Schimbarea Europei nu a început de astăzi sau de ieri. Transformările, tot mai profunde şi mai vizibile astăzi, în plan demografic, etnic, religios au început cu decenii în urmă. Ceea ce se spunea şi profețea cu zeci de ani în urmă se întâmplă astăzi, iar ceea ce se spune şi se gândeşte astăzi se va întâmpla în anii ce vor veni.
La 5 martie 1959, generalul Charles De Gaulle spunea: “Este foarte bine că există francezi galbeni, francezi negri şi francezi mulatri a căror prezenţa demonstrează că Franţa este deschisă în faţă tuturor raselor şi că ea are o vocaţie universală, cu condiţia ca aceştia să rămână o minoritate. Altfel Franţa nu va mai fi franceză. Suntem, totuşi, un popor european de rasă albă, de cultură greco-latină şi de religie creştină. Să nu ni se povestească despre istorie! Musulmanii… aţi fost la ei, să-i vedeţi? I-aţi privit, cu turbanele lor şi îmbrăcaţi în jellaba ? Dacă da, v-aţi dat seama că nu sunt francezi… Încercaţi să amestecaţi uleiul cu oţetul. Agitaţi sticlă şi veţi vedea că în câteva momente cele două lichide se vor separă iarăşi. Arabii sunt arabi şi francezii rămân francezi! Credeţi că acest corpus francez va putea să absoarbă zece milioane de musulmani care mâine vor fi douăzeci şi poimâine vor deveni patruzeci de milioane?… Atunci satul meu natal nu se va mai numi Colombey-les-Deux Eglises ci Colombey-cu-două moschei”.
Realitatea în Europa de astăzi: islamul este a două religie practicată pe continentul care, potrivit statisticilor, populația musulmană ajunge astăzi la cca. 30 milioane, pe primele trei locuri situându-se, din punct de vedere al ponderii numerice, Franţa, cu peste 6 milioane, Germania (între 3,5-4 milioane) şi Marea Britanie cu(cca 1,6 milioane locuitori musulmani). Are loc islamizarea Europei? Va deveni Europa un alt continent, Eurabia?
În 1968, când guvernul laburist se pregătea să voteze legile contra discriminării rasiale, conservatorul Enoch Powell a avut curajul să rostească un discurs privind imigrația care l-a făcut să-şi rateze carieră politică, dar să dobândească în schimb respectul poporului sau. El a spus: “Trebuie să fim nebuni, literalmente nebuni de legat, pentru a permite că în această ţară să între în fiecare an 50.000 de persoane care vor fi la originea viitoarei creşteri a populaţiei provenite din imigrație. Am impresia că privesc această ţară cum îşi construiește cu frenezie propriul rug funerar.” Au trecut 45 de ani de atunci şi Londra, capitală a ceea ce a fost odată un imperiu, se poate “mândri” că doar 45% dintre locuitorii ei sunt albi de origine engleză, scoţiană sau velşa, restul fiind imigranţi! În Marea Britanie nu au rămas decât 800 de municipalități, din 8.850, unde populaţia este în proporţie de 98% albă; în 2001 erau 5.000! Mai mult de atât, studii recente au arătat că albii se retrag din zonele unde sunt dominaţi etnic şi sunt înlocuiți treptat de reprezentanții altor minorități etnice. Astfel, din Londra au plecat spre a se stabili în alte locuri, între 2001 şi 2011, 620.000 de londonezi albi, englezi de baștină.
Un politician olandez considerat xenofob şi radical, Geert Wilders, spunea cu un deceniu în urmă : “Nu totul este bine în Lumea Veche. Există un pericol care se conturează şi care nu îndeamnă la optimism. Am putea spune că Europa se află într-o faza finală a islamizării (…) Aţi văzut, probabil, semnele. În oraşele europene,uneori la câteva blocuri distanță de obiectivele turistice, se află altă lume, cea paralelă, creată de masivă imigraţie dinspre ţările musulmane(…) Sunt ghetourile musulmane controlate de fanatici religioşi, elemente de bază pentru controlul teritorial în cele mai multe părţi ale Europei(…)
Multe oraşe europene sunt, deja, pe sfert musulmane. Să luăm că exemplu doar Amsterdamul, Marsilia şi Malmö, în Suedia (….) Parisul este înconjurat acum de un inel de cartiere musulmane, multe şcoli de stat din Belgia şi Danemarca pot servi, pentru toţi elevii, doar alimente specific islamice. Profesorii sunt sfătuiți să evite autorii considerați că ofensatori la adresa musulmanilor. Operele lui Voltaire, Diderot sau ale evoluționistului Darwin sunt interzise.
