Evenimentele se derulează pe fast forward. Zilele s-au transformat în ore, orele în minute şi tot ce contează pentru ei este să treacă granițele şi obstacolele pentru a ajunge în ţara ţintă, punând astfel un întreg continent sub asediu.
Europa este sub asediu şi incapabilă să reacţioneze. Construcţia, mecanismul denumit UE nu funcţionează, este out of order.
UE nu se arată în stare să reacţioneze organizat şi concertat. Solidaritatea statelor membre este în aceste moment doar o teorie frumoasă care însă trebuie şi demonstrată.
Securitatea graniţelor Europei, a spaţiului Schengen este şi ea doar teorie. Graniţele sunt trecute fără probleme de miile de oameni disperaţi şi epuizaţi , dintr-o ţară în alta în drumul lor spre vestul Europei. Nici un gard, nici un zid, nici un obstacol nu pare să oprească şuvoiul de oameni care se revarsă neîncetat dinspre Siria, Irak, Sudan, Nigeria, Eritreea, Afghanistan, Pakistan.
Elitele politice sunt surprinse şi incapabile să înțeleagă fenomenul acestei noi migrații a popoarelor. Toate privirile se îndreaptă din nou spre Germania şi Franţa, spre Merkel şi Hollande.
Centre europene de primire şi înregistrare în Italia şi Grecia, împărţirea echitabilă a solicitanţilor de azil şi repatrierea rapidă a celor respinşi. Toate statele membre au obligația de a respecta legislația comună privind acordarea azilului, respectiv înregistrarea azilanților şi furnizarea de condiţii minime de cazare şi îngrijire. Se invocă din nou solidaritatea şi cerinţa că toate statele membre, chiar şi cele în faza de preaderare să pună umărul la rezolvarea crizei prin primirea de refugiaţi pe teritoriile lor. Din nou, doar teorie, deoarece situaţia de pe teren arată altfel.
România este gata să primească refugiaţi? Pot fi românii solidari cu această cauza? Când vezi Budapesta invadată şi Serbia sub asediu (în ultimile 5 zile, 10.000 de oameni au trecut graniţele în Serbia), o Macedonie lăsată singură în faţa valurilor de refugiaţi ce vin din Grecia, te mai gândeşti o dată, de două ori. Nu că nu ai vrea, dar ai putea? România are chiar proprii cetăţeni refugiaţi în ţara lor, prin zonele uitate de lume, fără electricitate, canalizare, transport şi servicii medicale.
Macedonia s-a opus o zi cu armata la graniţă, dar a renunţat şi transportă acum cu trenul miile de oameni spre Serbia, accelerând tranzitarea acestora spre Schengen. O ţară săracă lăsată singură care găseşte o soluţie de compromis şi devine chiar o zona cheie în drumul refugiaţilor spre vest. Cuvântul armată se aude tot mai mult, Ungaria, Austria, Bulgaria vor apela la armată pentru gestionarea situaţiei.
La Dublin, statele UE au stabilit în urmă cu 25 de ani cine şi cum primeşte solicitanţii de azil în Europa. Planul era să se asigure că nu-şi pasează reciproc responsabilitatea pentru preluarea refugiaţilor.
Dar noul regulament de la Dublin nici nu a intrat bine în vigoare, că au şi început controversele. Acum s-a ajuns deja la un regulament Dublin II. Regulă de baza în UE ar fi că statul în care solicitanţii de azil ajung prima dată este responsabil pentru preluarea lor.
Între timp, rutele pe care le aleg refugiaţii s-au tot schimbat. Cei mai mulţi ajung acum în Grecia şi în Italia. Dar şi statele din care pleacă se schimbă, în funcţie de conflictele din zonele de criză din jurul Europei. De la începutul războiului din Siria, numărul solicitanţilor de azil a crescut foarte mult.
Cu alte cuvinte, criza actuală legată de refugiaţi a fost una anunţată. Încă din toamna lui 2014, miniştrii de Interne ai UE au discutat problema. Cu toate acestea, Europa este luată prin surprindere.
Cine sunt aceşti refugiaţi: oameni care fug de război în Irak şi Siria, refugiaţi politici din Eritreea şi Nigeria, refugiaţi pe motive economice din statele africane şi din Balcanii de Vest? Conform acestui regulament Dublin, Grecia, Italia, Bulgaria şi Ungaria ar trebui să se ocupe în mare parte de preluarea refugiaţilor.
