) Curvele elastice – se întind în tot blocul. 2) Curvele supraelastice – se întind în tot cartierul. 3) Curvele mistice – se întind până la Dumnezeu. 4) Curvele dracului – se întind cu toţi numai cu mine nu.” Asta pentru a face legătura cu paragraful care urmează.
Nu mă dezic de faptul că, pentru unii bărbaţi, o curvă este femeia pe care n-ai putut s-o ai la pat… şi atunci începe bârfa („surprinzător”, şi noi, bărbaţii, bârfim… uneori mai acid decât celalaltă parte a populaţiei). Dar trecând dincolo de bârfa masculină, ceea ce a scris doamna Ursu pot considera ca fiind doar o reuşită culegere de zicători de la babele de pe banca din faţa proţii (sau a blocului). Şi am să vin cu două exemple din ceea ce-mi spunea mama (o femeie cu educaţia primei jumătăţi a secolului XX, cu studii la nivelul a cinci clase primare, casnică) pe vremea când încă mai eram holtei: „Vezi cu cine te-nsori, că frumuseţea trece şi rămâi cu proasta în casă!”. Şi tot ea-mi spunea ceva de genul: „Acu’ e alte vremuri (cu referire la familia „tradiţională” în care nevasta vedea de copii iar bărbatul era „fabrica de bani”): şi femeia şi bărbatul are servici. Pune mâna şi o ajută, ca să vă râmână timp şi pentru voi!” Refuz să cred că maică-mea era o luminată excepţie în universul mamelor de băieţi!
În concluzie, consider că articolul doameni Ursu este incitant, militant, eventual poate fi un semnal de alarmă pentru ceea ce se întâmplă în România de azi, însă nu mai mult.
Cu tot respectul, doamna Ana, eu am scris că articolul e generalizat nu generalist, că doar n-o fi medic!
Eu cred ca citatul lui Ţuţea este scos din context:“ Când va dispărea ultimul ţăran din lume, – ,la toate popoarele vreau să spun, – va dispărea şi ultimul om din specia om. Şi atunci or să apară maimuţe cu haine.”
Se subintelege regretul pentru cinstea, demnitatea, harnicia taranului de alta data dar avem si o perpectiva idealizata a lumii de la tara, Tutea provenind dintr-o familie de tarani.
In realitate, judecind la rece, de ce ar echivala disparitia ultimului taran cu brusca aparitie a „maimutelor cu haine”. Asta s-ar intimpla chiar in noaptea disparitiei ultimului taran? Ar fi o consecinta directa? Fenomenul s-ar petrece gradat? Nu stim.
Indirect, Ioana tocmaia asta face.. rasuceste ilogicul acestei fraze, fapt care este cu atit mai evident in continuare, cind este dat exemplul Petre Petre (deci au existat si vor exista animale sau maimute si in mediul urban, nu numai rural).
Nu avem o statistica a violurilor la nivelul Romaniei, dar probabil ca numarul lor este comparabil la tara vs la oras. Dar eu cred ca Ioana foloseste termenul „taran” in general. „Taranii” de la oras sint acum mai numerosi decit cei de la tara, nu? :)
@Ana Horet Cind folosesti „Nu mă dezic de faptul că, pentru unii bărbaţi..” sau ” “surprinzător”, şi noi, bărbaţii, bârfim… ” sau „Dar trecând dincolo de bârfa masculină” sau „pe vremea când încă mai eram holtei” sau „Refuz să cred că maică-mea era o luminată excepţie în universul mamelor de băieţi!” imi amintesti de Tom Swayer (deghizat in fata) cind nu trece testul matusii Polly care ii arunca ceva in poala: fetele departau picioarele ca sa-si foloseasca materialul fustei pe cind baietii le stringeau – cum face si el :)
M-a distrat definitia diferitelor categorii de curve :) si sint de acord cu unele chestii/observatii pe care le faci.
„În concluzie, consider că articolul doameni Ursu este incitant, militant, eventual poate fi un semnal de alarmă pentru ceea ce se întâmplă în România de azi, însă nu mai mult.”
Pai asta este deja destul de mult, nu crezi? :)
E o satira f buna. Voi da un exemplu de un eseu celebru pe o idee asemanatoare, tot feminist, scris de o tipa. Dar imi scapa numele acum.
O precizare pe care am uitat s-o fac încă de la înscriere. Anahoret este pseudonimul sub care mai comentez prin internet, iar pentru a avea un nume „valabil”, l-am despărţit în două: Ana şi Horet. În „fişa de înscriere” apare şi numele meu din buletin, dar cred că mai puţin contează cum te numeşti, contează ce scrii. Aşadar: sunt bărbat, deocamdată am 54 de ani şi… cam atât.
@Pavel Nedelcu. Corect! Mea culpa! Mi-au mai scăpat şi alte greşeli.
@Cornel Bălan. „Taranii” de la oras sint acum mai numerosi decit cei de la tara, nu? :)
Corect, dar n-aş vrea să apropiem ţăranii de mitocani! În mahalale (mitoace) nu prea trăiau ţăranii… ci alte „naţii”. :)
Eu numai atentionez asa, preventiv, pt ca s-a intimplat pe alt site ca vreo doi sa faca o pasiune (virtuala) pt o tipa care postase vreo 2-3 texte cam pornografice dar la misto (voia numai sa arate cit de usor este sa „produci” asa ceva). Dezamagirea a fost mare cind dupa vreun an au aflat ca „tipa” era de fapt un inginer pensionar din Cluj.
Promisesem ca revin cu un eseu, celebru la vremea publicarii.
Din pacate, l-am gasit doar in engleza („I want a wife”):
http://www.columbia.edu/~sss31/rainbow/wife.html
Cornel Balan: cine nu si-ar dori un asemenea partener sau partenera?
Greu de crezut dar exista si soti care preiau toate sarcinile despre care se vorbeste in eseu si isi lasa consoartele sa se ocupe exclusiv de cariera; sa ne gindim la femeile care au condus/conduc state sau guverne, la sefa FMI sau la femeile CEO ale unor concerne internationale; fara sustinerea unor soti intelegatori nu ar putea sa se descurce sau ar trebui sa renunte la familie.