În Anglia, instanţele islamice Shari’a sunt, acum, parte a sistemului juridic naţional. Acestea sunt doar fapte şi cifre, dar numerele nu ar fi un pericol în cazul în care imigranții musulmani ar avea dorinţa de a se integra în societate. Există, însă, prea puţine semne de acest fel. O treime dintre musulmanii francezi nu au obiecţii faţă de atacurile sinucigaşe, iar acelaşi procent dintre studenţii britanici susţin crearea unui califat islamic la nivel mondial(…) Sărbătorile musulmane au devenit sărbători oficiale de stat”.
În Anglia există o grupare islamistă, “Musulmanii contra Cruciaţilor”, care doreşte şi lucrează la transformarea mai multor orașe britanice (printre care Londra, Liverpool , Manchester, Leeds, Lutton) în emirate islamice supuse regulilor islamice.
În Franţa au fost identificate în oraşe peste 75 de zone “interzise”în care trăiesc peste 5 milioane de musulmani şi unde statul francez nu poate să-şi exercite controlul. În Belgia , capitală Bruxelles este în proporție de 20% musulmană existând aici zone interzise accesului poliției şi traficului pietonal supravegheat. În Olanda sunt recunoscute peste 40 zone “interzise” poliţiei şi localnicilor, situate în marile oraşe, unde populaţia musulmană face legea. În Germania sunt zone în marile orașe în care autoritatea statului practic nu este prezentă, fiind înlăturată de imigranţii musulmani care au impus propriul control .
În anul 2002 poliţia elveţiană face o descindere la casă din Lugano a unui cunoscut bancher arab, Yussf Nada. Este descoperit un document intitulat “O strategie pentru instituirea împărăției lui Allah pretutindeni în lume“ care descria în modul cel mai elocvent şi pe termen lung strategia confreriilor musulmane şi a islamismului politic, în general, pentru extinderea şi consolidarea prezenţei şi influenţei islamice asupra lumii extra-musulmane occidentale. Punctele principale din document făceau referire la: Stabilirea, gestionarea şi coordonarea acțiunilor cu alte organizații şi structuri islamiste existente în statele-țintă, sub acoperiri naturale care să nu atragă atenţia autorităţilor asupra naturii, conţinutului şi obiectivelor urmărite / Crearea unor mecanisme flexibile şi profitabile de finanţare a trecerii noastre spre societăţile Vestice / Realizarea şi punerea în lucru a unui sistem de monitorizare a mijloacelor occidentale de informare în masă, astfel încât comunitatea islamică să fie avertizată în permanentă asupra conspiraţiilor şi comploturilor puse la cale împotriva sa / Elaborarea şi trecerea la punerea în aplicare a unui plan de perspectiva îndelungată, pe 100 de ani, pentru implementarea ideologiei şi credinţei islamice în întreagă lume / Susţinerea şi promovarea unor musulmani implicaţi ideologic şi care să fie propulsaţi în campaniile electorale la nivelul tuturor instituţiilor occidentale, inclusiv în structura guvernelor, a organizaţiilor non-guvernamentale, a întreprinderilor din sectorul privat şi asociaţiilor sindicale / Influenţarea şi instrumentalizarea instituţiilor occidentale în sensul convertirii lor la principiile islamice şi la susţinerea sectorială a acestora / Crearea şi menţinerea unei psihoze a confruntării cu societăţiile vestice şi menţinerea, în sânul colectivităţilor musulmane, a unei gândiri de esenţă jihadist-militantă / Colectarea şi asigurarea permanentă a fondurilor materiale şi financiare necesare desfășurării jihadului islamic în lumea întreagă.