Dar acest regulament Dublin nu mai funcţionează. Unele state nu mai fac faţă numărului uriaş de solicitanţi de azil. Alte ţări nici nu vor să se deranjeze.
Situaţia de pe insula Kos este dramatică, însă de ani de zile, statul grec este incapabil şi nu îşi dă nici silinţa să pună pe picioare un sistem funcţional de preluare a solicitărilor de azil. Asta în ciuda ajutorului oferit de UE.
Acelaşi lucru este valabil pentru Italia, care a înregistrat mult mai puţini refugiaţi decât au sosit de fapt. Mulţi pleacă mai departe spre nord, cu sau fără regulamentul Dublin.
Ţările de la Mediterană se plâng mereu că nu e corect că ele să preia tot greul. Nemulţumirea aceastăa este şi argumentată, motiv pentru care liderii UE ar trebui să recunoască faptul că regulamentul Dublin este depăşit. Comisia Europeană a propus, deocamdată pe bază de voluntariat, un sistem de cote de repartizare. Dar miniştrii de interne ai UE nu au căzut de acord. Aşa că, în momentul de faţă, solicitanţii de azil sunt preluaţi în mare parte de cinci state. Care ar avea de câştigat dacă s-ar implementa sistemul de cote, pentru că celelalte 23 de state ar trebui să preia şi ele refugiaţi. Dar în special Marea Britanie, Spania şi multe ţări membre din sud-estul Europei dau înapoi.
Germania e deosebit de interesată de acest sistem, având în vedere că în momentul de faţă cer azil politic aici mai multe persoane decât ar trebui să accepte ţara conform unei cote fictive, care s-ar ridică la aproximativ 16 procente. În prezent însă, 40 la sută din solicitanții de azil din Europa vin în Germania. Din cauza intereselor diferite ale celor 28 de state membre, pare deocamdată imposibil să se găsească o cota de repartizare.
În prezent nu există o lista de state terțe sigure care să fie recunoscută de toate statele UE. Fiecare stat membru are lista lui proprie cu astfel de ţări. Astfel, Kosovo de pildă, se bucură de acest statut în unele ţări ale UE, în altele nu. În alte ţări ale UE, Irakul este privit ca un stat sigur, dar în altele nu. Acestea din urmă acordă automat azil solicitanţilor care provin din Irak.
De aceea, Comisia vrea să prezinte în luna septembrie o lista cu state terţe sigure, spre uzul tuturor celor 28. Preşedintele Comisiei, Jean-Claude Juncker, subliniază că este ilogic faptul ca ţările din Balcanii de Vest să aibă statut recunoscut de ţări candidate, dar pe de altă parte să nu fie considerate state terţe sigure de toate cele 28 de ţări membre.
Grecia şi Italia îi trimit mai departe spre nord pe solicitanţii de azil, spunând că sunt suprasolicitate de afluxul ultimilor ani. Iar Curtea Europeană de Justiţie a decis în repetate rânduri că solicitanţii de azil din Germania nu pot fi retrimişi în Grecia, fiindcă acolo nu li se poate garanta respectarea drepturilor omului. În concluzie, Comisia UE va demara anul viitor dezbateri privind modificarea regulilor Dublin.
Comisia de la Bruxelles a propus deja în mai să redistribuie 60 000 de solicitanţi de azil din Grecia, „ca măsură de avarie”, către restul statelor UE. Dar acestea resping ideea stabilirii de contingente obligatorii şi insistă asupra unei redistribuiri „benevole”. Dar şi redistribuirea de bună voie se lasă aşteptată fiindcă majoritatea statelor UE, cu precădere cele din Europa de Est dar şi Marea Britanie şi Spania nu vor să găzduiască niciun refugiat în plus. Nu doar acordarea de azil este reglementată diferit la nivelul ţărilor UE, ci şi repatrierea celor refuzaţi. Numai o treime din cei refuzaţi sunt expulzaţi din ţară. De obicei, ei sunt în continuare „toleraţi” pe mai departe în ţară, din raţiuni umanitare (Germania), sau lăsaţi pur şi simplu să trăiască pe mai departe în ţară, în clandestinitate (Italia, Grecia).
