repetă câteva pasaje din Biblie înainte de a se arunca pe fereastră. clipi să se asigure că nu visează, inspiră, expiră, îşi schimonosi faţa, limba îi încremeni în gura strâmbă, plină de dinţi, sprâncenele se arcuiră. un sunet se desprinse din gâtul lui aşa ca torsul unei pisici. broboane se adunau pe frunte, la baza nasului, între sprâncene.
se prinse de marginea pervazului, încercă să-şi amintească ce l-a determinat să ia această decizie.
intenţiona să-şi doneze barba unei persoane de bună-credinţă, era singurul lucru la care mai ţinea pe lume. o barbă aşa neagră, aşa îngrijită, aşa lungă nu putea ajunge la oricine. trebuia neapărat ca respectivul să aibă conformaţia feţei asemănătoare cu a lui, ochii albaştri.
nu voia ca barba să aibă aceiaşi soartă cu trupul lui afurisit, de pildă cu mâinile. a dat anunţul la ziar, dar nu a primit niciun telefon. a scris VÂND BARBĂ pe un stâlp, sub anunţul CUMPĂR PĂR al unei doamne, cu majuscule.
momentul când şi-a tuns barba a fost unul din cele mai groaznice din viaţa lui. văzu smocurile pe gresia din baie, avu o strâmbătură ce-l făcu să arate ca o bufniţă.
nu mai avea rost să trăiască fără barbă. cel mai avantajos era să se arunce de la balcon. putea să îşi taie venele, dar va fi conştient pe perioada sângerării dacă nu va nimeri o venă importantă, să se arunce în faţa metroului, dar ar fi încurcat circulaţia şi risca să fie înjurat de participanţii la trafic chiar şi după moarte, să se spânzure, însă dura 10 minute până îşi pierdea cunoştinţa şi avea să fie hulit de ceilalţi cetăţeni.
încălecă pe pervaz la bustul gol. îşi imagină că se va zdrobi de asfalt ca o roşie. verifică să aibă Biblia la el. voia să citească câteva pasaje în aer. puse piciorul stâng la un centimetru în faţa celui drept, cum sari de pe bloc-start la înot, închise ochii şi plonjă.
ochii i se plimbară de câteva ori pe filele galbene, dar nu izbutiră să prindă nimic din cauza lacrimilor. trebuia să se obişnuiască cu presiunea ridicată a aerului. uneori vântul îi răsfoia rapid cartea şi-l încurca când trebuia să stabilească la ce pagină a rămas.
strănută. îi luă ceva timp să conştientizeze că era în aer. uitase că nu mai are barbă, că peste nu-ştiu-cât timp se va zdrobi de asfalt. nu mai auzea nimic. a crezut că a surzit şi că va muri de singurătate.
nu vedea nicio diferenţă între el şi cerşetorii ce se adunau în curtea mitropoliei. fusese un Ignatius V Reilly, un gândac al lui Kafka în viaţă.
îşi dădu seama că va muri în foarte scurt timp. se resemnă. vedea oameni plecând şi venind, câini lătrând, maşini claxonând sub el.
se construiau blocuri noi. se înfiinţa un cabinet stomatologic la parter. vecina de la trei se muta. garajul domnului de la doi se dărâma. soţia administratorului de bloc era dusă agale spre cimitir.
şi el îmbătrânea în aer. barba îi crescu la loc, dar nu la fel de frumoasă, în smocuri imperfect poziţionate, albe. ochii îi orbiră cu timpul, pielea se zbârci. nu mai vedea locul de parcare deşi se apropia de el. nici maşina personală, ruginită, uitată nu şi-o mai vedea. degetele i se subţiaseră, albiră, venele erau proeminente.
şi lumea îl uita. el aştepta asfaltul.
Acesta este un cont de administrare al LiterNautica.com