În 2004, Helmut Schmidt, cancelar al Germaniei în perioada anilor 1974-1982, a declarat că acceptarea în anii 1960 a imigranţilor ca forţă de muncă a fost o greșeală, iar ţările europene au ignorat atunci problemele de viitor, generate de imigraţia masivă. Schmidt a mai adăugat că multiculturalismul, că strategie de coabitare, poate funcţiona doar sub un regim autoritar; sub un regim democratic însă, cum e în ţările UE, eficientă multiculturalismului este nulă . De altfel, cel care l-a succedat pe Schmidt în funcția de cancelar – Helmut Kohl, conștientizase încă în anii 1980 pericolul care survine din partea comunității turcești neasimilate şi, potrivit unor documente desecretizate, i s-ar fi destăinuit la 28 octombrie 1982 premierului britanic, Margaret Tatcher, că turcii „vin dintr-o cultură foarte distinctă şi nu se integrează cum trebuie” şi ar fi cazul să se purceadă la înjumătățirea numărului turcilor în termen de patru ani. Politicianul înţelegea că „acest lucru nu poate fi spus public” şi, de fapt, nici nu a reuşit să-şi pună planul în funcţie . Dacă atunci acel plan era dificil de realizat (mai mult din considerente politice), astăzi realizarea lui este practic imposibilă, fiindcă lucrurile s-au complicat incomensurabil de mult; cu toate că există o mai mare libertate de exprimare în acest sens.
În 2010, politicianul german Thillo Saraz editează cartea „Germania se autolichideaza”, în care demonstrează prin argument trei teze: 1. ţara se islamizează; 2. populaţia băştinaşă se împuţinează numeric; 3. societatea per ansamblu se degradează intelectual. În consecință, din cauza politicii migraţioniste , peste patru generaţii urmaşii imigranţilor musulmani vor constitui majoritatea populației în Germania şi vor distruge din interior cultură şi societatea germană. Scriitorul american Bruce Bawer, care publică în 2006 cartea intitulată „În timp ce Europa doarme: cum Islamul radical distruge Occidentul din interior”, consideră că, în timp ce ţările europene se aliază împotriva terorismului internaţional, adevăratul pericol pentru securitatea lor se află în interior – în ghetourile din marile oraşe europene, unde numărul migranţilor şi al musulmanilor creşte pe zi ce trece. În 2005 este publicată cartea scriitoarei ruse Elena Ciudinova „Moscheea Notre Dame din Paris” – un roman anti-utopic, care descrie Parisul anului 2048, dominat totalmente de imigranţii musulmani, în care lăcaşurile creştine sunt dărâmate, iar creştinii care nu s-au convertit la Islam sunt deţinuţi în ghetouri. Uniunea Europeană se numeşte Islamul European. Christopher Caldwell, jurnalist American a publicat în 2009 lucrarea „Reflecţii despre revoluţia din Europa: imigrația, Islamul şi occidentul”, în care analizează critic efectele migraţiei în ţările europene, care la ziua de astăzi reprezintă o adevărată revoluţie identitară şi culturală. În opinia lui Caldwell, a venit sfârşitul liniştii şi abundenţei specifice statelor europene din a două jumătate a secoluuli XX. Efectele benefice de scurtă durata ale imigraţiei de acum câteva decenii s-au transformat acum în efecte distructive. Nimeni dintre liderii europeni nu luase în calcul ce se va întâmplă atunci când imigranţii vor deveni atât de mulţi; orice avertizare părea atunci o erezie şi o naivitate. Şi nimeni nu prognozase că o bună parte dintre imigranți vor rămâne şomeri, împovărând şi mai mult ţările-gazdă, iar cheltuielile economice pentru întreţinerea imigranţilor vor depăşi substanţial veniturile din activitatea de muncă a acestora. Nu e de mirare deci că acum Europa este nepregătită şi neputincioasă în faţă acestei crize interne. Iar acesta e doar începutul . În 2012, politicianul belgian de origine flamandă, Filip Dewinter, publică lucrarea “Inch’Allah? Islamizarea Europei” , în care face o trecere în revista a manifestațiilor islamiste din ţările UE. Ca şi analiştii menţionaţi mai sus, Dewinter atenţionează că în timp ce europenii se mai leagănă în iluzia efectelor benefice ale multiculturalismului şi sunt îndoctrinați în spiritul toleranţei, imigraţia musulmană se strecoară că un “cal troian” în inima civilizației occidentale. Autorul face o descriere a invaziilor musulmane de-a lungul istoriei şi constată că în prezent Europa se confruntă cu “o a treia invazie”, de natură demografică, a musulmanilor, care cuceresc spaţiul fără bătălii, ci în mod aparent paşnic, prin imigraţie, prin natalitate înalta, prin enclavizare şi prin convertire la Islam a localnicilor; în consecinţă, Europa trăieşte în prezent una din cele mai accelerate transformări din istoria să. Anual, circa 1,5 milioane de musulmani imigrează în ţările UE, iar şi mai mulţi vin pe cai ilegale şi trendul e în creştere; de exemplu, 97% dintre tinerii marocani intenționează să se stabilească cu traiul în Uniunea Europeană. În Germania către anul 2012 erau peste 2.600 de moschei, în Marea Britanie – peste 1.600, acestea fiind interpretate de musulmani ca simboluri ale cuceririi teritoriale. Totodată, declara Dewinter, Islamul nu va tolera diversitatea tradițională europeană, deoarece este o religie a supunerii necondiționate. De aceea, într-un final, tenacitatea acţiunilor musulmanilor, coeziunea lor religioasă uimitoare şi expansiunea neîngrădită ar putea duce peste câteva decenii la transformarea Uniunii Europene în Eurabia. Michel Houellebecq publica in 2015 romanul sau “Supunere”, un political fiction despre o viitoare Franţă condusă de un guvern musulman . Acţiunea romanului este proiectată în anii 2020 dar scriitorul spune că el nu povesteşte despre lucruri ce se vor întâmpla ci despre lucruri care se întâmplă deja.