Cât priveşte găzduirea şi întreţinerea solicitanţilor de azil, aici există reguli unitare la nivelul UE, dar ele nu sunt pretutindeni respectate. Tabere improvizate de felul celor existente pe insula elenă Kos sau în apropiere de Calais nu ar trebui de fapt să existe. Acordarea de ajutoare materiale sau bani de buzunar nu sunt chestiuni reglementate, ci ţin de mărinimia ţărilor-gazdă. Dar statele UE primesc la cerere fonduri din Bruxelles pentru a finanţa întreţinerea solicitanţilor de azil.
Să ne gândim şi că aceşti oameni vor trebui hrăniţi, ajutaţi, integraţi. Cine crede că nu vin aici pentru a rămâne pe termen lung este naiv. Case, locuri de muncă, legi noi, conflicte cu cetăţenii ţărilor gazdă. Cum se vor rezolva toate acestea?
Până la identificarea soluţiilor , Ungaria continuă ridicarea gardului de sârmă ghimpată lung de 175 km, Cehia cere închiderea spaţiului Schengen şi interzicerea accesului refugiaţilor pe acest teritoriu şi implicarea NATO, Austria apelează la armată să ajute la gestionarea crizei şi se pregăteşte pentru valul de imigranţi ce vine dinspre Italia şi Ungaria. Da, drumul spre Germania trece prin Austria, Cehia şi Slovacia. Vicepremeriul ceh cere să fie creată “o imensă tabăra de refugiaţi unde să se facă selecţia acestora…”. Cu ce seamănă oare propunerea asta?
Am urmărit ca şi divertisment ştirile pe BBC, TV 5 , CNN. Situaţia la bursă, terorismul, Coreea, clovneriile lui Trump pe Twitter erau subiectele, despre refugiaţi mai puţin sau chiar deloc. Sigur, poate oamenii nu sunt îngrijoraţi sau nu vor să îngrijoreze sau poate chiar nu este un subiect. Sigur, asta nu înseamnă că nu există presă pe tema asta în respectivele ţări. Tot ca divertisment am urmărit comentariile şi părerile postate pe net de către români. Atmosfera pare tensionată, nu văd vreo bucurie în a primi refugiaţi, ba din contră, se vorbeşte despre cauză şi vină, despre boli şi terorism, despre tabla de şah a marilor puteri numită Siria şi despre faptul că mai sunt destui responsabili care nu se implică în problemă. Încerc să urmăresc o reacţie a autorităţilor de la Bucureşti dar nu găsesc, cel puţin până acum.
Un imigrant sudanez, Abdoul Rahman Haroun, a alergat 50 de kilometri prin tunelul pe sub Canalul Mânecii din Franţa, evitând trenurile de mare viteză şi agenţii de securitate, dar a fost prins chiar înainte de intrarea în Marea Britanie şi arestat. În drumul său spre Marea Britanie, sudanezul a escaladat 4 garduri, a trecut de 400 de camere de supraveghere şi a alergat 50 de km printre trenurile care circulă între Calais şi Kent. Un comentariu pe net spunea: iată cum arată un terorist bine antrenat şi hrănit, nicidecum ca un refugiat disperat şi epuizat. Glumim. Îmi pare rău pentru aceşti oameni şi sper să se găsească o soluţie favorabilă lor. Poate vom participa şi noi, românii, la asta. Întrebarea este: suntem gata de solidaritate sau nu?
Sursa: net worldwide
Foto: flickr.com
Aller Anfang ist schwer
Acceptarea refugiatilor dintr-o zona de conflict este o problema mai spinoasa decit pare la prima vedere. Un combogian refugiat in Canada imi spunea ca dupa vreo zece ani stati aici, l-a vazut intimplator pe calaul sef al lagarului unde petrecuse vreo doi ani ca si copil si unde scapase cu viata pt ca maica-sa acceptase o relatie cu unul din paznici. Calaul aplicae si el ca refugiat, ca tot omul…
Nimic despre Statele Unite. Accepta si ei o parte din refugiati? Eu zic ca ar trebui, din moment ce tata Bush a stirnit tot cuibul asta de viespi. ISIS nu ar fi existat acum daca Bush nu „elibera Irakul”. Mai tineti minte „axa raului”? Pina si Teheranul devine uns cu miere. Pai le e groaza de un razboi civil in Iran acum.
Ce inseamna „state terțe sigure”? Sigure din care pot fi primiti refugiati? Sau sigure sa-i accepte?
Bun articol.. chiar ma gindeam si eu la subiectul asta azi dimineata :)
Iarasi misto poza selectata de Mihai: copilul strecurat prin sirma inghimpata..
PS Parerea mea este ca toate statele care au sustinut razboiul din Irak si rasturnarea lui Sadam ar trebui fortate sa accepte refugiati. Deci si Romania :)
Cînd vom reuși să ne eliberăm de frica înrădăcinată în noi, ” ce se întîmplă dacă intră un stăin în ograda mea?”Este deajuns să vezi imagini la televizor cum sărmanii oameni sunt fugăriți, casele bombardate, copiii care fug plîngînd prin praf și sînge, pe cînd noi stăm pe fotoliu acasă. Ne plac filmele de oroare? Astea nu sunt filme făcute în niște culise vopsite, ăsta este un adevăr pe care trebuie să-l recunoaștem și la care trebuie să reacționăm. Sigur că este o problemă spinoasă, numărul refugiaților se înmulțește văzînd cu ochii dar dacă toți ar gîndi mai puțin la proppriile interese și dacă și-ar ține în fața ochilor situația disperată a acestor oameni, s-ar putea rezolva problema mult mai ușor. Așa cum a spus domnul Șerban, orice început este greu. Nemții deja dau adăpost refugiaților în casele proprii, pălăria jos, dar este numai un strop pe o piatră fierbinte imensă. Sunt convinsă, orice țară cît ar fi de săracă ar putea accepta cîțiva refugiați care nu mai au nimic și care în primul rînd nu mai au țară. Trăim toți pe planeta asta, cînd eram mici ne spuneam, suntem toți frați că trăim sub același soare. Un adevăr mare în gura unor copii.
Eu cred că dacă Israelul ar avea curajul sa accepte un procent cât de mic din aceşti refugiați arabi, ar fi un gest care ar îmbunătăţi INSTANTANEU relaţiile tensionate din Orientul Mijlociu. Şi eu votez ca şi d-na Magdalena, pentru ajutor umanitar dar consider că gestul ar pica foarte prost în cadrul ţărilor cu probleme visavis de sprijinirea/asistarea propriilor cetăţeni.
Liderii occidentali sunt conşienţi că dacă zecile de mii de azi vor fi repede acceptaţi, mâine, la graniţe, vor fi o sută de mii. Atunci să vezi!
ARTICOLUL 97 Legea 122/2006 Procedura ţării terţe sigure Procedura de azil
Ţări terţe sigure
(1) Sunt considerate ţări terţe sigure statele membre ale Uniunii Europene, precum şi alte state stabilite prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor, la propunerea Oficiului Naţional pentru Refugiaţi, cu respectarea următoarelor condiţii:
a) pe teritoriile lor viaţa sau libertatea solicitantului nu este şi nu va fi ameninţată, în sensul art. 33 din Convenţia de la Geneva;
b) pe teritoriile lor străinul nu riscă să fie supus torturii sau tratamentelor inumane ori degradante;
c) în ţările respective străinului i se asigură protecţie efectivă împotriva returnării în ţara de origine, în sensul prevederilor Convenţiei de la Geneva, precum şi în baza informărilor efectuate de înaltul Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi (UNHCR) cu privire la practica aplicării principiului nereturnării.
(2) De la data aderării României la Uniunea Europeană, procedura ţării terţe sigure nu se mai aplică în cazul statelor membre ale Uniunii Europene ori al altor state care au convenit printr-un acord special participarea la mecanismul de determinare a statului responsabil
Articolul este foarte bine scris: un rezumat perfect, pe înțelesul tuturor.
Incompetență, acesta este cuvântul ce descrie autoritățile. UE este o farsă, nu poți imita USA și trece peste identitățile naționale conturate de mai bine de 1000 de ani aici în Europa. În lumea nouă (America), SUA, creată în circa 300 de ani dintr-o populație migratoare majoritar engleză a putut fi organizată ca stat federal. În Europa avem orgolii, sentimente naționale, conflicte istorice peste care nimeni nu este dispus să treacă; mentalitatea este diferită de la stat la stat; diferențele de două trei sute de km pe hartă sunt enorme dacă ne referim la organizarea socială, sistem economic șamd.UE este o instituție șubredă, creată pe baze (care baze?) la fel de instabile.