Pe site-ul chroniclesmagazine.org sunt publicate observaţiile unui angajat cu vechi state de plata în cadrul Ministerului Olandez al Imigraţiei. ”Experienţă mă ajută să observ ceva nou la valul format în proporţie covârşitoare din musulmani. Observăm o hotărâre de fier pentru a merge mai departe, în pofida legii – acesta nu este comportamentul tipic al unor refugiaţi. Refugiaţii sunt de regulă traumatizaţi, formează grupuri eterogene, au modalităţi specifice de comunicare verbală şi nonverbală. Actualul val este mai degrabă uniform: cel mai mare grup este cel al bărbaţilor tineri. Pluteşte un aer de omogenitate, care contrastează cu originea etnică diferită. Comportamentul tinerilor cu care am luat contact, cuvintele pe care le folosesc, limbajul corpului dau impresa de stăpânire de sine şi superioritate. Aproape că îţi ordonă. Asta nu are nimic de-a face cu comportamentul refugiaților din calea războiului sau al celor economici”.”Grupurile actuale sunt hotărâte şi puternice, nu disperate să-şi salveze vieţile – până la urmă factorul determinant pentru refugiaţii veritabili. Sunt hotărâţi să facă acest drum pentru a li se alătură ”minorităţilor” deja existente în Europa. Legătură dintre ei nu este etnică, ci religioasă. Nu par să fie parte a unei mişcări spontane. Imigranţii turci şi marocani din anii 1970 erau adevăraţi imigranţi economici, însă membrii acestui nou val nu sunt. Termenul de migraţie implică factori complecşi care duc la un flux dispersat de oameni, pe o perioada lungă de timp. Toate aceste caracteristici lipsesc acestui val”.
Termenul de Eurabia îi aparţine scriitoarei britanice de origine evreiască Gisèle Littman, cu pseudonimul de Bat Ye’or – Fiica Nilului. Născută în Egipt, este considerată “părintele” teoriei conspiraţiei “Eurabia” odată cu publicarea în 2005 a cărţii sale „Eurabia: Axa Euro-Arabă”, în care anticipează crearea unui singur stat pe continentul european, supus unui imperiu musulman. Teoria din această carte: Uniunea Europeană a permis ea însăşi să cedeze în faţă intereselor lumii arabe. În cartea ei, Eurabia nu este viitorul distopic al bătrânului Continent căzut sub autoritatea legii Şaria, ci mai degrabă o uniune a europenilor cărora trebuie să le fie ruşine că au acceptat dominaţia arabă pe teritoriul lor.
Sursa: adevarul.ro/ cotidianul.ro/pulsul geostrategic/ net worldwide
Aller Anfang ist schwer
Situatia este mai mult decat ingrijoratoare. Daca judeci la rece si ai toate faptele in fata, se gasesc dovezi zdrobitoare care sa sustina aceasta teorie, cu islamizarea Europei. Sunt atatea semnale de alarma si nimeni nu face nimic. Am constatat si eu acest lucru, uitandu-ma peste pozele cu refugiati care au impanzit internetul: sunt mai mult tineri barbati printre ei, atitudinea multora este una sfidatoare. Te face sa te gandesti, adica marile puteri par neputincioase in fata acestui val de musulmani. Nu vreau sa ma grabesc sa judec, dar totusi…
Faptul nu ar constitui o problemă dacă religia lor ar fi una pașnică. Noi îi judecăm pe ei în termeni europeni, pentru că avem un background cultural ce ne-a format de-a lungul timpului, ei însă nu ne judecă pe noi cu aceeași toleranță. Vor să convertească întreaga lume la Islam, iar cei care nu vor să se închine profetului… ei bine, trebuie să sufere ori să moară. Acum, e drept că nu sunt toți atât de radicali, însă pot deveni repede, pentru că se lasă ușor instrumentalizați când vine vorba de religie: sunt foarte sensibili la capitolul ăsta. Articolul se referă la Europa, daar să vedeți ce irascibili sunt față de America. Frizerul meu e musulman și am avut ocazia să ”discut” cu el pe tema aceasta (el fiind foarte surescitat, eu m-am limitat la a-l asculta pentru că ceea ce făcea el era de fapt să mă convingă pe mine, trecând peste orice i-aș fi spus). Spunea că America este cauza tumultului din est, cu lăcomia lor după petrol (fapt până la urmă adevărat). Deci războaiele care acum se petrec în Estul îndepărtat, în Siria și Irak au fost de fapt pornite de către America care ”a băgat vrajbă” între oameni. Pentru cine cunoaște puțină istorie (iar ei o cunosc foarte bine, pentru că se folosesc de acele fapte istorice pentru a-și justifica acțiunile) lucrul nu pare total lipsit de adevăr. Frizerul meu a introdus, mai nou, printre revistele și ziarele de pe măsuța din sala de așteptare, un ghid al Islamului în italiană, care explică punctual, pe scurt, ritualurile, sărbătorile, doctrina. În câte dintre frizeriile creștine sau atee, budiste și indiene, mă întreb, apare un astfel de ghid? În niciuna dintre ele, pentru că religiile respective nu trag cu arcanul de tine, nu ți se bagă pe gât cu forța… Just saying… :)
Până și cartea lui Houellebecq, deși este scrisă teribil de prost, trage un veridic semnal de alarmă: treziți-vă, francezi, treziți-vă europeni!
Intrebarea este citi din aia radicali sint printre cei noi veniti. Eu cunosc destul de multe persoane care provin din orientul mijlociu.. sint oameni foarte ok. Irakieni, iranieni, palestinieni, libanezi. Dar nici unul dintre ei nu ar intra la categoria „fanatic religios”.
Dar cei din pozele articolului ma sperie. O lozinca zice „Libertatea se poate duce dracului!” si alta „”Sa-i decapitam pe cei care il insulta pe profet”.
Aici e marea diferenta dintre „noi” si „ei” în moralitatea ce tine de religie. Pe de o parte Madonna, Britney Spears sau Miley Cyrus (toate mai mult sau mai puţin bisexuale) umplu tribunele de fani, iar pe de alta, stadioanele se umplu la chemarea muezinului. În lumea noastră, seara de Crăciun este ocazie de chef, în timp ce la ei Ramadanul înseamnă post şi rugăciune. Una din părţi este mult mai convinsă decît cealaltă că viaţa de apoi există şi asta influenţează direct valoarea vieţii pămînteşti.
La urma urmei incepe sa para cu invazia spaniolilor si colonizarea Americii de Sud. Istoria se repeta. Ei sint convinsi ca ne fac un bine invadindu-ne „teritoriile”. Se cred nemuritori si protejati de o prezenta divina. Ei (vorbesc de ISIS) ne pot macelari fara rezerve, si sint capabili sa se arunce in aer in atentate sinucigase pentru asta, in timp ce noi ne vaccinam anti-gripa. Noi ne punem copiii in autobuze scolare ca sa fie in afara oricarui pericol in drumul spre scoala, ei ii urca in barci fara veste de salvare ca sa traverseze Mediterana noaptea. Pai o sa fie ciocnirea Homo Sapiens cu Neanderthal all over again, numai ca acum sint mai multi neanderthali, sint mai bine inarmati si se multiplica al naibii de repede. Voi cine credeti ca o sa cistige?