Junker se referea la faptul ca multe cereri de azil inregistrate in Schengen, vin din zona Balcanilor.Serbia, Kosovo, Bosnia, Muntenegru erau tarile vizate. Asa ca la conferinta BALCANILOR DE VEST care a avut loc la Viena (s-a stabilit clar pentru toata lumea) aceste tari au fost declarate tari de provenienta sigure. Nu mai este nici o sansa ca cei care solicita azil sa fie declarati refugiati.In rest discutii in contradictoriu. Unde sa munceasca tinerii din Balcani daca in tarile lor somajul ajunge si la 50% ? Aceste state nu isi revin economic , nu a revenit inca la nivelul economic din 1989.Coruptie, dusmanii regionale,investitii falimentare, instabilitate, Balcanii de vest sunt o alta problema pentru UE. UE face promisiuni acestor tari pentru aderare dar cine se mai leaga la cap cu asa ceva.
Romania si toate statele europene impreuna cu SUA, Australia si restul lumii care pretinde ca respecta drepturile omului si se revendica de la valorile umaniste, trebuie sa salveze REFUGIATII- a nu se confunda cu emigrantii din motive economice.
Altfel, umanismul- contributia cea mai de seama a Europei la istoria omenirii ,- nu mai valoreaza nimic.
Problema e ca si in Italia, Spania sau Portugalia somajul e mare.
In Germania somajul este mic dar, imi spunea un german, sint multe provincii in care traditia cere ca femeia sa stea acasa sa-si creasca copiii. Dintr-odata mai multe job-uri.
Nici in America somajul nu este mare dar sint foarte multe persoane care lucreaza mult sub nivelul pregatirii lor. Cum ar fi contabil care face pe soferul de tir.
Somajul mare e o consecinta a cresterii productivitatii si a fiabilitatii produselor dar si a outsourcing-ului spre Asia.
It’s here to stay..
Acum in ce priveste refugiatii. „Drepturile omului” functioneaza aici ca un impediment. Tu ca guvern nu ii poti lua si duce la muncile cimpului chiar daca sa zicem ar fi nevoie acolo de mina de lucru. Odata ce ai acceptat refugiati, esti obligat sa ii asiguri conditii de realizare profesionala egale cu ale oricarui alt cetatean. Sa il lasi sa locuiasca la Viena, daca el alege Viena. Sa ii oferi cursuri de IT gratuite daca el vrea sa lucreze in IT. Cel putin asa e in Canada si banuiesc ca in Europa e cam la fel. Chestia asta e destul de counter-productive cind o pui in aplicare si poate deveni nepopulara in rindul alegatorilor. Aici depinde mult toleranta ta ca popor fata de noi-veniti, fata de oameni apartinind de o cu totul alta cultura/civilizatie – de multe ori inferioara tie. Ospitalitatea, na. Se pot face sondaje si se pot gasi clasamente.
Dar eu spuneam despre salvarea oamenilor care sunt nevoiti sa plece din zonele de conflict ca sa-si salveze viata. Este o situatie temporara dupa care ar trebui trimisi inapoi. Pentru asta ar trebui sa se organizeze niste tabere in care oamenii aceia sa astepte terminarea conflictelor. Bineinteles ca niciuna dintre tari nu poate sa absoarba atitia emigranti.
Bineinteles ca nimeni nu se va intoarce inapoi!
Nici nu ai putea forta un copil care a fost educat sa zicem dintr-a 1-a intr-a 8-a in Londra sa continue dupa aia la un liceu din Bagdad :)
In schimb l-as trimite pe Bush fortat intr-un azil de batrini acolo :)
Ce spune premierul Slovaciei, Robert Fico :”Haideți să nu ne prefacem că nu vedem frica oamenilor — nu doar în Slovacia, ci și în întreaga Europă. Haideți să nu ne prefacem că nu vedem cauzele acestui fenomen și să nu ne mai prefacem că suntem capabili să rezolvăm problema primindu-i pe toți (imigranții) cu brațele deschise — indiferent că e vorba de imigranți economici sau oameni care chiar sunt puși în situația de a-și salva viețile, sănătatea și familiile”,
„Cum este posibil ca, atunci când Grecia are nevoie de bani, în 24 de ore să se convoace un summit (al UE), dar când oamenii mor nu suntem în stare să organizăm unul cu participarea țărilor africane, să le spunem că problema ar trebui rezolvată în primul rând acolo? Repet ceea ce am spus la summiturile europene — este nevoie să tratăm problema acolo unde a apărut, nu să ne concentrăm pe efectele sale”
„Haideți să fim sinceri, nici măcar nu suntem în stare să ne integrăm proprii cetățeni de etnie romă — și sunt sute de mii—, cum să fim capabili să integrăm oameni care au un stil de viață și o religie total diferite?”