Știți povestea biblică cu patriarhul Avraam (alias Ibrahim) și sclava sa Agar, care i-a făcut profetului un copil din flori numit Ismail. Sara, soția lui Avraam, a alungat-o pe Agar de acasă deoarece Agar se îngâmfase prea tare (Sara fiind sterilă) și începuse s-o jignească pe stăpână. Numai că îngerul Domnului a întors-o pe Agar înapoi și i-a profețit un lucru extraordinar de important:
Voi înmulți pe urmașii tăi foarte tare, încât nu se vor putea număra din pricina mulțimii. Iată, tu ai rămas grea – îi zise îngerul Domnului – și vei naște un fiu și-i vei pune numele Ismael, pentru că a auzit Domnul suferința ta. Acela va fi ca un asin sălbatic între oameni; mâinile lui vor fi asupra tuturor și mâinile tuturor asupra lui, dar el va sta dârz în fața tuturor fraților lui
Agarenii sau ismailitenii sunt cei de neam arab. Profeția este că urmașii lui Ismail vor fi veșnic în război cu restul oamenilor și vor fi neînduplecați.
A doua parte a profeției (la care face referire și psalmistul David când zice că Dumnezeu a întors-o pe slujnică în casă) este că ismailitenii se întorc înapoi.
Ce știm din istorie? Au stăpânit sute de ani sud-estul și sud-vestul Europei, și când nimeni nu mai credea, au fost alungați. Deci există precedent.
Florin, ne uimeşti, ai un bagaj teologic impresionant.Am observat asta pe marginea discuţiilor la Leviatan dar şi în alte locuri.
Oricum, interesantă povestea.
Finalul comentariului. Au fost alungați numai că pe atunci nu se amestecau. Erau zone clar delimitate, nu ca acum.
Mai probabil este ca in vreo 50 de ani să apară o retragere a europenilor din zonele/oraşele/cartierele în care au devenit naţionalitatea dominantă. Cum spune Andrei că deja a început să se întîmple în Londra.
Cornel: ei ne-ar măcelări cu iataganul iar noi ne imunizăm antigripal. Tare! Bună şi aia cu copii, autobuzul şi vestele de salvare. Ăsta-i umor negru!;)
Faina poveste!
Cred totusi ca argumentarea bazata pe observatii reale este cea mai buna.
Am fost in Egipt si i-am vazut „la ei acasa”. Lumea trage concluzii deoarece compara mere cu pere. De exemplu, cunosc o familie de egipteni emigrati in Canada, ambii doctori, culti, politicosi, vorbesc trei limbi (engleza, franceza, araba – acasa araba). Dar ei sint copti si au fugit din Egipt unde secta asta ortodoxa e minoritara si vinata de musulmani. Nu trebuie sa generalizam.. oamenii astia sint arabi, pt ca vorbesc araba, dar in acelasi timp sint refugiati cu adevarat. Ei trebuiesc salvati, scosi din Cairo iar statutul de refugiat li se cuvine, e pe bune.
Dar cind vin cu suta de mii, cum mai poti studia fiecare dosar in parte?
Cum stim ca printre refugiati nu se strecoara teroristi?
Grig: în secolul ateismului științific și militant, cultura generală religioasă e o dovadă de deschidere a minții. S-au cam inversat paradigmele culturale față de cum erau în secolul luminilor. Adevărul e că cea mai bună viziune asupra lumii o găsești în și prin religie, dar la acest adevăr acced numai fidelii :-)
Apropo de copți. Ei nu sunt o sectă ortodoxă, ci una din ramurile singurei Biserici creștine universale (catolice, adică universale, sau ecumenice, cu un termen echivalent). La Sinodul IV Ecumenic de la Calcedon din 451 când s-a făcut condamnarea ereziei monofizite de către Biserica Creștină, o parte din provinciile răsăritene ale Imperiului Roman de Răsărit nu au vrut să participe și nu au semnat, cică mai mult din motive politice de frondă față de Imperiu. Aceste patriarhate (din Egipt, Siria și Armenia) s-au separat atunci de trunchiul comun al Bisericii până azi.
Doctrina monofizită în discuție este una din finețurile teologice mai dificil de explicat omului obișnuit (o singură natură și o singură voință în Hristos – cea divină, în timp ce Biserica post-calcedoniană – din care facem parte noi, Biserica Romei și Protestantismul și Neo-protestantismul – afirmă dualitatea divino-umană a lui Hristos, adică om adevărat și Dumnezeu adevărat simultan și permanent în veșnicie).
Primul efect al frondei provinciilor necalcedoniene a fost predarea lor în fața islamismului, condiționată de libertatea cultului, deoarece Imperiul îi obliga să se supună Sinodului. Deci Orientul Apropiat este al Islamului printr-un contract cu acei creștini despărțiți.
Acum are alt sens istoria, privită prin prisma Istoriei bisericești? :-)
Asa este, am folosit incorect „secta”. Dupa pararea mea, atita timp cit majoritatea ortodocsilor care se duc la biserica nu percep diferenta intre dualitatea divino-umană a lui Hristos, si cea divina, coptii ar putea fi reprimiti in ramura principala a bisericii, oricum parca se vorbea de o unificare a bisericii catolice si ortodoxe – sau era doar zvon? Dar asta este in afara subiectului :)
Acum citeva saptamini au fost ucisi execution style pe o plaja vreo 20 de familii de copti care incercau sa paraseasca Egiptul. Iar eu i-am numit sectanti.. ma simt si prost acum..
Istoria din perspectiva religiei, dar totusi in afara celor spuse de tine..
Religia trebuie complet separata de stat – nu exista exemplu de stat care functioneaza sau a functionat corect, echitabil, cu aceleasi drepturi pentru toti cetatenii, (atit barbati cit si femei, alte religii, rase etc). Atit islamul cit si crstinismul pun femeia pe o treapta inferioara barbatului, iar asta este o chestie de neacceptat pt un tip cu vederi liberare. In multe religii (rabinul, preotul, imamul) are puteri de judecator fara sa mai faca facultatea de drept. Biblia/coranul nu poate tine loc de universitate.
Din cauza asta.. ar trebui sa vezi cu ochii tai cum multe fete tinere venite in Canada din orientul mijlociu, poarta basmaua pe cap cit stau cu parintii dar in afara de basma au blugi si tricouri mulate.. sint sigur ca majoritatea nu vor pastra traditia.. dealtfel sint cucerite imediat de MacDonalds si Burger King :) Ma bucur ca accesul femeilor e interzis la moschee, ma bucur ca-s atit de idioti (ca si chinezii, indienii) incit vor numai odrasle masculine. O societate nu poate prospera cu 65% barbati :) Ne miram ca vedem la tv grupuri mari de tineri refugiati.. numai barbati. Nu-s neaparat jihadisti.. sint oameni care in tara lor ar fi avut o f mica sansa sa intilneasca o femeie… si atunci.. uite ca vin in Europa :) (E o si asta o problema: cind religia iti tine loc de plapuma si de familie)
Cel putin in religia noastra femeile pot intra in Biserica, cu toate ca trebuie sa stea mai in spate. (cite romane clasice nu sint asa, cu primul contact vizual dintre o fata si un baiat avind loc intr-o biserica?) Dar si la ortodocsi.. precum si in general.. cred ca ar trebui „aduse la zi”.. nu zic sa se schimbe la doi ani ca versiunile la Windows, dar asa.. din cind in cind.. secolul 21.. parca nu mai merge sa chemi femeia spre usa de la intrare (cit mai departe de strana) si sa o intrebi de cinci ori „te-ai lepadat de Satana?” si ea sa raspunda de tot atitea ori „m-am lepadat de Satana”. E ceva gresit si complet anacronic acolo. E vorba de ritualul botezului. Fii cel putin consecvent si cheama ambii parinti si pune-i pe amindoi sa se lepede daca nu vrei sa continue lumea sa-si aduca copiii la botezat. Ar fi multe de spus aici.
Perfect de acord că religia trebuie despărțită de stat. Când biserica este unită cu statul atunci are tentația de a-și asuma și brațul său înarmat. Asta dă cale liberă segregației și intoleranței. Segregația pe baze religioase și intoleranța religioasă nu au făcut niciodată bine în istorie ci au adus numai nenorociri. Exemplul despre care vorbeam cu creștinismul răsăritean: dacă bizantinii nu i-ar fi împins în brațele islamului, alta era harta lumii acum. Greșeala s-a întors asupra lor. Sau dacă catolicii nu s-ar fi despărțit prin sabie de protestanți. Privește harta Elveției: are un cioc în zona Genevei care intră adânc în Franța. Geneva era episcopat protestant înconjurat de o provincie elvețiană rămasă catolică. Ei bine, guvernul elvețian a preferat să cedeze toată provincia Franței, din cauza urii dintre catolici și protestanți. Istoria s-a întors astăzi împotriva lor, căci Elveția este inundată de portughezi ultra-catolici. Parcă Însuși Dumnezeu le-a spus: nu e bine ce faceți.